Este normal să vrei să îți înnoiești viața la un moment dat. Este normal să folosești pentru a-ți lua avânt pragurile firești ale anului. Este firesc deci să îți faci planuri și să iei decizii pentru anul care urmează. Din ce în ce mai mult se face prezent și la noi trendul „rezoluțiilor“ de Anul Nou, unele scrise și unele chiar dublate de obiective, exact așa cum se fac planurile de afaceri, numai că aici este vorba despre viață. Viața noastră.
Totuși, și în afaceri, dar cu atât mai mult în viață, trebuie să ținem minte că toate planurile sunt orientative, iar pragurile temporale sunt simbolice. A-ți face planuri serioase în funcție de aceste praguri poate fi un program pentru eșec. Este suficient sâ ne amintim ce planuri ne-am făcut înainte de revelionul 2019 pentru anul 2020 și cum majoritatea lor au fost zădărnicite de pandemie, așadar de un factor pe care nu îl puteam controla, care nu ținea de puterea noastră individuală de acțiune și nici de puterea de acțiune a celor mai multe comunități. Se mai spune și că Dumnezeu râde atunci când ne facem planuri, și tare ne face să bănuim că râde chiar de noi! Deci, dând Cezarului ce-i al Cezarului și adoptând atitudinea de prudență și smerenie care ni se cuvine, să ne gândim la acesle lucruri pe care vrem și putem să le schimbăm la noi înșine, pentru a face lumea noastră mai bună și pe noi mai bine trăitori în ea.
Dacă în vechime oamenii se rugau pentru sănătatea, fericirea și prosperitatea lor și a celor dragi, în zilele noastre însă este mai răspândită planificarea și chiar cumpărarea de planuri și asigurări, dublate de forme de divinație cu istorii greu de urmărit, cum ar fi horoscopul, tarotul și altele asemenea. Dar nu despre trenduri vrem să îți vorbim acum, ci despre o anumită atitudine care te poate ajuta să faci diferența între ceea ce depinde de tine și ceea ce nu ai cum schimba, deși ți-ar fi foarte util.
Multe dintre listele cu „rezoluții“ pe care le vedem în presă și pe social media privesc strict modul de viață și atitudinile noastre ca indivizi. Iar – întâmplător sau nu – anul acesta reprezintă poate cea mai potrivită ocazie de a înțelege de ce este incorect să traducem barbar acest tip de decizii împrumutate din spațiul anglo-saxon drept „rezoluții“! De ce?
Teooretic,“decizie“ și „rezoluție“ sunt sinonime. Însă „rezoluție“ – românizarea lui „resolution“ – a fost folosit în limba română de la început cu referință la actele oficiale. În română „rezoluția“ este o decizie oficială și nu una personală. A ne referi deci la deciziile noastre proprii ca la niște hotărâri oficiale înseamnă să nu ne raportăm la ele ca la niște idei personale și a le conferi un anumit grad de formalism – ca urmare nici nu le vom lua foarte tare în serios.
Mai cinstit este să spunem că vom lua „hotărâri“ pentru noi înșine referitor la anul care vine și vom aștepta cu nerăbdare și speranță acele „rezoluții“ internaționale și oficiale care vor crea cadrul cel mai bun pentru ca hotârârile, planurile și dorințele noastre personale să se împlinească. Probabil fiecare om din lumea aceasta – cel puțin europeană – își dorește ca în 2023 să se adopte rezoluția păcii și războiul început anul trecut să ia sfârșit. Dacă va fi pace în lume, și planurile și deciziile noastre personale au șansa să se îndeplinească.
Deci, la mulți ani, oameni buni, să fie pace în sufletele noastre și să fie pace în lume!
