Această întrebare ar putea părea retorică și inutilă: desigur că drepturile femeii sunt drepturile omului!
Însă limba vorbită deține un adevăr istoric imposibil de ocolit: omul și femeia lui formează cuplul fundamental, deci omul este bărbatul, iar femeia este altceva. De aceea, din aceste motive de istorie și tradiție nu totdeauna fericită a fost nevoie ca drepturile femeii să fie formulate separat și apărarea lor necesită eforturi speciale.
În cele ce urmează vom vedea care sunt aceste drepturi și ce probleme pune apărarea lor în lumea contemporană.
Statutul social al femeilor a fost mereu impregnat de calitatea lor de oameni care nasc, calitate care până acum nu poate fi ocolită sau înlocuită cu nimic. În calitate de forță exclusivă, ea se cere controlată prin diverse sisteme, majoritatea invocând un fundament transcendent. Într-o lume dominată de marile monoteiste falocentrice, calitatea femeilor de oameni care nasc determină nu numai drepturile legate de integritatea corporală și controlul asupra propriului corp, ci și dreptul lor la mișcare, la proprietate și la influența socială prin vot. În istorie, pe mai toate meridianele și paralele, drepturile femeilor au stat mereu în urma drepturilor bărbaților în fiecare din aceste domenii. Mișcările pentru egalitate au dus la formularea unor carte ale drepturilor femeilor, respectate în mare parte a lumii, dar încă ignorate în alte locuri din lume.
Dreptul la vot
În multe state europene moderne dreptul la vot a început prin a fi cenzitar. Cum femeilor le-a fost restricționat și dreptul la proprietate, se înțelege că ele au fost defavorizate și în ceea ce privește votul. Dacă, din motive de utilitate socială și politică diverse, femeilor le-a fost acordat mai ușor dreptul la proprietate, dreptul la vot a continuat să fie restricționat pentru ele mult timp, chiar și după a doua jumătate a secolului XX în anumite părți ale lumii.
În secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea au început ample mișcări sociale în favoarea dreptulul femeilor la vot. În 1893, Noua Zeelandă a devenit prima țară care a acordat femeilor dreptul de vot la nivel național. Această mișcare s-a răspândit în întreaga lume și, datorită eforturilor tuturor celor implicați în această luptă, dreptul la vot este astăzi un drept în conformitate cu Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (1979).
Cu toate acestea, în ciuda acestor evoluții, există încă multe locuri în întreaga lume în care este foarte dificil pentru femei să își exercite acest drept.
De exemplu, în Pakistan, deși votul este un drept constituțional, în unele zone femeilor li s-a interzis efectiv să voteze din cauza unor personalități puternice din comunitățile lor care folosesc obiceiurile locale patriarhale pentru a le interzice să meargă la vot.
Drepturi care țin de sexualitate și reproducere
Fiecare ar trebui să poată lua decizii cu privire la propriul corp.
Fiecare femeie și fată are drepturi sexuale și reproductive. Aceasta înseamnă că au dreptul la acces egal la servicii de sănătate, cum ar fi contracepția și avorturile în siguranță, au dreptul să aleagă dacă, când și cu cine se căsătoresc și să decidă dacă doresc să aibă copii și, dacă da, câți, când și cu cine.
Femeile ar trebui să poată trăi fără teama de violență bazată pe gen, inclusiv viol și alte violențe sexuale, mutilarea genitală feminină (MGF), căsătoria forțată, sarcina forțată, avortul forțat sau sterilizarea forțată.
Dar este un drum lung de parcurs până când toate femeile se pot bucura de aceste drepturi.
De exemplu, multe femei și fete din întreaga lume încă nu pot avea acces la avorturi sigure și legale. În mai multe țări, persoanele care doresc sau trebuie să pună capăt sarcinii sunt adesea forțate să facă o alegere imposibilă: să-și pună viața în pericol sau să meargă la închisoare.
În Argentina, Amnesty International a militat alături de apărătorii drepturilor de bază ale omului pentru a schimba legile stricte ale țării privind avortul. Au fost câțiva pași majori înainte, dar femeile și fetele sunt încă afectate de legi restrictive, ceea ce înseamnă că nu pot face alegeri cu privire la propriul corp.
De asemenea, Amnesty International a desfășurat campanii cu succes în Irlanda și Irlanda de Nord, unde avortul a fost recent dezincriminat după multe decenii de lobby din partea Amnesty și a altor grupuri de drepturi.
În Polonia, peste 200 de organizații pentru drepturile omului și ale femeilor din întreaga lume au semnat o declarație comună care protestează împotriva proiectului de lege „Opriți avortul”.
Coreea de Sud a înregistrat recent progrese majore în ceea ce privește drepturile sexuale și reproductive, după mulți ani de campanie a Amnesty International și a altor grupuri, culminând cu o hotărâre a Curții Constituționale a Coreei de Sud care ordonă guvernului să scoată de sub incidența dreptului penal avortul și să reformeze legile extrem de restrictive ale țării privind avortul. până la sfârșitul anului 2020.
În Burkina Faso, Amnesty International a sprijinit femeile și fetele în lupta lor împotriva căsătoriilor forțate, care afectează un număr mare de fete în special în zonele rurale.
Și în Sierra Leone, Amnesty International a lucrat cu comunitățile locale ca parte a Programului nostru de educație pentru drepturile omului, care se concentrează pe o serie de probleme legate de drepturile omului, inclusiv mutilarea genitală feminină.
În Iordania, Amnesty International a îndemnat autoritățile să nu se mai complice cu un sistem abuziv de „tutela” masculină care controlează viața femeilor și le limitează libertățile personale. Femeile pot fi arestate aici dacă sunt acuzate că au plecat de acasă fără permisiune sau că au întreținut relații sexuale în afara căsătoriei și sunt supuse la „teste de virginitate” umilitoare. ”.
Libertatea de mișcare
Libertatea de mișcare este dreptul de a ne deplasa liber după bunul plac – nu doar în țara în care trăim, ci și de a vizita alte țări. Dar multe femei se confruntă cu adevărate provocări atunci când vine vorba de asta. Este posibil să nu li se permită să aibă propriile pașapoarte sau ar putea fi nevoite să solicite permisiunea unui tutore de sex masculin pentru a călători.
De exemplu, recent în Arabia Saudită a avut loc o campanie de succes pentru a le permite femeilor să conducă, care anterior fusese interzisă de mai multe decenii. Dar, în ciuda acestui câștig de referință, autoritățile continuă să persecute și să aresteze activiste pentru drepturile femeilor, pur și simplu pentru că susțin în mod pașnic drepturile lor.
Care sunt cele mai comune forme de violare a drepturilor femeilor?
Inegalitatea de gen, care poate include:
Violență de gen – manifestată în special pe timp de război – de altfel acest tip de violență trece drept armă de război. Totuși marea majoritate a actelor de violență se săvârșesc asupra femeilor pe timp de pace.
La nivel global, în medie, 30% dintre toate femeile care au fost într-o relație au suferit violențe fizice și/sau sexuale comise împotriva lor de partenerul lor. Femeile sunt supuse unui risc mai mare de a fi victime ale agresiunii sexuale, inclusiv viol, și sunt mai susceptibile de a fi victimele așa-numitelor „crime de onoare”.
Violența împotriva femeilor este o încălcare majoră a drepturilor omului. Este responsabilitatea fiecărui stat să protejeze femeile împotriva violenței bazate pe gen – chiar și a abuzului domestic în spatele ușilor închise.
Hărțuirea sexuală înseamnă orice comportament sexual nedorit. Acesta ar putea fi comportament fizic și avansuri, solicitarea sau solicitarea de favoruri sexuale sau utilizarea unui limbaj sexual neadecvat.
Violența sexuală apare atunci când cineva este agresat fizic sexual. Deși bărbații și băieții pot fi, de asemenea, victime ale violenței sexuale, femeile și fetele sunt cele care sunt afectate în mod covârșitor.
Discriminarea la locul de muncă
Adesea, femeile sunt subiectul discriminării bazate pe gen la locul de muncă. O modalitate de a ilustra acest lucru este de a analiza diferența de remunerare între femei și bărbați. Salarizarea egală pentru aceeași muncă este un drept al omului, dar femeilor li se refuză din nou accesul la un salariu echitabil și egal. Cifrele recente arată că femeile câștigă în prezent aproximativ 77% din cât câștigă bărbații pentru aceeași muncă.
Acest lucru duce la o viață de disparitate financiară pentru femei, le împiedică să își exercite pe deplin independența – ceea ce înseamnă că ele se vor confrunta cu un risc crescut de sărăcie mai târziu în viață.
DREPTURILE FEMEII ȘI DREPTUL INTERNAȚIONAL
Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW) (1979) este un tratat internațional cheie care abordează discriminarea bazată pe gen și oferă protecții specifice pentru drepturile femeilor.
Convenția stabilește o declarație internațională a drepturilor pentru femei și fete și definește ce obligații au statele pentru a se asigura că femeile se pot bucura de aceste drepturi.
Peste 180 de state au ratificat convenția.
Problemele asociate în mod obișnuit cu noțiunile de drepturi ale femeilor includ dreptul la integritate corporală și la autonomie, de a fi liber de violență sexuală, de a vota, de a ocupa funcții publice, de a încheia contracte legale, de a avea drepturi egale în familie, de a munci, de a fi remunerate cu salarii echitabile; sunt incluse și drepturile de reproducere, de a deține proprietăți și dreptul la educație.
Problematica drepturilor femeii deschide asupra unui nou orizont de probleme: stereotipurile culturale, tabuurile religioase, cutumele pot avea preempțiune asupra drepturilor omului?
Pot fi invocate preceptele religioase pentru a încălca sistematic libertatea femeilor de a se exprima, dreptul de a dispune asupra propriului corp, respectiv dreptul la integritate fizică al unor ființe umane (în speță femeile)?
Există circumstanțe în care putem să nu ținem seama de drepturile omului sau în care drepturile omului pot fi abolite? Iată ce vom discuta în următorul articol!
