În acest moment în România aparent lucrurile sunt reglementate: din septembrie 2024 în toate școlile din România, conform Statutului Elevului, telefoanele mobile nu pot fi folosite în timpul orelor, cu excepția cazurilor când profesorul permite acest lucru în scopuri educaționale. Pentru copii cu cerințe educaționale speciale utilizarea telefonului mobil este permisă.
În cazul nerespectării reglementării, dispozitivele pot fi reținute de cadrele didactice până la finalul programului școlar.
Ce prevede legea:
Interdicție în timpul orelor: Elevii nu au voie să folosească telefoanele mobile la ore, iar în majoritatea cazurilor, acestea trebuie predate cadrelor didactice la începutul lecției.
Utilizări permise: Se permite utilizarea telefoanelor doar cu aprobarea explicită a profesorului și în scopuri strict educaționale, cum ar fi căutarea de informații sau alte activități didactice.
Consecințe: Dacă un elev este prins cu telefonul mobil, cadrul didactic poate reține dispozitivul și îi poate fi recuperat la finalul programului școlar.
Reglementarea a fost dată :
în scopul de a îmbunătăți procesele de învățare: eliminarea telefoanelor mobile ar elimina distragerile continue ale atenției inerente folosirii acesor dispozitive. Nu numai notificările au capacitatea de a distrage, ci și simpla posibilitatea de a primi astfel de notificări, ca să nu mai vorbim despre celebra FOMO – frica de a nu pierde ceva interesant care se petrece în jurul nostru – o distragere tipică de altfel copilăriei și amplificată exponențial la utilizatorii de device-uri. S-a constat că la copii reprezintă o mare distractor al atenției chiar și simplul efort de a rezista tentației de a controla telefonul la fiecare câteva minute . Ca atare un copil care are undeva la îndemână un mobil va fi aproape inevitabil mai puțin atent la clasă. În plus, fără mobil, copiii vor participa la interacțiuni reale între ei și cu profesorii, vor deprinde limbajul nonverbal și va crește empatia. În scopul de a reduce pericolul de bullying și cyberbullying În scopul de a proteja copiii de riscurile complexe pentru sănătatea fizică și psihică care le prezintă folosirea pe termen lung a telefonului mobil
Din aceste motive, inclusiv UNICEF a emis – în 2025 – o recomandare de interzicere a telefoanelor mobile pentru elevi în școli. Guvernele și școlile din întreaga lume implementează interdicții sau restricții, 40% din sistemele educaționale din întreaga lume având astfel de legi sau politici până la începutul anului 2025. În Suedia, începând din toamna anului 2026 va fi obligatoriu ca toate școlile și cluburile after-school să colecteze telefoanele elevilor și să le păstreze până la sfârșitul zilei. O intenție pe care toată lumea o salută în aparență și la noi… practic însă dezbaterea continuă, în fiecare școală.
Aceasta în principal deoarece reglementarea actuală din Statutul Elevului din România nu conține desigur și indicații practice despre cine colectează telefoanele, unde și când.
Acum să ne gândim la o școală reală și o clasă reală, cu cca 30 de copii purtători de telefoane – atenție, după caz și mediu social, unele pot fi foarte scumpe. Conform reglementării actuale, copiii pot aduce telefoanele la școală și le pot folosi în pauze, deoarece interdicția se referă expres numai la utilizarea telefoanelor în timpul orelor. Ca atare, ora de curs trebuie să înceapă cu colectarea telefoanelor. Unele clase au un dulăpior special, altele nu – și atunci telefoanele se strâng pe catedră. Câte telefoane? Nu știm. Nu știm dacă fiecare copil predă telefonul din dotare – are profesorul timp să verifice și să numere telefoanele, fie că sunt pe catedră, fie că sunt în dulăpior? Numai operația de colectare poate dura cca 5 minute – la care se mai adaugă eventuale controverse, confuzii de obiecte, posibile acuze de furt (cum spuneam, unele telefoane sunt foarte tentante). A cui este responsabilitatea păstrării dispozitivelor în timpul orei? Evident a profesorului – ceea ce mai adaugă încă o îndatorire și o răspundere extrașcolară pentru el.
Inevitabil, unii elevi își vor păstra telefoanele în oră – poate pentru că țin să aibă o distracție la îndemână în timpul orei care nu le stârnește prea mult interes, poate pentru că vor să copieze, poate pentru că părinții le-au pus în vedere să nu lase din mână telefoanele ultra-valoroase încredințate. Acești elevi pot desigur în continuare să perturbe ora și pe ceilalți elevi.
Și scena se repetă la fiecare oră din cele, să zicem, 5 ale zilei – așadar 25 de minute, la care putem adăuga cel puțin alte 25 pentru recuperarea telefoanelor (posibil timp de pauză). Așadar 50 de minute de timp școlar petrecute pe zi într-o activitate care nu aduce nimic nici procesului de învățământ și nici relaxării copiilor – eventual poate aduce conflicte!
Sunt școli private la noi – și reglementări în mai multe state din lume – care impun colectarea telefoanelor mobile la intrarea în școală și eliberarea lor atunci când copilul părăsește școala – deci inclusiv pauzele să fie petrecute de elevi fără telefoane mobile. Plus recomandarea ca părinții să nu trimită copilul la școală cu telefonul mobil asupra lui.
Însă în multe școli din România o astfel de propunere este întâmpinată de părinți cu o rezistență feroce: unii invocă dreptul de a ști mereu unde și ce face copilul, alții, aparent dimpotrivă, invocă dreptul copilului la autodeterminare, informare etc. Mai toți sunt însă de acord că se simt mai bine ca părinți dacă știu că fiul sau fiica au mereu telefonul alături.
Sunt și voci care susțin că interdicția nu are niciun sens și chiar poate spori atractivitatea telefoanelor mobile pentru școlari. Ceea ce parțial este adevărat – desigur, oricât de mult s-ar interzice, mereu vor fi excepții și încălcări.
Ceea ce propun acum este însă să punem întrebarea puțin altfel: hai să nu ne mai întrebăm de ce am interzice telefoanele, ci să ne întrebăm de ce le-am dori în școală? De ce să-i însoțească telefonul mobil pe copiii noștri în fiecare clipă, chiar și la școală? Ce beneficiu real le aduce prezența continuă a acestui dispozitiv?
– Telefonul mobil cu internet poate fi o resursă educațională la îndemână – de aceea profesorul poate cere folosirea lui în oră. Atenție, însă, în acest scop se poate folosi și un computer și este mai ușor să îl aducem în clasă și să reglementăm utilizarea lui fără alte distrageri, exact în timpul activității școlare. Altminteri, telefoanele mobile devin adevărați ˝cai troieni˝ – le aducem pentru a învăța și se transformă în distrageri.
Poate fi de folos să răsturnăm situația însă: telefoanele sunt de obicei interzise, dar există o anumită zi în care profesorul cere, în mod excepțional, copiilor să aducă telefoanele pentru o acțiune educațională specifică.
Nota bene însă: copiii tind să folosească AI drept sursă de informare, iar un studiu recent MIT revelează ceea ce unii psihologi au spus chiar de la începuturile acestei tehnologii: utilizarea AI drept sursă de informare afectează grav capacitățile cognitive (iar studiul a fost efectuat pe adulți – la copii lucrurile pot sta și mai grav). Pentru formarea acestor capacități și în special a gândirii critice ar fi bine ca măcar în școală copiii să poată exersa abilitățile de căutare și filtrare activă a informațiilor – dar despre aceste lucruri va fi vorba mai pe larg într-un articol care va urma.
– Telefonul mobil cu internet este sursa favorită de distracție a copilului și părinții deja au observat că el se simte neliniștit fără telefon. De aceea pentru a fi ˝calm și fericit˝, părinții au grijă ca el să aibă mereu telefonul aproape. Așadar, telefonul este folosit pe post de ˝suzetă˝- ceea ce pe termen lung, dragi părinți, are efecte dezastruoase asupra dezvoltării lor fizice și psihice. Care sunt reale. De ce părinții par a nu crede în seriozitatea acestor avertismente – iată un subiect despre care, din nou, va fi vorba pe larg într-un alt articol.
– Telefonul mobil este o unealtă de organizare și control la îndemâna părinților. Unde este cel mic și ce face? – iată ce-l neliniștește pe părinte și iată ce-i poate spune un telefon mobil dotat cu aplicațiile de rigoare. Dacă elevul are mereu telefonul la el, părintele are senzația acestei siguranțe. Este doar o senzație – cu toții știm că există mii de pericole care vin pentru copii chiar prin internet.
Dragi părinți, spirala controlului este periculoasă – mereu vom avea senzația că nu avem destul control și vom vrea mai mult, iar prin asta vom ține copiii mereu într-o situație de infantilitate.
Inclusiv la nivel practic putem organiza și altfel, fără să ne legăm de dispozitive – au făcut acest lucru cu succes oamenii din timpuri imemoriale.
Poate părea greu, dar cea mai bună cale spre liniștea noastră parentală este să ne antrenăm copiii pentru a fi autonomi, a găsi răspunsurile la situații cotidiene de viață, a conștientiza pericolele, a le face față și/sau a cere ajutor atunci când este necesar.
Așadar, ați fi de acord să trimiteți copilul la școală fără telefon mobil? Sau ați fi de acord ca el să predea telefonul într-un loc sigur la poarta școlii și să-l ia la plecare? Scrieți-ne argumentele voastre!
