Cum spuneam în episodul anterior, există cerințe de calitate absolut obligatorii pentru ca un produs să poată fi vândut pe piața națională și europeană, cerințe care se standardizează, precum și cerințe de calitate apreciate subiectiv.
Standardizarea acoperă din ce în ce mai multe domenii (de la siguranța folosirii respectivul produs sau serviciu la calitatea materialelor și componentelor și trasabilitatea acestora), dar concurența între producători apare acolo unde aceste standarde sunt îndeplinite și produsul este dotat cu alte caracteristici dezirabile. Cu timpul, adoptate fiind de majoritatea producătorilor, acestea devin standard – de obicei acesta este drumul progresului tehnic.
Organizația Internațională de Standardizare, cu numele scurt ISO este o confederație internațională care se definește ca ONG și care se ocupă cu stabilirea normelor în toate domeniile cu excepția electricității și a electronicii, care sunt reprezentate de IEC (în engleză International Electrotechnical Commission) (Comisia Electrotehnică Internațională), și cu excepția telecomunicațiilor reprezentate de ITU (International Telecommunication Union) (Uniunea Internațională pentru Telecomunicații).
Ghidul ISO definește standardul ca fiind un document, stabilit prin consens și aprobat de către un organism recunoscut, care asigură, pentru uz comun și repetat, reguli, linii directoare sau caracteristici pentru activități sau rezultatelor lor.
Standardele sunt orientări voluntare menite să ofere specificații tehnice pentru produse și servicii. Unele standarde sunt menționate în legislație ca fiind modalitatea preferată sau chiar apar în calitate de cerință obligatorie pentru respectarea anumitor norme.
Standardele de calitate de bază se stabilesc la nivel național, dar ele trebuie să fie în conformitate cu standardele în vigoare la nivelul Uniunii Europene.
Standardele europene sunt adoptate de unul dintre cele 3 organisme europene de standardizare (OES):
Comitetul European de Standardizare ( CEN)
Comitetul European pentru Standardizare în Electrotehnică ( Cenelec)
Institutul European de Standardizare în Telecomunicații ( ETSI)
La nivel național, standardizarea este gestionată de organismele naționale de standardizare (ONS) care adoptă și publică standarde naționale. În același timp, organismele naționale transpun toate standardele europene sub formă de standarde naționale identice și retrag eventuale standarde naționale contradictorii.
Standardele europene si cele internationale de calitate pot fi clasificate in functie de diferite criterii, cum ar fi originea, domeniul, nivelul, scopul etc. In functie de aceste criterii, putem distinge mai multe tipuri de standarde de calitate, care au caracteristici si avantaje specifice.
Există standarde de calitate interne si externe. Standardele de calitate interne sunt cele stabilite de organizatia insasi, cea care produce sau ofera produsele sau serviciile, in functie de propriile obiective si strategii de calitate. Standardele de calitate externe sunt cele stabilite de organisme sau institutii independente, care au rolul de a evalua, verifica si certifica calitatea produselor sau serviciilor, in functie de cerintele si normele generale sau specifice.
O companie poate stabili standarde interne de calitate privind compozitia, eficienta, siguranta si ambalarea produselor sale, dar poate solicita si o certificare externa de calitate de la o autoritate competenta, care sa ateste conformitatea cu standardele europene sau internationale de calitate.
Pentru toate categoriile de produse și servicii există standarde generale, care se aplica la nivel larg, pentru diferite domenii sau sectoare de activitate, si care au rolul de a asigura un nivel minim si uniform de calitate.
Există însă și standarde de calitate specifice unui produs sau categorii de produse.
Pentru toate alimentele există standardele de calitate generale, care se refera la conditiile de igiena, siguranta, etichetare, trasabilitate etc
Anumite categorii de alimente au însă și standarde specifice lor, ca de exemplu cele care se referă la denumirea de origine protejata, indicatia geografica protejata, specialitatea traditionala garantata etc.
Pentru toate categoriile de produse există standarde absolute, sine qua non, care țin de funcționalitatea și siguranța în utilizare a produsului, cum ar fi parametrii tehnici la produsele electronice, pentru evaluarea cărora se folosesc aparate de măsură etalon. Se pot stabili desigur și standarde de calitate relative, care țin de ușurința în utilizare etc, dar care se evaluează subiectiv, prin feedback de la consumatori.
Dacă pentru consumator conformitatea afișată de producător la cât mai multe standarde poate să apară ca un criteriu al calității, pentru producător standardele sunt:
– Un factor de raționalizare și eficientizare a producției
– Un factor de clarificare a tranzacțiilor : în fața unei oferte supraaglomerate de produse sau servicii, care pot avea valori practice extrem de diferite, existența sistemelor de referință facilitează o mai bună evaluare a ofertelor și reducerea incertitudinilor, ajută la definirea necesităților, optimizează relațiile cu furnizorii, elimină necesitatea unor încercări suplimentare
– Un factor de inovare și dezvoltare a produselor, precum și de transfer al noilor tehnologii
În plus, standardizarea este un factor pentru selectarea strategică a companiilor. Participarea la standardizare înseamnă introducerea soluțiilor adaptate la competența unei companii și echiparea acelei companii pentru a putea concura într-un mediu economic competitiv.
