Conservanții alimentari fac parte din categoria substanțelor care nu sunt neapărat bune, dar fără de care mâncarea noastră nu ar rezista atât de mult timp și, probabil, ar fi și mai scumpă.
Industria alimentară s-a dezvoltat atât de mult și datorită conservanților. Până la descoperirea celor artificiali, oamenii foloseau sarea, congelarea sau uscarea alimentelor pentru ca ele să țină mai mult timp. Evident, acest lucru nu era posibil pentru orice aliment.
Avantajul era că mâncau mai mereu hrană proaspătă. Astăzi, deși ne dorim acest lucru, este complicat de îndeplinit așa că ne bucurăm oarecum de evoluția chimiei alimentare, care ne-a dat conservanții. Totuși, ideal ar fi să consumăm puține produse cu conservanți, pentru că efectele lor asupra sănătății nu sunt tocmai bune.
Conservanții alimentari îi găsim pe etichetele alimentelor în grupa de E-uri de la E200 la E297. Cei mai mulți dintre ei sunt artificiali, însă găsim și câțiva naturali.
Conservanții naturali
Acetatul de potasiu, diacetat de potasiu E261, acetat de sodiu, diacetat de sodiu E262 (i,ii), acetat de calciu E263, Acid lactic E270, acidul propionic E280, propionat de sodiu E281, propionat de calciu E282, propionat de sodiu E283, acidul malic E296 și acidul fumaric E297 intră în categoria conservanților naturali.
Chiar dacă sunt naturali, conservanții menționați mai sus nu trebuie consumați fără măsură. Sunt considerați inofensivi E290, E296, E297, E270, E263, E262 și E261. Produsele care îi conțin pe ceilalți trebuie consumate cu precauție.
Conservanții artificiali
De la ciocolată la pâine, de la sucuri la vin, de la produse pentru copii la alimente dietetice, conservanții artificiali se găsesc peste tot.
Acidul sorbic E200, sorbatul de sodiu E201, sorbatul de potasiu E202 și sorbatul de calciu E203 au o doză zilnică admisă de 25 mg/kg corp. Depășirea acesteia poate duce la apariția unor simptome asemănătoare alergiilor.
Acidul benzoic E210 și benzoaţii sunt utilizaţi în calitate de conservanţi împotriva drojdiilor şi mucegaiurilor, în produsele acide. Benzoaţii se mai utilizează şi în combinaţie cu sorbaţii în produse precum băuturile aromate nealcoolice (răcoritoare), băuturi alcoolice slabe, concentrate lichide de ceai (utilizate la dozatoare), unele produse conservate din fructe şi legume, gemuri şi jeleuri cu conţinut scăzut de zahăr, măsline şi produse pe bază de măsline, produse din peşte, crustacee, creveţi, moluşte, sosuri emulsionate şi neemulsionate, condimente, mirodenii, muştar, salate preparate, deserturi pe bază de produse lactate netratate termic, la conservarea ouălor în stare lichidă, în alimente dietetice pentru scopuri medicale speciale, suplimente alimentare lichide şi gumă de mestecat. Doza zilnică admisă este de 5 mg/kg corp. Nu este recomandat în alimentația copiilor pentru că poate duce la apariția sindromului de hiperactivitate.
Aceleași efecte le au și ceilalți conservanți din categoria benzoaților: benzoat de sodiu E211, benzoat de potasiu E212, benzoat de calciu E213.
P-hidroxibenzoat de etil sau PHB- Ester E214 este un conservant artificial care se obține din acid benzoic. Studiile au arătat că nu este recomandat în alimentele și medicamentele destinate copiilor pentru că duce la apariția alergiilor, iritațiilor la nivelul pielii, are efect laxativ și provoacă probleme gastrointestinale. Doza zilnică admisă este de 10 mg/ kg corp.
În aceeași categorie intră și sarea de sodiu a para-hidroxibenzoatului de etil, ester-etil-paraben E215, para-hidroxibenzoat de propil, propil-paraben, PHB-ester, nipasol E216, sarea de sodiu a para-hidroxibenazoatului de propil, PHB-ester E217, P-hidroxibenzoat de metil, metil paraben, PHB-ester, nipagin E218, sarea de sodiu a para-hidroxibenazoatului de metil, PHB-Ester E219.
Dioxidul de sulf E220 poate încetini asimilarea vitaminei B1, produce dureri de cap, amețeli și afecțiuni gastrointesinale. Studiile au arătat că depășirea dozei zilnice admise de 0,7mg/kg corp poate avea efecte toxice. De fapt, toți aditivii din categoria sulfiților au aceleași efecte. Evită consumul produselor alimentare care au în compoziție sulfit de sodiu E221, sulfit de acid de sodiu E222, metabisulfit de sodiu E223, metabisulfit de potasiu E224, sulfit de calciu E226, bisulfit de calciu E227, bisulfit de potasiu E228.
Ortofenilfenol, ortoxilen E231 și ortofenilfenol de sodiu, ortofenilfenal de sodiu E232 sunt doi conservanți folosiți în tratarea fructelor, iar consumul lor este limitat la 0,2 mg/kg corp pentru că pot duce la tulburări ale echilibrului hormonal, iritații.
Nisina E234 este un conservant cu acțiune antibiotică care poate fi utilizat de către producătorii de alimente doar în anumite tipuri de brânzeturi. La fel se întâmplă cu natamicina, primaricina E235, hexametilentetramina, metanamina E239.
Dicarbonatul de metil, pirocarbonat de metil E242 este utilizat pentru sterilizarea chimică a băuturilor nealcoolice, a vinurilor fără alcool, a concentratelor de ceai.
Nitratul de potasiu E249 este unul dintre cei mai utilizați conservanți alimentari. Este utilizat ca stabilizator de culoare în produsele din pește, carne și în murături. De multe ori este utilizat împreună cu nitritul de sodiu și cu nitrații de sodiu și potasiu. Testele de laborator au arătat că nitritul de potasiu poate produce mutații în cazul tuturor categoriilor de persoane și malformații în cazul fătului. Aceleași efecte le pot avea și nitritul de sodiu E250, nitratul de sodiu E251, nitratul de potasiu E252. Doza zilnică admisă pentru fiecare dintre ei este de 0,1 mg/kg corp.
Acidul acetic E260 este unul dintre conservanții artificiali considerați siguri. Din categoria acetaților mai fac parte acetatul de potasiu E261, Acetatul de sodiu E262, acetatul de calciu E263.
Acidul boric E284 este permis doar în conservarea caviarului, iar doza zilnică admisă este de 0,1 mg/kg corp. Similar cu el este și tetraboratul de sodiu (borax).
