Acum 3 săptămâni am susținut o prezentare despre purpose. De ce e important și cum ne ajută să ne gândim la locul nostru în Univers, care e misiunea noastră.
E foarte greu de tradus în română cuvântul purpose, dar nu imposibil. Cele mai apropiate sensuri pe care le-am găsit sunt rost și menire. ”Rost” l-am auzit la un eveniment despre Maramureș, de la Daniel Leș, olar și proprietar de pensiune, care îl folosea cu atâta naturalețe, vorbind despre tradiții. Am avut atunci un declic: ăsta e cuvântul din limba română care se potrivește perfect. Un cuvânt românesc, simplu, expresiv. Ca ”dor”. Dar ”purpose” is not dead, așa că îl mai folosesc 🙂
Am găsit câteva idei interesante despre purpose din care am selectat trei, pentru azi. Sper să te inspire să te gândești la scopul tău, să îl pui pe hârtie și chiar să îl trăiești.
Purpose. Ce este și cum îl definești.
Încerc să pun într-o formă, mai jos, propria definiție despre purpose.
Rostul vieții noastre este armonia interioară care se reflectă constant în modul în care ne simțim și acționăm după ce aliniem percepția asupra unicității noastre cu înțelegerea modului în care putem proiecta această unicitate în lume, contribuind la energia universală, simțind că suntem parte din ceva mai important și mai mare decât noi.
Când aliniem cine suntem și ce valori avem cu modul în care contribuim zi de zi, exprimându-ne unicitatea, acțiunile noastre zilnice devin coerente, structurate, duc la finalitate, la rezultate. Simțim că suntem în armonie. Ne trezim dimineața cu energie și adormim seara cu sufletul liniștit.
Cel mai frumos exemplu care îmi vine în minte este al tatălui meu, care întotdeauna a știut să îmbine lucrul la școală, ca profesor, cu pasiunea pentru munte. Apropo, cariera de cadru didactic în ciclurile primar și gimnazial este percepută, din interior, ca una dintre profesiile cele mai pline de sens. Tata a organizat expediții cu copiii ani la rând, a dăruit din spiritul său liber, din determinare și curiozitate. Fără emfază, dând un exemplu pentru cine a știut să vadă.
Cu gândul mereu undeva acolo, la următoarea plecare (acum e la pensie, merge cu alți adulți), poate fi perceput ca egoist sau nepăsător față de acitvitățile cotidiene. Dar cred că de fapt ne-a dat nouă, familiei, cel mai frumos exemplu de a-ți urma rostul și a-l prioritiza, așa cum sper să îi transmit și eu fetei noastre. Be yourself e mai valid ca niciodată în contextul acestei discuții. S-ar rezuma cumva ca Be yourself. Give yourself.
Cum aflu care e menirea mea? Las aici un document de lucru pe care l-am pregătit pentru tine, cu 7 întrebări de la care să pornești pentru a-ți găsi menirea, mai ales dacă niciodată nu ai stat cu tine să te gândești structurat la asta. Întrebările le am dintr-un curs de-al lui Vic Strecher, profesor la Universitatea din Michigan, specializat pe health behavior și wellbeing. Îți pun în document și Diagrama Venn pentru purpose, ca să realizezi care sunt zonele importante care contribuie la expresia autenticității noastre. După ce construiești un răspuns, încearcă să vezi ce acțiuni sunt aliniate la purpose și cât de des acționezi. Apoi ia-o invers, pornește de la purpose și vezi de ce pași ai nevoie și de ce acțiuni mici, zi de zi, pentru a face ceea ce contează cu adevărat.
Mă simt bine sau fac bine
Există două tipuri de acțiuni – unele ne fac să ne simțim bine acum, imediat. Plăcerea de moment. O masă gustoasă. Lenevit la soare. Un stil hedonic.
Altele sunt valoroase pentru că ne aduc sens și împlinire. Sunt determinate de valori intrinsece și obiective personale. Ascultăm confesiunea unui prieten. Dedicăm o seară exclusiv copilului nostru, ne conectăm cu răbdare. Ne înscriem la un curs. Ieșim la o plimbare în natură (am scris aici despre beneficiile băilor de natură). Un stil eudaimonic.
Intuitiv, prinși în capcana agitației deazi, am vrea să facem mult din zona de hedonism. Rational, dar și la nivel mai profund, am vrea să ne dedicăm activităților eudaimonice. Nu e sau-sau. Este și-și.
Într-o cercetare realizată de Huta & Ryan (2010), persoanele care au urmat deopotrivă preocupări hedonice și eudaimonice, comparativ cu cele care s-au concentrat doar pe un stil sau pe niciunul, s-au simțit mai inspirate, conectate la ce se întâmplă în jur, cu un sentiment de wellbeing crescut.
La nivel fiziologic, cei care urmează activități hedonice au nivelul hormonului de stres mai scăzut, pentru că se relaxează.
Dedicarea către activitățile eudaimonice scade nivelul de inflamație din corp (Fredrickson, 2001; Steptoe et al, 2015)
Ce să reții. Psihologii spun că persoanele care îmbină ambele tipuri de activități, hedonice și eudaimonice, se simt mai bine și simt că prosperă, înfloresc.
Te sfătuiesc să pui în planul tău ambele tipuri de acțiuni, deliberat. Dacă, de exemplu, vrei să fii un părinte mai calm, poate te ajută meditația (eudaimonism) sau o baie caldă cu spumă (hedonism).
Cu ce te ajută să ai purpose și să acționezi
Ești mai sănătos / sănătoasă. Ai șanse să trăiești mai mult. Ai senzația de împlinire și satisfacția că faci ceva cu viața ta.
Suntem făcuți să ne dezvoltăm personal, să contribuim la lumea din jurul nostru, să ajutăm, să visăm și să ne minunăm de existența noastră în Univers. Am uitat să facem multe dintre acestea, nemaiavând amenințarea morții atât de aproape, ca acum mii de ani. Ziua de mâine este mai sigură, speranța de viață a trecut de 30 de ani, cât era, de exemplu, în perioada neolitică.
Avem senzația că avem timp, până realizăm că nu mai avem. Devenim neajutorați, frustrați, lipsiți de direcție. Regăsirea sau regândirea rostului, întorcându-ne la valorile, dorințele și unicitatea noastră, este un prim pas care ne poate ajuta să ne relansăm existența.
Când trăim în acord cu valorile noastre știm să prioritizăm. Începem să ne relaxăm, să trăim mai sănătos, să facem mișcare, să fim mai atenți la alimentație, să ne destresăm.
Zona creierului responsabilă de valorile noastre, de viziunea noastră, de cine suntem se află în zona frunții și poartă numele de ventromedial prefrontal cortex (vmPFC). Această zonă se activează când ne gândim la identitatea noastră. Este în conexiune cu amigdala, care este responsabilă de emoții, în special de declanșarea fricii. Simțim frică, anxietate, în condiții de stres. Dar când zona vmPFC este activată, preia controlul asupra reacțiilor noastre instinctive și reușim să ne repliem rapid. Astfel, devenim mai rezilenți.
La fel, când vmPFC este activată, scade activitatea din zona dorsal anterior cingular cortex (daCC), responsabilă de procesarea conflictelor. Asta ne ajută, de exemplu, să ne găsim echilibrul mai ușor când acțiunile de moment intră în conflict cu obiectivele pe termen lung. Când vrem să ne schimbăm obiceiurile, astfel de conflicte sunt frecvente. Vreau să ies la alergat, dar vreau să mai dorm. Vreau să mănânc legume la prânz, dar aleg cu totul altceva. De aceea, când adoptăm obiceiuri noi, este bine să avem în vedere care este obiectivul aliniat la valorile noastre. Reflectăm la obiectivul individual atât când luăm decizia de moment, cât și pe termen lung, pentru că ne face bine în dezvoltarea rezilienței.
Acum, să zic drept, este și un dezavantaj. Persoanele cu activitate mai intensă în zona vmPFC renunță foarte greu la un obiectiv. Acest aspect este benefic pentru determinare, dar, de exemplu, dacă efortul devine zadarnic și realitatea prezintă toate dovezile că renunțarea e soluția, aceste persoane nu prea vor să o facă, pe motiv că au investit prea multe resurse deja (sunk cost fallacy = eroarea costurilor irecuperabile)
Ce să mai știi. Studiile longitudinale (în care un număr mare de oameni sunt urmăriți pe o perioadă lungă de timp) arată că persoanele care au scop și acționează aliniat la scopurile lor, cu intenție, au risc redus de boli cardiovasculare, de alzheimer; se reduc inflamația și stresul oxidativ. E foarte probabil că aceste persoane trăiesc mai sănătos, cu stres mai ușor de prelucrat și cu reajustare mai rapidă după situații grele.
Au o viață mai lungă.
Citez dintr-un studiu despre purpose și longevitate: Having a purpose in life has been nominated consistently as an indicator of healthy aging for several reasons including its potential for reducing mortality risk.
După o astfel de concluzie, las din nou linkul la documentul cu cele 7 întrebări care să te ajute să te gândești la rostul tău în lume. Poate vrei să lucrezi la rostul tău.
