Scenă de dimineață – sau prânz sau seară:
Te urci în tramvai și te trezești în Turnul Babilonului: vuiet și câteva conversații întretăiate, volum de sunet uriaș. În jur, vreo 3 telefoane pe speaker cu diverse conversații, majoritatea video — care evident nu interesează decât pe cei care le poartă. Te îndepărtezi, înaintând în tramvai, te așezi într-un loc unde conversațiile se aud mai puțin, când…. izbucnește un soi de desen animat din telefonul unui copil. Pe speaker evident. Totul cu acel zgomot de fond, deformare și foșnet tipic unor transmisiuni distorsionate. Te îndepărtezi iar și mai înaintezi în tramvai, pare mai liniștit – până ce din telefonul tânărului de alături nu iese un urlet de groază – din cine știe ce video, poate nostim, poate chiar agresiv sau sadic, nici nu vrei să afli exact în momentul acela. Te îndepărtezi din nou, și atunci vezi că ai primit un mesaj audio – și, teroare, nu ai căști la tine. Așadar, apeși pe buton și… bun venit în Babilionie, acum faci parte din poluarea sonoră!
Scena aceasta, care părea oarecum SF acum vreo cinci-șase ani, pare să ne fi intrat într-un nefericit cotidian. Din ce în ce mai multă lume scrie și citește, din ce în ce mai multă lume are nevoie de conținut audio, dincolo de conversații, și din ce în ce mai puțină lume folosește căștile. Asta deși între timp căștile supradimensionate au devenit trendy – însă din păcate sunt adesea folosite strict pe post de accesoriu fashion, deoarece când e vorba de conversații și conținut media, speakerul câștigă teren.
Care sunt consecințele? Le putem simți fiecare pe pielea proprie, dar desigur că ele au fost documentate și în studii științifice:
- la nivel individual scade nivelul de concentrare și crește nivelul de anxietate – senzația de a fi mereu în priză, respectiv mereu solicitat sau agresat de ceva necunoscut și neașteptat creează oboseală recurentă
- la nivel social crește nivelul de anxietate, frustrare, agresivitate, scade senzația de confort și sentimentul comunitar
Literatura de specialitate menționează:
– Iritație și stres: Sunetele pot fi extrem de iritante, provocând dureri de cap, agitație și stres ambiental pentru alte persoane.
– Perturbarea atenției: „Nevoia de a asculta” conversația creează o distragere a atenției care poate degrada conștientizarea situațională a unei persoane.
– Misofonie: Pentru unii, sunetele sunt deosebit de debilitante, declanșând afecțiuni precum misofonia, în care anumite zgomote provoacă un răspuns emoțional negativ puternic.
De ani de zile se vorbește despre efectul poluării fonice, considerată a fi una dintre cele mai insidioase forme de poluare, deoarece cu greu te poți apăra de ea. În cazul folosirii difuzorului pentru conversații și conținut media, poluării fonice simple i se adaugă și semnale de alertă pe care le percepem, care în mod automat ne trezesc un reflex de orientare, ne fac atenți, dar de fapt nu ne sunt adresate și suntem tentați să ne îndepărtăm rapid atenția, dar nu reușim.
Practic suntem agresați de aceste difuzoare și rezultatul este frustrare, nervozitate. O simte oricine, de la adulți la copii. Din nefericire, adesea ei aleg drept mecanism de apărare… să facă mai mult zgomot, să adauge propriul speaker la babilonia tramvaiului de care povesteam la început.
Dacă nu facem asta, dacă nu ne folosim speakerul propriu și dacă simțim că nu putem scăpa de valul de zgomot care ne stârnește frustrare și agresivitate, oare unde le vom descărca? Cel mai probabil undeva în viețile noastre. Per ansamblu crește nivelul de agresivitate în societate.
Ce putem face, ne întrebăm.
Dar ca să aflăm ce putem face ar trebui să ne gândim de unde apare această situație.
Având în vedere sentimentul de frustrare pe care mai toți oamenii din toată lumea, de pe toate meridianele, îl descriu față de folosirea difuzoarelor în public, tot majoritatea acuză o lipsă de empatie din partea acestui tip de utilizator zgomotos – ceea ce poate fi adevărat, dar nu epuizează problema.
În unele cazuri, este un comportament învățat; oamenii își oglindesc mediul, iar dacă zgomotul public este normalizat în viața lor de zi cu zi, pur și simplu se desensibilizează și nu mai simt impactul zgomotului asupra celorlalți. Unii oameni folosesc sunetul pentru a scăpa de propria anxietate sau de zgomotul din spațiile publice, o încercare de autoreglare în medii imprevizibile.
Validarea socială joacă și ea un rol. Unii folosesc sunetul tare ca o modalitate de a-și afirma prezența sau de a se conecta cu ceilalți, chiar și în moduri pasive.
Dacă încercăm să recapitulăm, ne amintim – iar studiile au arătat clar – că acest comportament a explodat după pandemie, odată cu nevoia de a fi mereu conectați la ceva și cu tulburarea granițelor dintre public și privat.
Concret, în fluxul media acest lucru a condus la din ce în ce mai mult conținut audio-video și moduri de comunicare audio-video.
În plus, în izolare, căștile erau inutile, așa că mulți s-au dezobișnuit să le folosească. Totuși, din respect pentru alții, putem să ne reobișnuim. Dacă nu din respect pentru alții, măcar din nevoia de a ne auto-proteja – pentru că nu există om care să nu fi fost deranjat de speakerul vecinului măcar o dată în viață.
Într-un sondaj realizat anul trecut pe 2.005 adulți din Marea Britanie, institutul de sondaje YouGov a constatat că 86% dintre respondenți considerau inacceptabilă utilizarea difuzorului într-un spațiu comun, în timp ce 88% simțeau același lucru și în cazul vorbitului tare.
Cu sentimente atât de puternice, țările din întreaga lume au abordări diferite în ceea ce privește gestionarea acestei probleme.
Unii operatori de trenuri din Marea Britanie oferă „vagoane liniștite” sau „zone liniștite” – vagoane în care pasagerii sunt încurajați să mențină nivelul de zgomot redus. De exemplu, London North Eastern Railway le cere pasagerilor care călătoresc în astfel de vagoane să se asigure că muzica pe care o ascultă nu poate fi auzită prin căști și să se miște dacă doresc să efectueze sau să primească un apel.
Operatorul de trenuri italian Trenitalia oferă un serviciu similar în trenul Frecciarossa. Pasagerii „care doresc să călătorească în deplină relaxare și departe de poluarea fonică a telefoanelor mobile” pot călători într-o „zonă liniștită” din vagonul său business.
A făcut înconjurul lumii la începutul acestui an vestea despre un bărbat din Franța care a făcut apel în instanță deoarece a fost amendat cu 200 de euro pentru că a purtat o conversație pe speaker în gara din Nantes.
Bărbatul a declarat pentru postul de televiziune francez BFM TV că se afla duminică la un apel cu sora sa în gara din Nantes, când un angajat al SNCF, compania feroviară franceză, l-a abordat. I s-a spus că va fi amendat cu 150 de euro dacă nu închide difuzorul – o amendă care, susține el, a fost ulterior majorată la 200 de euro pentru că nu a plătit-o pe loc. Ulterior, a angajat un avocat pentru a contesta amenda.
SNCF a confirmat că bărbatul a fost amendat de personalul de securitate într-o zonă liniștită a gării. Deși nu există nicio lege națională în Franța care să interzică utilizarea telefoanelor mobile la difuzor în locuri publice, există reglementări privind controlul zgomotului.
Conform Codului Transporturilor francez, cei care utilizează „dispozitive sau instrumente sonore” sau „tulbură liniștea celorlalți prin zgomot” în zonele utilizate pentru transportul public ar putea fi amendați.
În cealaltă parte a lumii, în Japonia, unde există norme culturale stricte privind comportamentul public, vorbitul la telefon în tren este considerat nepoliticos și este puternic descurajat.
În România, folosirea difuzorului în public poate trece ușor drept tulburare a liniștii publice, în transporturile în comun este afișat avertismentul. Practic însă nu se întâmplă mai nimic.
Așadar ce putem face practic?
– Cel mai la îndemână:
- folosiți căști pentru tot ce înseamnă audio-video în public și dați exemplu celorlalți
- nu răspândiți conținut media audio-video la care cereți răspuns instant – este posibil ca adresantul să nu aibă căști și să nu poată răspunde fără să-i deranjeze pe alții. Evitați pe cât posibil mesajele audio și video la care adresantul trebuie să răspundă imediat și folosiți mai degrabă scrisul.
– Vigilența cetățenească – unele persoane atrag atenția utilizatorilor de speakere, unii chiar au succes și aceștia le închid.
Însă la fel de adevărat este că sunt situații în care cetățenii fie nu au curaj să se apropie de utilizatorii de speakere, fie sunt prea obosiți ei înșiși ca să mai reacționeze.
Și există și situații în care o astfel de inițitivă a unui cetățean este întâmpinată cu o agresivitate descurajantă.
– Sistem de avertismente și sancțiuni contravenționale aplicate strict – de Poliție sau chiar agenții de control ai societăților de transporturi
– Reglementări legale – interzicerea folosirii difuzoarelor în spațiul public fără autorizație de la autorități de tipul primărie, poliție. Aplicarea de sancțiuni și amenzi.
Credeți că ar trebui să se treacă la sancționarea mai drastică a folosirii difuzoarelor în public?
