Drepturile omului sunt considerate ca fiind universale (se aplică peste tot) și egalitare (aceleași pentru toți). După ce au fost formulate și înscrise în Declarația Universală a Drepturilor Omului, se consideră că ele sunt valabile pentru toate ființele umane de pe planetă și sunt menite a le apăra de toate abuzurile care pot apărea. Și care desigur apar în continuare, de când Declarația a fost formulată și până azi.
Este important ca drepturile să fie cunoscute de toată lumea, pentru ca fiecare om din lume să manifeste un grad bun de conștientizare a importanței lor și să poată identifica abuzurile. Mai mult, este necesar ca acestea să poată fi raportate unor organisme competente. Care ar fi organismele care veghează la respectarea drepturilor omului?
Organizația Națiunilor Unite (ONU) este singura agenție guvernamentală cu jurisdicție internațională universal acceptată pentru legislația drepturilor omului. Toate organele ONU au roluri consultative pentru Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite și Consiliul pentru Drepturile Omului al Națiunilor Unite, iar în cadrul ONU există numeroase comitete cu responsabilități pentru protejarea diferitelor tratate privind drepturile omului.
Consiliul Drepturilor Omului
Consiliul ONU pentru Drepturile Omului, creat în 2005, are mandatul de a investiga presupusele încălcări ale drepturilor omului. 47 din cele 193 de state membre ONU fac parte din consiliu, alese cu majoritate simplă prin vot secret al Adunării Generale a Națiunilor Unite. Membrii servesc maximum șase ani și li se poate suspenda calitatea de membru pentru încălcări grave ale drepturilor omului. Consiliul are sediul la Geneva și se întrunește de trei ori pe an; cu întâlniri suplimentare pentru a răspunde situațiilor urgente.
Experții independenți sunt reținuți de consiliu pentru a investiga presupusele abuzuri ale drepturilor omului și pentru a raporta consiliului.
Abuzurile drepturilor omului sunt monitorizate de comitetele Națiunilor Unite, instituțiile naționale și guvernele și de multe organizații neguvernamentale independente, cum ar fi Organizația Mondială Împotriva Torturii. Aceste organizații colectează dovezi și documente privind încălcările drepturilor omului și exercită promovarea drepturilor omului.
Există o serie de organizații recunoscute internațional cu mandat la nivel mondial asupra anumitor aspecte ale drepturilor omului:
Curtea Internațională de Justiție (CIJ) este organul judiciar principal al Națiunilor Unite. Are jurisdicție la nivel mondial. Este condus de Consiliul de Securitate. CIJ soluționează disputele dintre națiuni. CIJ nu are jurisdicție asupra persoanelor fizice.
Curtea Penală Internațională (CPI) este organul responsabil de investigarea și pedepsirea crimelor de război și a crimelor împotriva umanității, având mandatul de a aduce în fața justiției autorii unor astfel de crime care au avut loc după crearea sa în 2002. O serie de membri ai ONU nu s-au alăturat instanței, iar CPI nu are jurisdicție asupra cetățenilor lor, iar alții au semnat, dar nu au ratificat încă Statutul de la Roma, care a înființat curtea.
Încălcarea drepturilor omului este sancționată internațional în unele cazuri.
Ideea că statele membre ale Națiunilor Unite trebuie să intervină pentru a proteja populațiile de atrocități a fost citată ca justificare în utilizarea intervențiilor militare recente. Un exemplu de intervenție este intervenția militară din 2011 în Primul Război Civil din Libia a NATO și Qatar, unde se presupune că obiectivul de a preveni atrocitățile și-a asumat mandatul mai larg de a înlătura guvernul țintă.
Sancțiunile economice sunt adesea aplicate persoanelor sau statelor care încalcă drepturile fundamentale ale omului. Sancțiunile sunt adesea criticate pentru caracteristica pedepsei colective în rănirea economică a populației unei țări. Se susține, de asemenea, că sancțiunile împotriva guvernelor autoritare întăresc poziția acelui guvern pe plan intern, deoarece guvernele ar avea în continuare avantaje față de opoziția lor, care devine și mai slăbită. Riscul încălcării drepturilor omului crește odată cu creșterea populațiilor vulnerabile financiar.
Acesta este numai unul dintre aspectele problematice cu care se confruntă drepturile omului în zilele noastre, în care un singur lucru rămâne universal valabil: creșterea nivelului de educație al fiecărui om în raport cu drepturile pe care i le aduce statutul său uman este cel mai stabil factor pentru construirea unei lumi mai drepte cu fiecare dintre locuitorii săi.
