Ambalajul alimentelor trebuie să păstreze caracteristicile acestora în condițiile de depozitare corespunzătoare și să nu interfereze în niciun fel cu gustul și caracteristicile organoleptice ale alimentelor.
Acesta ar fi idealul – în practică, sunt foarte rare materialele care nu cedează compuși chimici mai mult sau mai puțin toxici în compoziția alimentelor. Sticla este din acest punct de vedere cel mai pur material (de aceea vasele din laboratorul chimic sunt din sticlă) – din păcate însă sticla nu este ușor de manevrat și de transportat. Cunoscută pentru inerția, transparența și impermeabilitatea sa, sticla este o alegere de ambalaj premium, în special pentru alimente și băuturi, produse cosmetice și farmaceutice. Reciclabilitatea sa este încă un avantaj cheie, deși greutatea și fragilitatea sa reprezintă provocări logistice.
Alte opțiuni bune pentru sănătate sunt ceramica și inoxul, nu neapărat ieftine, nici prea ușoare și prea ușor de manevrat.
Metalele precum aluminiul și oțelul sunt alese pentru rezistența lor, proprietățile de barieră și reciclabilitatea infinită. Ambalajele metalice, utilizate pentru cutii, folii și aerosoli, oferă o protecție și o durată de depozitare excelente, dar necesită energie semnificativă pentru producție, ca atare nu sunt prea ieftine.
Hârtia și cartonul sunt materiale regenerabile utilizate pe scară largă pentru proprietățile lor ușoare, reciclabile și biodegradabile. Sunt potrivite pentru o varietate de formate de ambalaj, inclusiv cutii, cutii de carton și ambalaje, deși le pot lipsi proprietățile de barieră necesare pentru anumite produse.
Dacă un carton de calitate inferioară lasă numai un gust nepotrivit cafelei din paharul de carton, dar nu o otrăvește, unele vopsele și materiale plastice sunt suspectate că ar afecta compoziția alimentelor. Standardele europene adaptează continuu lista de materiale admise pentru a fi ambalaje pentru alimente, conform noilor cercetări asupra proprietăților materialelor.
O alegere comună în industria ambalajelor, plasticul este apreciat pentru versatilitatea, durabilitatea și rentabilitatea sa. Există mai multe tipuri de plastic pentru ambalaje, precum PET, HDPE, PVC și LDPE, fiecare servind nevoilor diferite de ambalare. Cu toate acestea, preocupările ecologice privind deșeurile de plastic au dus la creșterea interesului pentru materialele plastice reciclabile și biodegradabile.
Exigențele de protecție a mediului au determinat în ultimii ani restructurări la nivelul ambalajelor alimentelor. Atenție însă și la ustensilele de bucătărie!
În ultimii ani s-a discutat foarte mult despre pericolul reprezentat de compuși cum sunt BPA, PVC și ftalații.
BPA (Bisfenol A) este un compus chimic folosit frecvent în fabricarea plasticelor și rășinilor. Este întâlnit în multe produse de zi cu zi, inclusiv în ustensilele de bucătărie, cum ar fi caserolele și sticlele de apă. Studiile au arătat că BPA poate interfera cu sistemul endocrin, imită estrogenul și poate afecta dezvoltarea și funcția reproductivă. De asemenea, există dovezi că expunerea prelungită la BPA poate contribui la apariția unor afecțiuni, precum diabetul de tip 2 și anumite tipuri de cancer.
PVC (Clorură de polivinil) este un tip de plastic utilizat în numeroase produse, inclusiv în unele ustensile de bucătărie. Este cunoscut pentru flexibilitatea și durabilitatea sa, dar poate fi problematic din punct de vedere al sănătății. Atunci când PVC-ul se degradează sau se încălzește, poate elibera clorură de hidrogen și alte substanțe chimice nocive. Expunerea la aceste substanțe poate duce la probleme respiratorii, iritații ale pielii și chiar efecte pe termen lung asupra sănătății.
Ftalații sunt un grup de substanțe chimice utilizate pentru a face plasticul mai flexibil și mai durabil. Sunt adesea întâlniți în produsele din plastic, inclusiv în ustensilele de bucătărie. Ftalații sunt cunoscuți pentru faptul că pot perturbă sistemul endocrin și pot avea efecte negative asupra sănătății reproductive, în special la copii și femei însărcinate. De asemenea, unele studii sugerează că ftalații pot contribui la dezvoltarea unor probleme de sănătate pe termen lung, inclusiv afecțiuni cardiovasculare.
Se recomandă deci ca alimentele să fie păstrate în ambalaje și manevrate cu ajutorul unor ustensilele „BPA Free”, fără PVC și ftalați. De multe ori, produsele „BPA free” și cele fără PVC sau ftalați sunt fabricate din materiale reciclabile sau prietenoase cu mediu, contribuind astfel la reducerea impactului nostru asupra planetei.
Au apărut în ultima vreme și mai multe tipuri de materiale de ambalare sustenabile emergente și inovatoare
Bioplastice: Fabricate din resurse regenerabile, bioplasticele precum PLA și PHA câștigă popularitate ca alternative la materialele plastice convenționale. Acestea oferă amprente de carbon reduse și sunt adesea biodegradabile sau compostabile.
Fibre turnate: Utilizând hârtie reciclată sau reziduuri agricole, fibra turnată este o opțiune ecologică pentru materialele de protecție și amortizare. Este compostabilă și oferă o absorbție excelentă a șocurilor.
Materiale compozite: Combinând materiale diferite, materialele compozite pot oferi funcționalitate sporită, cum ar fi proprietăți de barieră sau rezistență îmbunătățite. Aceste materiale pot fi adaptate la cerințele specifice ale ambalajelor, dar pot reprezenta o provocare pentru reciclare.
Materiale alternative
Ambalaje plantabile: Inovative și ecologice, ambalajele plantabile încorporează semințe în materiale biodegradabile, oferind o modalitate unică de a reduce deșeurile și de a promova verdele.
Ambalaje comestibile: O soluție inventivă la deșeurile de ambalaje de unică folosință, materialele de ambalare comestibile sunt fabricate din ingrediente naturale, consumabile, oferind o cale interesantă pentru ambalarea anumitor tipuri de produse alimentare.
