Când AI a explodat pe piața internațională, vestea a generat aproape concomitent:
– scenarii glorioase de progres
– scenarii apocaliptice de prăbușire a umanității
– scenarii mediane care cuprindeau toate diverse crize economice.
Odată cu prima sa răspândire în mass media, AI a generat deci multe controverse, dar a generat și o fascinație deosebită care s-a concretizat sub forma unui trend pe care l-aș rezuma așa: ce năzdrăvănii a mai făcut AI. Toate năzdrăvăniile proveneau din sfera creativă, în special din cea a creării de imagini.
Cu un entuziasm demn de o cauză mai bună, adepți ai tehnologiei și detractori ai tehnologiei vehiculau diferite creații grafice realizate cu AI (pe care le aprobau sau le dezavuau, dar oricum le puneau în circuitul public).
Circulau pe internet jocuri care incitau curiozitatea utilizatorului de a se transpune instant într-un avatar imagistic. Efectul acestei mișcări a fost normalizarea acestor imagini, care au sfârșit prin a nu mai stârni niciun fel de uimire.
Sunt peste doi ani de atunci și discuțiile, da, continuă în aceeași cheie a controverselor între entuziasmul progresului și teroarea apocaliptică. Fascinația pentru imaginile create de AI însă e în scădere, deoarece ele au intrat în normalitatea noastră.
Începem să nu mai identificăm exact – sau să nu putem formula explicit – indiciile care ne arată care imagini sunt generate de AI și care de un autor uman. Începem să ne punem problema: ce înseamnă autor?
Expunerea progresivă a publicului la AI în industriile creative a avut rolul de a ne obișnui cu AI în calitate de autor benign, poate de rangul al doilea, dar întrucâtva inevitabil.
Totuși, nimic nu este natural aici și totul ar trebui să ne pună întrebări. O să listăm aici numai câteva dintre ele, pornind de la ce ne spune în prezent AI despre sine însuși și activitatea sa în industriile creative
Așadar:
Inteligența artificială (AI) transformă industriile creative prin automatizarea sarcinilor, generarea de noi idei și crearea de conținut, dar ridică și preocupări legate de securitatea locurilor de muncă și de etică, fiind necesară o adaptare continuă la aceste schimbări.
AI ajută în domenii precum designul, muzica, literatura, marketingul și producția video prin unelte care pot genera text, imagini, melodii și pot automatiza procese complexe, sporind eficiența și democratizând creația.
Cum influențează AI industriile creative
– Generarea de conținut: AI poate crea texte, imagini, muzică și chiar scenarii, accelerând procesul creativ și oferind noi surse de inspirație.
– Automatizarea sarcinilor: Procese precum editarea foto/video, traducerea sau generarea de texte repetitive pot fi automatizate, eliberând timp pentru activități mai strategice.
– Personalizare și analiză: AI permite crearea de conținut personalizat pentru diverse audiențe și oferă analize detaliate ale preferințelor, contribuind la strategii de marketing mai eficiente.
– Democratizarea creației: Unelte bazate pe AI fac mai accesibilă crearea de conținut de înaltă calitate, permițând și persoanelor fără experiență tehnică avansată să producă lucrări impresionante.
Vedem de aici că, da, AI poate face un rezumat și o analiză primară. Spun primară pentru că ea nu se referă la cauze și implicații – desigur, am spune, deoarece nu are cum să speculeze asupra acestora.
De ce nu are cum? Pentru că nu are date și training în această privință. Datele se obțin și trainingul se face pe baza unor creații umane deja existente – ridicând desigur problema proprietății intelectuale.
Este mai etic să antrenezi un AI cu o carte de Baudelaire, care nu mai trăiește, sau cu o carte de Stephen King, care este în viață? Evident că nu, de aceea multe discuții aparent etice se tranșează în zona financiară și a drepturilor de autor.
Întrebarea mai adâncă rămâne: unde se termină unealta și unde începe autorul? Dacă AI este numai o unealtă, în ce măsură caracteristicile acestei unelte afectează:
– caracteristicile actului creativ
– caracteristicile creatorului de artă și pe cele ale consumatorului de artă?
Că există o astfel de influență nu este nicio îndoială, întotdeauna caracteristicile uneltelor și mediilor au influențat actul creativ.
Uneltele AI se pot lăuda cu perfecțiunea – un grafician AI are mâna sigură, un creator de muzică AI cunoaște nu numai cele mai de succes acorduri, ci și acordurile care ajung la inima unui anume tip de public. Teoretic, aceste unelte te pot ajuta să trimiți la perfecțiune mesajul artistic al cărui creator ești tu, utilizatorule care ai stabilit sarcina de creație.
Numai că arta nu este un mesaj. Arta nu este directă. Arta este ceea ce apare atunci când vrei să transmiți ceva, dar mesajului i se alătură altceva, nu neapărat intenționat. Atractivitatea, noul radical, creativitatea primară apar de aici și nu din intenția de comunicare a unui conținut precis.
Se poate spune că, pentru un grafician, AI este cel mai prețios ajutor, pentru că desenează într-o secundă ceea ce el ar fi putut realiza numai într-o săptămână. Munca lui devine mai eficientă. Deoarece art is work. Da, art is work, dar nu numai!
Desigur că munca de realizare devine mai eficientă dacă folosești o unealtă AI, dar nu va deveni mai creativă și nu va duce la altceva decât și-a propus. Graficianul își va îndeplini sarcina mai repede – teoretic va câștiga mai mulți bani pe unitatea de timp. Practic, lucrurile devin mai complicate pe măsură ce industria se aglomerează.
Când chirurgia robotică a fost introdusă în centrele medicale de excelență din România, am stat de vorbă cu un medic ultra-specializat în lucrul cu un astfel de robot care, nota bene, purta numele unei figuri renascentiste care a fost și om de știință și artist: Da Vinci. Atunci medicul mi-a explicat că robotul chirurg nu are ˝minte˝ proprie, nu ia propriile decizii și nici nu face propriile mișcări, ci este o mână mai exactă și mai rapidă decât ar fi putut visa vreodată orice chirurg uman. Atenție, Da Vinci acesta nu era o inteligență artificială, ci un robot, deci un braț de lucru, cineva care muncește în locul omului – acesta este sensul primar al cuvântului robot – vine de la cuvântul slav pentru ˝muncă˝.
Ceea ce se întâmplă acum cu AI este alt nivel – nu este un robot, ci o inteligență, nu muncește, ci, da, gândește. Sau pretinde că o face. Sau noi suntem înclinați să credem că el o face.
De aceea, deși suntem îndemnați să îl tratăm ca pe o unealtă, el este de fapt un gânditor. Dacă ar fi să facem o paralelă, este mai degrabă un servitor – unii preferă să îi spună ˝prieten˝ sau ˝consilier˝ în același timp în care exclud evident varianta în care acest presupus ˝prieten AI˝ ar refuza să facă ceea ce i se cere. Negându-i această libertate, practic recunoaștem că ceea ce dorim nu este un prieten sau un consilier, ci un servitor pentru munci intelectuale.
Ce e rău în asta? În fond nu este o persoană.
Nu este o persoană, desigur, și nici nu putem spune că este rău în sensul în care nu este etic. A folosi o unealtă inteligentă nu are în sine nimic ne-etic.
Ne-etic poate fi scopul în care o folosim: aceeași tehnologie care ne ajută să dăm naștere unor efecte speciale de Oscar îți dă posibilitatea să creezi fake-news cu efecte dezastruoase asupra omenirii.
Un utilizator banal poate cere unui AI să scrie ˝un roman în stilul lui Margaret Atwood˝, să-l obțină și chiar să-l publice în mod fraudulos. Aceasta este o infracțiune care poate fi urmărită, în mod evident, deoarece avem de-a face cu o scriitoare în viață.
Dar dacă ar cere AI-ului să scrie altceva, de exemplu o poezie în stilul lui Baudelaire și ar publica-o pe un site cu numele de Baudelaire? Ar intra în seria căutărilor și rezumatelor pe motoarelor de căutare, bulversând istoria literară?
Sunt întrebări legitime, care merită răspunsuri care țin nu numai de tehnologie și reflecția etică, dar și de reglementări formale, inclusiv legislative.
Reglementarea consumului unor astfel de tehnologii devine un punct de intensă reflecție în întreaga lume.
Dincolo de reglementări și de raționalul avertisment ¨consumați AI în industriile creative cu moderație˝ merită să reflectăm și la un efect pe termen mediu și lung.
Uzul intens de AI ca unealtă inteligență transformă modul în care cerem servicii artistice și în care receptăm arta. Pe scurt, ne artificializează gândirea și percepția. În același timp în care învață de la noi, o inteligență artificială ne modelează după puterea ei de înțelegere.
Efectul este în plină ascensiune și merită observat, deoarece poartă cu el și o șansă enormă pentru umanitate: șansa de a ne defini mai clar, mai vizibil, mai afirmativ, umanul.
