AlimentațieCasă & FamilieFinanciar & Asigurări

Cum citim corect etichetele produselor alimentare?

Eticheta oricărui produs alimentar ar trebui să fie principalul motiv pentru care acesta ajunge în coșul nostru de cumpărături. Evident, nu ne referim la desenele de pe ambalaj, ci la lista de ingrediente și la tabelul cu valori nutritive. 

De pe etichetă aflăm tot ce trebuie să știm despre un produs alimentar. Cu toate acestea, încă sunt puțini cei care citesc etichetele și decid informat să cumpere sau nu respectivul produs. Prea puțini dintre români au această obișnuință. Cei mai mulți își imaginează că, dacă un produs a primit aprobare să fie pe raftul magazinului, nu are cum să le facă rău. 

Nimic mai fals! În mod constant sunt produse retrase de la comercializare pentru că nu respectă normele. În România, există o Lege privind etichetarea produselor alimentare care datează din 1996. Majoritatea producătorilor o respectă, dar e spre bine tău să verifici și tu, mai ales dacă prețul este prea mic sau lista de ingrediente este foarte lungă. 

Potrivit legii, etichetele produselor alimentare preambalate trebuie să cuprindă în mod obligatoriu, în limba română:

Denumirea produsului. Trebuie să corespundă naturii, genului, speciei, sortului sau proprietăților produsului alimentar sau materiilor prime utilizate pentru fabricație, cu indicarea stării fizice sau a tratamentelor specifice la care a fost supus. De exemplu, dacă vorbim despre o dulceață care are printre ingrediente pară, mango și physalis, dar para este prezentă în proporție de 80%, producătorul nu are voie să scrie pe etichetă ”dulceață de physalis”. Ar fi o înșelătorie prin care te-ar face să scoți din buzunar mai mulți bani pentru un așa-zis produs cu ingrediente exotice. 

Numele și adresa fabricantului, a importatorului sau a distribuitorului, precum și numele și adresa celui care ambalează produsul. Din aceste date, ar trebui să poți să urmărești produsul pe lanțul alimentar și, în cazul unei probleme, să poți să descoperi unde a apărut aceasta. 

Termenul de valabilitate. Trebuie să fie marcat în loc vizibil și să fie clar. 

Termenul de valabilitate se înscrie pe etichetă sau pe ambalaj astfel:

a) în cazul produselor care au grad ridicat de perisabilitate și sunt susceptibile de a prezenta pericol pentru sănătatea omului, se trece data limită de consum precedată de mențiunea:

” A se consuma până la data de…” sau „Expiră la data de…”;

b) în celelalte cazuri, se trece data limită optimă de utilizare precedată de mențiunea:

„A se consuma, de preferință, înainte de…” sau „A se consuma, de preferință, până la sfârșitul…”.

Data limită este obligatorie și va conține ziua, luna, anul, într-o formă cronologică necodificată, inteligibilă pentru cumpărători. 

Pentru alimentele care pot fi păstrate mai mult de 3 luni, dar nu mai mult de 18 luni, termenul de valabilitate poate menționa numai luna și anul. Produsele care pot fi păstrate mai mult de 18 luni pot avea inscripționat un termen de expirare care conține numai anul.

Atunci când este cazul, producătorul va indica și condițiile în care trebuie să păstrezi produsul, mai ales temperatura, dar și cele de conservare. 

Conținutul net. Înscrierea conținutului net se face în unități de volum pentru produsele lichide și în unități de masă pentru celelalte produse, indicând toleranța în procente sau unități de măsură.

Indicarea conținutului net nu este obligatorie pentru produsele alimentare vândute cu bucata, la care numărarea se poate face cu ușurință (caz în care numărul va fi indicat pe etichetă) și nici pentru produsele care pot înregistra pierderi de volum sau de masă și care sunt vândute la număr sau cântărite în prezența clientului.

Condițiile speciale de depozitare și păstrare;

 Modul de folosire, când utilizarea necesită indicații speciale;

Locul de origine sau de proveniență a produsului, dacă omiterea acestuia ar fi de natură a crea confuzii în gândirea consumatorilor;

Concentrația alcoolică (pentru băuturile la care aceasta este mai mare de 1,2%);

Lista ingredientelor folosite. Trebuie să conțină toate ingredientele, în ordinea descrescătoare a procentului în care se regăsesc în produs. Astfel, dacă pe lista de ingrediente a unei ciocolate vei vedea că primul ingredient este zahărul și nu masa de cacao, mai bine pune-o înapoi în raft. La fel în cazul unui mezel care are ca prim ingredient șoriciul. 

Ingredientele aflate în cantități nesemnificative în mixturile de fructe sau de vegetale se vor lista însoțite de expresia: „În proporție variabilă”.

Valoarea nutritivă și energetică pentru produse alimentare speciale. Alimentele speciale sunt produse destinate unei alimentații particulare care, în funcție de compoziție sau tehnologia de fabricație, răspund unor necesități nutriționale particulare ale unor persoane care, din motive de sănătate, trebuie să aibă o alimentație specială. Aceste produse pot fi cu conținut redus de hidrați de carbon, lipsite de zahăr, cu înlocuitori de zahăr, lipsite sau sărace în sodiu, cu conținut redus de proteine, cu conținut îmbogățit în proteine, lipsite de gluten, cu valoare energetică redusă, cu conținut îmbogățit în celuloză. Tot în categoria alimentelor speciale intră și produsele alimentare pentru sugari și copii de vârstă mică.

În concluzie, înainte să cumperi un produs alimentar, uită-te cu atenție la etichetă, mai ales la lista de ingrediente. Cu cât sunt mai puține substanțe enumerate, cu atât este mai bine – înseamnă că produsul este mai puțin procesat. De asemenea, încearcă pe cât posibil să cumperi doar alimente care au în listă ingrediente pe care le cunoști sau măcar știi ce înseamnă. 

Back to top button