fbpx
Educatie

Ce aflăm de pe etichetele alimentelor despre calitatea lor

Conform prevederilor europene, pe etichetele alimentelor preambalate trebuie să figureze obligatoriu niște informații de bază:

  • denumirea alimentului
  • lista ingredientelor (inclusiv orice aditivi)
  • informații privind alergenii
  • cantitatea anumitor ingrediente
  • marcarea datei (a se consuma înainte de/până la)
  • țara de origine, dacă este necesară pentru claritate (de exemplu: produsele care afișează pe ambalaj drapelul țării sau repere geografice celebre)
  • numele și adresa operatorului din sectorul alimentar stabilit în UE sau a importatorului
  • cantitatea netă
  • condițiile speciale de păstrare și/sau condițiile de utilizare
  • instrucțiunile de utilizare, dacă este necesar
  • nivelul alcoolului pentru băuturi (dacă este mai mare de 1,2 %)
  • declarația nutrițională

Data de valabilitate este importanta, mai ales pentru alimentele perisabile.

”A se consuma de preferință înainte de” indică data până la care se preconizează că produsul alimentar își păstrează calitatea.

Produsele alimentare pot fi consumate în siguranță după depășirea datei corespunzătoare mențiunii ”a se consuma de preferință înainte de”, cu condiția ca instrucțiunile de depozitare să fei respectate și ca ambalajul să nu fie deteriorat, dar gustul și textura lor ar putea începe să se altereze.

Daca insa pe eticheta scrie clar: A se consuma pana la data de… inseamna ca acest produs se altereaza si consumul lui nu este sigur pentru sanatate dincolo de aceasta data. Aceste produse perisabile ramase neconsumate trebuie aruncate sau distruse, deoarece pun in pericol sanatatea oamenilor si animalelor.

  • valoarea energetică a produsului (în kilojouli)
  • cantitatea de grăsimi, acizi grași saturați, glucide, zaharuri, proteine, sare.

Următorii nutrienți pot fi indicați în mod voluntar în declarația nutrițională:

  • acizi grași mononesaturați
  • acizi grași polinesaturați
  • polioli
  • amidon
  • fibre
  • oricare dintre vitaminele sau mineralele autorizate prin lege

Valorile din declarația nutrițională sunt medii, bazate fie pe analiza produsului alimentar efectuată de către producător, fie pe un calcul care utilizează unul din următoarele elemente:

valorile medii cunoscute sau reale ale ingredientelor utilizate

date general stabilite și acceptate.

Valoarea energetică și cantitățile de nutrienți de pe ambalaj trebuie să reflecte valoarea și cantitățile corespunzătoare produsului alimentar așa cum este vândut. Dacă produsul necesită preparare înainte de a fi consumat, ideal este să primim informații care să reflecte valorile nutriționale ale produsului alimentar gata de consum.

Trebuie indicate cantitățile de nutrienți per 100 g sau 100 ml.

În unele cazuri, valorile energetice și cantitățile de nutrienți pot fi, de asemenea, exprimate per porție și/sau per unitate de consum.

Valoarea vitaminelor și mineralelor autorizate trebuie să fie exprimată:

  • per 100 g sau 100 ml
  • ca procent din aporturile de referință

Dacă spațiul permite, declarația nutrițională ar trebui afișată sub formă de tabel. Dacă pachetul este prea mic, se afișează declarația în format liniar. Toate informațiile trebuie să fie vizibile, să poată fi citite cu ușurință și să fie scrise cu litere de cel puțin 1,2 mm înălțime.

Toate informațiile furnizate pe etichetă trebuie:

  • să fie exacte
  • să fie vizibile și ușor de înțeles
  • să nu inducă în eroare
  • să nu poată fi șterse

Declarația nutrițională poate fi suplimentată prin folosirea unor reprezentări grafice sau simboluri în plus față de cuvinte sau cifre, în condiții clar definite de legislație, care să vizeze facilitarea înțelegerii de către consumator a contribuției sau a importanței produsului alimentar pentru valoarea energetică și conținutul de nutrienți corespunzătoare unui regim alimentar. Un exemplu elocvent în acest sens este sistemul Nutri-Score, recomandat de Comisia Europeană, obligatoriu în mai multe state membre și introdus voluntar de către unele rețele de comerț cu amănuntul din România.

În mod voluntar, pe eticheta unui produs alimentar pot fi redate o serie de mențiuni de nutriție și sănătate, care să ofere consumatorilor informații despre beneficii pe care consumul alimentului în cauză le-ar putea avea asupra organismului. Lista acestor mențiuni și condițiile de utilizare sunt foarte stricte și fac obiectul unor evaluări științifice periodice de către Autoritatea Europeană de Siguranță Alimentară (EFSA). Pentru ambele tipuri de mențiuni, este necesară determinarea principiului activ purtător al beneficiului și exprimarea corespunzătoare a beneficiului.

Așadar, ca să rezumam:

– eticheta conține informațiile de bază de care avem nevoie, legat de conținutul alimentului în principii nutriționale (proteine, grăsimi, carbohidrați) și în potențiali alergeni

– eticheta conține și estimări legate de aportul caloric, dar trebuie să știm că modul în care organismul gestionează aportul caloric depinde de o mulțime de factori individuali, după cum de factori individuali ține și modul în care organismul absoarbe și folosește vitaminele.

Ca atare, chiar dacă din punct de vedere chimic vitaminele sunt prezente în respectivul aliment, asimilarea lor depinde de

– contextul în care consumăm alimentele respective (de exemplu, dacă nu consumăm deloc grăsimi la masă nu prea avem șanse să asimilăm vitaminele liposolubile din alimente, chiar dacă ele sunt prezente)

– caracteristici ale metabolismului individual la momentul respectiv.

Din motive asemănătoare, sunt numeroși nutriționiști care atrag atenția că etichete de tipul nutriscore sunt orientative și valoarea alimentelor trebuie privită în contextul nutrițional și de sănătate individual.

Etichetele mai pot conține și alte informații și simboluri, legate de condițiile de recoltare și producție, precum și de condițiile de reciclare a ambalajului. Despre ele va fi vorba în articolul următor

Back to top button