După o experiență bogată în calitate de manager, antreprenor social și leader de ONG, expert și consultant pentru comunicare și relații instituționale la Banca Mondială – biroul din România, Oana Năstase a devenit mentor (distinsă în 2016 ca „Mentorul Anului“) apoi coach și consultant. Este membră ICF România și Austria, cu specializarea Coach Holistic pentru Carieră, Viață și Leadership, cu acreditarea PCC – Coach Profesionist Certificat.
Oana se mândrește cu multiplele ei formări și acreditări internaționale, cele mai recente fiind obținute chiar în perioada pandemică. „Fiecare coach trebuie să își reînnoiască acreditarea la trei ani și să urmeze cursuri, să se dezvolte continuu. Eu am urmat cursuri diferite, cele mai multe pe sistem anglo-saxon si american; ultimele au fost ale unei școli americane, din New York cu abordare holistică – Goal Imagery Institute.“ spune ea. De ce atâtea formări diferite? Pentru că fiecare aspect al vieții noastre le influențează pe celelalte. „De aici dorința de a aborda ființa umană ca întreg înțelegând părghiile care ne motivează, ne împing înainte sau ne blochează și în carieră, business, conducerea echipelor, viața personală, relații, familie“ continuă Oana.
În prezent, coachingul este folosit pe scară largă în companii, în cadrul organizațional, pentru creșterea performanței. Oana povestește că lucrează individual sau cu echipe pentru coeziunea echipei, alinierea la valorile, misiunea, viziunea companiei, managementul conflictului, comunicare, influențare, leadership, colaborare și responsabilizare.
Spre deosebire de un psiholog, de exemplu, un coach este mai puțin interesat de trecut și este în special orientat către viitor, către conștientizarea problemelor și identificarea soluțiilor. „Un coach aduce perspectiva viitorului dezirabil în conștiința clientului, îl provoaca să își imagineze perspective noi față de cele deja știute, îl ajută să seteze obiective, să facă planuri de acțiune, să rămână ancorat în ele, să măsoare atingerea lor“ descrie Oana. Un coach îl vede de la început pe clientul său în calitate de cauză, de creator în viața lui proprie. Lucrul 1:1 este deosebit de important: „Fiecare om este ascultat și tratat cu respectul pentru individualitatea lui, cu specificul lui personal; soluțiile găsite sunt personale și personalizate“
Dacă ar fi să comparăm experiența de coaching cu participarea la un curs de autodezvoltare, diferența ar echivala cu aceea între „a citi un roman de dragoste și a te îndrăgosti“ descrie plastic Oana.
Sloganul ei este “aliniază și realizează” și s-a născut din practică, mai exact din ceea ce o învață mereu practica. „Mă obligă și pe mine să îmi analizez derapajele și să mă adun pe drumul alinerii personale. (Re)construcția, reinventarea personală încep cu conștientizarea și alinierea personală: să îmi aliniez gândurile cu emoțiile, cu vorbele, cu faptele. Doar așa am coerență cu propria persoană și doar așa pot genera relatii coerente, armonioase cu ceilalți. Iar aceasta este o muncă permanentă, nu se sfărșește niciodată“ spune Oana.
Clienții ei sunt mai ales femei de carieră, de succes, manageri, antreprenori, free lanceri, de vârstă matură, cu familie sau care își doresc familie. “ Al doilea grup în lucrul individual este format din tineri, de multe ori copiii adulți sau adolescenți ai doamnelor cu care am lucrat. Aceștia caută drumul potrivit în studii, în carieră“ spune ea. „Mai lucrez cu profesori pentru competențe de comunicare și leadership. Cred mult în antrenarea profesorilor în a fi permeabili, deschiși, autentici, buni comunicatori, buni leaderi care să dea exemplu și să inspire atât colegii de cancelarie cât și, mai ales, pe copiii si tinerii pe care-I formează pentru viață“
În Austria, spre deosebire de România, totul este mai organizat, mai structurat, mai procedurat. „Austria e țara sistemelor care fac întregul / țara/ comunitățile să funcționeze. E țara regulilor și procedurilor care nu se discută ci se aplică fără întrebări și comentarii. Oamenii au viața mai predictibilă, mai lineară decât latinii sau balcanicii. Și-au segmentat nevoile în funcție de organizarea socială: se poartă civilizat, nu discută probleme personale sau nu-și exprimă emoțiile mai ales dacă sunt negative ca să nu fie nici ei puși în situația de a li se turna emoții negative în cap de la nimeni; și-au pierdut mulți capacitatea de fi ei însșiși, de a fi autentici, de a avea gândire critică. Afișează un optimism perpetuu. Când le ajunge cuțitul la os apelează la specialiști – la coachi sau terapeuți – în funcție de situație. Acolo își varsă puțin îngrijorările, temerile, greutățile pentru că o dată ieșiți în societate să revină la politețea și corectitudinea politică a dialogului respectuos“ povestește Oana și continuă: „România e țara “tuturor posibilităților”, a ideii că “regulile sunt făcute pentru a fi încălcate” etc. Noi românii suntem emoționali, zgomotoși, pătimași. Ne scuipăm și ne îmbrățisăm cu aceeași pasiune. Căderile sunt mai dramatice și succesele mai răsunătoare. Câștigurile și pierderile sunt mai rapide și mai abrupte. Nu avem predictibilitate și asta dă tensiuni mari, dar și o capacitate de adaptabilitate individuală enormă. Românii exprimă mai mult adevăr interior, dar cu multă tensiune, presiune. Au multă nevoie de coaching, de consiliere mai ales pentru a micșora presiunea în care trăiesc, dar standardele false sociale și orgoliul îi împiedică să ceară ajutor sau, dacă îl primesc, să îl aplice. Ca reglementare, coachingul nici nu există în nomenclatorul de meserii – cel puțin când am verificat ultima oară. Din păcate sunt peste 800.000 de coachi la nivel Mondial și nici 10% nu sunt acreditați. Așa că atenție cu cine lucrați! Social media e plină de persoane autointitulate „coach“ dar care nu au nici o verificare sau autorizare.
