Cel mai prețios dar de Paște: oul
Străvechiul simbol precreștin a devenit cel mai cunoscut simbol al Paștelui
Oul a fascinat spiritele de la facerea lumii. Un germene în care stă închisă o viață completă, un semn al eternității și puterii de regenerare a vieții, oul s-a bucurat de respect peste tot în lume și nu de puține ori a fost folosit ca instrument magic. În primul rând datorită puterii sale protectoare, deoarece o viață care se poate oricând regenera nu va fi afectată de nimic rău (și acum se spune la țară ca un ou de Paști te ferește de vrăji tot anul!).
Se înțelege că fragilul ou natural nu putea servi drept amuletă, așa că în nenumărate colțuri ale lumii există tradiția de a confecționa ouă din diverse materiale, inclusiv prețioase, care vor servi drept purtătoare de noroc și instrumente de protecție magică. Prin decorarea oului, puterea lui magică era sporită. Ouă desenate au fost găsite inclusiv în mormintele Chinei antice și se pare că tradiția de a decora ouăle cu simboluri geometrice este comună în tot spațiul culturii Cucuteni-Tripolia.
Simboluri străvechi
Cultura Cucuteni preceda cu câteva sute de ani toate așezările umane din Sumer și Egiptul Antic și se întindea pe o suprafață imensă, pe teritoriul actual al României (Moldova, nord-estul Munteniei, sud-estul Transilvaniei și Basarabia), Republicii Moldova și Ucrainei.
Ceramica din cultura Cucuteni este unică în Europa, găsindu-se unele asemănări, destul de pregnante, doar între ceramica Cucuteni și o ceramică dintr-o cultură neolitică din China. Între cele două culturi este o distanță de timp foarte mare, cea din China apărând după circa un mileniu față de cea de la Cucuteni. Poate aceasta sa explice si prezenta pe aceasta ceramica a unor simboluri spirituale stravechi (Yin și Yang, Svastică,Cruce) aparute prima data in Europa vechile culturi Danubiano-Pontice (Cucuteni si Turdas) si apoi la distanta de mii de ani si kilometri in Asia.
Spațiul acestei culturi se suprapune aproape exact cu spațiul unde există și înflorește tradiția încondeierii ouălor. Odată cu dominanța religiei creștine, motivele specifice graficii Cucuteni s-au mutat pe oul de Paște.
Încondeierea
În tradiția creștină ouăle care au primit binecuvântarea Învierii erau considerate obiecte protectoare și dătătoare de viață, așa că se păstrau cu sfințenie și erau prezente în cele mai importante acțiuni ale familiei, legate de agricultură, dar erau consideate a fi de ajutor și în caz de boală.
Dacă este încondeiat, „scris“, oul are puteri sporite. Cine a încercat vreodată să picteze un ou și-a dat seama că datorită formei sale deosebite el cere un anumit tip de abordare. Specialiștii în spiritualitate spun că nu este deloc indiferentă alegerea formei geometrice a decorațiunilor, iar specialiștii în simbolistică arată că felul în care este împistrit oul este similar modului în care se construiește spațiul unei mandale. Definirea axelor și împărțirea spațiului, folosirea liniilor drepte, frânte și șerpuite sugerează aceleași corespondențe cu liniile de alcătuire a universului.
Mandale
Tradițiile orientale fac din construirea unei mandale un gest magic de construcție a unei identități pentru cel care o lucrează. La fel se întâmplă și în tradițiile încondeierii. Cei care au moștenit azi meșteșugul au moștenit și principalele indicații ale simbolisticii, fără să poate detalia asupra lor. Etnologii pot spune, formal, că liniile drepte reprezintă rațiunea și cele șerpuite apa, dar numai cine încearcă să deseneze singur pe ou își poate da seama de vivacitatea acestor simboluri.
Oul ne centrează și ne regenerează, ne permite renaștrea și redefinirea: o știau meșterii străvechi, o știau yoghinii creatori de mandale, o știa și marele psihanalist C. G. Jung pentru că o învățase de la pacienții lui care re-creau aceeași tehnică.
Poate nu degeaba se spune că atunci cănd nu se vor mai face aceste ouă lumea se va sfârși: ar însemna sfârșitul acelui proces de autoreflecție care caracterizează umanitatea. Să ne îngăduim deci pauza sărbătorii și gestul de meditație de a privi un ou încondeiat. Și poate să ne promitem că vreodată vom avea îndrăzneala de a participa cu sufletul la acest efort magic de regenerare și vom înfrunta cu chișița sau măcar cu un marker în mână rotunjimile oului întrebător. Hristos a înviat!
