Am o obsesie cu agendele. Scriu în mod curent în vreo 6. Pe fiecare dintre ele mi-am notat diverse informații utile, idei care să mă inspire, informații care mă provoacă, studii de nutriție și sport etc. Pe una dintre ele am scris pe prima pagină aceste vorbe ale lui Steve Jobs, ca să nu mă surprind în inacțiune, pierdut vremea fără rost, anxietăți nejustiticate. Sper să te mobilizeze și pe tine. Life is short. Don’t waste it. Tell the truth. Technology should enhance human creativity. Process matters. Beauty matters. Details matters. The world we know is a human creation and we can push it forward. De altfel, într-un speech, Steve Jobs transmitea ideea că lumea e făcută de oameni care nu sunt mai deștepți decât noi și că o putem influența, o putem schimba, creând lucrurile noastre, care le pot fi de ajutor și altora. Ca o paranteză, sunt 2 persoane despre care îmi pare tare rău că au murit, pentru că sunt convinsă că ar mai fi avut multe de făcut în lume: Steve Jobs și Kobe Bryant.
Știi cât mănânci când mănânci la restaurant?
Zilele trecute mi-am comandat o salată Caesar. Pentru că sunt atentă la cantitatea zilnică de proteine și oarecum și la numărul total de calorii, am căutat informațiile nutriționale pe care fiecare restaurant e obligat să le ofere. Nu erau (no surprise, here), însă dădeau ingredientele și cantitățile. Am făcut rapid un calcul și am rămas șocată: 1000 kcal. Mai mult decât jumătate din necesarul meu zilnic, doar la o masă (eu fiind mică de statură, nu ajung la 2000 kcal, chiar și cu mișcare).
E drept că era un bol mare de salată, la fel de drept este că era tare bună și că nu m-am putut opri. Dacă m-aș fi mobilizat să o pregătesc acasă, nu aș fi pus crutoane, nici atât parmezan (nu aveam nevoie de 100 g de parmezan), aș fi adăugat ceva mai mult pui. Și anchois, care era în rețetă, dar lipsea. Poate un sos mai light. Cu siguranță nu urcam de 500 kcal.
Ce să ținem minte. Nu zic să ne închidem în casă, să nu mai ieșim la restaurant sau să nu comandăm online. Dar să fim conștienți că sosurile, prăjelile, potențiatorii de gust ne fac să consumăm mai multe calorii decât credem și să mâncăm mai mult decât am avea nevoie, chiar și când credem că alegem ceva light / mai sănătos din meniu. O masă la restaurant este, în medie, cu vreo 200 de calorii mai mult decât una pregătită acasă. Și nu am luat în calcul alcoolul, obișnuit la ieșiri.
E bine să ne uităm pe informațiile nutriționale (când există), ne pot ajuta să alegem un pic mai bine. Putem să cerem sosul separat, ca să avem control asupra cantității. Să cerem doar jumătate din porția de cartofi prăjiți. Unde se poate. De exemplu, la cantina de la serviciu, când cer jumătate de porție de garnitură, o primesc cu multă rezistență, pentru că li se pare ciudat să plătesc la fel și îmi spun că o să îi certe de la casă 🙂
Săptămâna asta îți ofer pentru download un vizual cu cele mai frecvente garnituri pe care le consumăm, cu nr de kcal, proteine, grăsimi și carbs, dar și fibre, pentru că sunt importante. Să te inspire să alegi ce îți place și ți se potrivește.
Cu ce mă ajută smartwatchul?
Când mi-am cumpărat smartwatchul de la Apple am fost cam reticentă. Aș putea spune că mi l-am luat pentru că sunt fan Apple (deci de fițe:)) și mai puțin că mă preocupa ceva anume din ce poate face. Mi s-a părut interesant că măsoară oxigenul din sânge, fiind imediat după ieșirea din pandemie. Și că pot da semnal SOS în caz că mi se întâmplă ceva.
Azi sunt aproape dependentă de el, pentru că mă determină să lucrez pentru a funcționa și performa mai bine. La început mă uitam la numărul de pași zilnici, la puls. Ceasul de la Apple nu excelează la analiza somnului, așa că nu am pus accent prea mare pe calitatea somnului.
Acum urmăresc îndeaproape pulsul, doar când alerg, HRV – heart rate variability, un indicator care măsoară stresul în fiecare moment al zilei, VO2Max – sănătatea cardiovasculară, care e strâns legată de longevitate, sunt atentă la cât stau în picioare/zi – deși am birou reglabil și știu că stau mult în picioare, câtă de mult mă mișc pe zi, în general.
Am început să mă uit și la somn, pentru că sunt multe aplicații de iPhone care citesc datele de pe ceas și îți dau analize mai complexe – un astfel de exemplu e Welltory. Eu folosesc varianta free a aplicației, nu m-a convins să dau banii. Uneori mi se pare că nu înregistează corect orele de culcare și trezire.
Nu mă uit niciodată câte calorii consum făcând mișcare, pentru că nu mă ajută cu nimic această informație și știu din studii că energia consumată nu este estimată corect de device-uri. În schimb măsoară bine numărul de pași (dacă nu dăm din mână aiurea în timp ce stăm pe loc) și pulsul.
Sunt device-urile utile? Sunt, pentru că ne dau o direcție când vrem să ne îmbunătățim anumiți parametri. Uneori ne dau informații utile. De exemplu, deși avem impresia că tolerăm bine stresul, s-ar putea să o facem mental, dar nu fiziologic. Ceasul ne poate da semnalul ăsta.
Pe de altă parte, acuratețea anumitor date trebuie luată cu rezerve. Device-urile sunt încă la început și performanțele lor cresc cu fiecare update sau fiecare versiune. Unele metode de măsurare nu sunt neapărat complet validate științific, este o zonă care se dezvoltă încă.
Eu mă uit la trenduri, caut progresul. Dar dacă aplicația conectată la ceas îmi zice că sunt cu stresul și energia foarte jos, dar eu sunt totuși mai în formă, nu lenevesc toată ziua. Dacă îmi spune că am dormit prost și m-am trezit odihnită, mă ghidez și după cum funcționez. Încerc să mențin un echilibru între ce îmi spune și cum mă simt.
Legea lui Parkinson despre productivitate
Durata muncii se extinde pentru a umple timpul alocat completării acesteia.
Așa sună legea enunțată de militarul și academicianul britanic C. Northcote Parkinson (nu are legătură cu afecțiunea Parkinson, care poartă numele doctorului britanic James Parkinson). Ideea a pornit de la examinarea obiceiurilor birocratice din administrația publică, dar e validă pentru orice domeniu.
Dacă avem o întânire sau un call de o oră, un deadline de 7 zile, ne vom lungi până vom umple acest spațiu. În realitate, ne-ar fi suficient mult mai puțin timp. Am auzit recent de exemplul unui om de afaceri diagnosticat cu boala Lyme. Înainte, muncea intens, zi și noapte. Boala însă i-a furat energia și nu reușea să se concentreze la ceva mai mult de 4 ore pe zi. Ei bine, în cele 4 ore reușea să facă la fel de multe câte făcea înainte, pur și simplu organizându-se mai bine.
Exemplul pe care îl dă Parkinson într-un eseu scris pentru The Economist în 1955 este foarte simpatic. O doamnă în vârstă nu are altă ocupație într-o zi decât să trimită o scrisoare nepoatei sale. Ca urmare, va pierde o oră să găsească cartea poștală potrivită, o altă oră să își caute ochelarii, jumătate de oră în căutarea adresei, o oră și un sfert pentru a compune textul, 20 de minute pentru a se decide dacă să ia umbrela sau nu până la căsuța poștală de peste drum. Ceea ce unui om ocupat i-ar lua câteva minute, unei alte persoane îi poate lua o zi, încărcată cu ezitări, anxietăți și multă muncă.
Cu ce te poate provoca această informație? Să îți scurtezi deadline-urile. Să îți pui deadline-uri, dacă ai proiecte cu termen nedefinit, inclusiv cele personale. Să conștientizezi când tragi de timp.
Și, dacă ai chef să te aventurezi, poți încerca opusul, regula lui Ingvar Kamprad, fondatorul IKEA: imaginează-ți că ai doar 10 minute la dispoziție pentru a rezolva un task. Împarte-ți ziua în unități de 10 minute, meetingurile în calupuri de 10 minute, în loc de o oră, și lasă-te surprins(ă)!
Către wellbeingcircle.ro
