- În urma reclamațiilor venite din partea consumatorilor (persoane fizice) de credite bancare (în special cele pe termen mediu și lung), Autoritatea Națională de Protecție a Consumatorilor (ANPC) răspunde cu amendarea a 11 instituții financiar-bancare cu suma de 550.000 RON și impunerea de noi reglementări.
- Pe scurt și pe înțelesul tuturor, dobânzile au crescut foarte mult iar oamenii se plâng că nu le mai pot plăti. Sesizată, ANPC descoperă în urma controalelor făcute, o discrepanță între ceea ce știau oamenii că vor plăti (în 2015, de exemplu) și gradul de îndatorare din momentul actual (mai, 2023).
- Vă invit să descoperiți răspunsuri, soluții și alte subiecte tangente într-un interviu acordat Tribunei Consumatorului de Horia Constantinescu, președintele ANPC.
Dacă la momentul acordării împrumutului li s-ar fi explicat clar toate riscurile alegerii făcute, consumatorii nu ar fi ajuns cu siguranță în această situație.
T.C.: Vă sună acest fenomen, a cămătărie?
H.C.: Nu vreau să fac astfel de afirmații, dar într-adevăr există situații ce ar trebui analizate și din perspectiva încărcăturii emoționale a oamenilor ce se trezesc în permanență amenințați nu atât de structurile bancare, cât de instituțiile ce se erijează în a fi recuperatori de creanțe. Știți bine că multe dintre aceste credite sunt vândute de către bănci tocmai pentru a descărca împovărarea unor credite neperformante de pe umerii lor. Pentru a ține numărul echilibrat al acestei situații, imediat cum apare ceva de genul acesta(credit neperformant), el este vândut, dând posibilitatea băncilor să susțină mai apoi, că nu se confruntă cu credite neperformante. Normal. Ele tocmai au fost vândute. Și cei de care vă vorbesc (recuperatorii de creanțe), sunt cei care pun o enormă presiune, psihică, spirituală, emoțională, asupra consumatorilor ce n-ar fi ajuns în această situație dacă la momentul acordării împrumutului li s-ar fi explicat clar toate riscurile alegerii făcute.
T.C.: Știm că ați facut o serie de verificări la băncile care acordă împrumuturi pe termen lung și mediu. Aceste controale au avut drept consecință și amenzi acolo unde a fost cazul. Respectă băncile din România legislația națională privind modalitatea de calcul a ratelor? Și ce prevede de fapt, această legislație?
H.C.: Vedeți dumneavoastră, respectarea legislației duce și la anumite interpretări. De asemenea, respectarea legislației impune o coroborare între actele normative în vigoare. Nu înseamnă că acolo unde există și alte exigențe, de acestea nu mai trebuie ținut cont pentru că ai în față doar un act normativ. Noi vorbim de o practică comercială incorectă în raport cu consumatorul. Respectiv, înaintea acordării împrumutului, consumatorului nu i-au fost prezentate toate riscurile care pot duce la o situație diferită, alta decât cea pe care o avea în vedere în momentul deciziei tranzacționării produsului (creditului).
Așadar, actul normativ vorbește despre obligativitatea creditorului de a prezenta aceste situații și – mai mult- vorbește despre obligativitatea creditorului de a analiza permanent care este situația financiară a consumatorului. Or, la acest moment, sunt situații în care rata a depășit veniturile consumatorilor sau a depășit cu mult gradul de îndatorare validat de către BNR (Banca Națională a României).
T.C.: Sistemul bancar a reacționat după sancțiunile date de ANPC și se apără susținând că metodele de calcul folosite de ei sunt folosite în toată lumea. Cum comentați?
H.C.: Aș vrea să avem exemple clare și aș vrea să vedem ce înseamnă *toată lumea*. Aș vrea să vedem cum arată un grafic de rambursare în România și un grafic de rambursare invocat de instituțiile financiar-bancare? Din informațiile pe care noi le avem și pe care le-am parcurs, acolo schimbările nu sunt de anvergura celor cu care se confruntă România. Acolo, calculul nu pare să ducă la o împovărare atât de acută și de gravă a consumatorului, rămânând ratele inițiale indiferent de varianta de calcul pentru a menține confortul financiar al consumatorului.
La noi, situațiile sunt total disproporționate. Aduc exemplul unui consumator care îmi transmitea că de la o rată de 800 RON la începutul creditului ea s-a transformat într-o rată de 1600 RON. Iată că vorbim de dublarea ratei. La fel s-a modificat și bonitatea care nu mai corespunde calculelor inițiale. În aceste situații, conform actelor normative, banca este cea care ar fi trebuit să cheme consumatorul și să rediscute, reeșaloneze, renegocieze cu acesta întreaga structură.
Din ceea ce vedem noi astăzi, pretinsul declin al pieței financiare din România, o decontează doar consumatorul, banca protejându-și permanent propriul profit și confort financiar, neluând în calcul că *uciderea* celor care au obținut credite va conduce la o împovărare financiară excesivă a întregii societăți. Pentru că fiecare debitor este la rândul lui membrul unei familii, face parte dintr-un grup de prieteni, de cunoscuți, iar dacă aceștia îl ajută și nu vor sta nepăsători în fața situației cumplite pe care o traversează cel în cauză, nu vor face decât să se vătămeze inclusiv pe ei din această perspectivă.
Altfel, comportamentul băncilor este ceea ce noi am pus sub semnul întrebării dintr-o perspectivă cartelară. Din punctul nostru de vedere este ciudat cum toate băncile au luat fix aceeași decizie și incredibil, toți consumatorii unor astfel de produse financiare, după o durată nu foarte mare de timp, s-au trezit în aceeași situație. În acest timp, toate băncile au realizat un profit mai mare decât sucursalele sau structurile similare din alte țări. La fel de incredibil este că decizia de a împovăra consumatorul, pare a fi abordată în mod unitar la nivelul întregului sistem bancar.
T.C.: Reprezentanții sistemului bancar sunt de părere că declarațiile făcute de dumneavoastră în spațiul public la adresa sistemului bancar ar putea deteriora relația băncilor cu clienții și chiar ar putea periclita activitatea de creditare. Cum comentați?
H.C.: Sunt de acord să fie periclitată actuala modalitate de creditare, pentru că ea -într-o variantă cât de mică- a dus la derapaje financiare majore pentru unii dintre consumatori și familiile acestora. Nu îmi doresc altceva decât ca, sistemul bancar să stea de vorbă cu consumatorii vătămați și să nu îi mai considere pe aceștia doar un indice statistic. Încărcătura emoțională dată de unele situații mai mult decât regretabile, sinucideri, familii destrămate, copii privați de dorințele specifice vârstei lor pentru că părinții nu și-au mai permis; toate acestea nu pot face obiectul unei statistici de doar 3%. Acești doar 3%, s-ar putea să însemne *doar 30.000 de consumatori a căror vieți au fost distruse.
Și da, dacă aceste ieșiri publice ale noastre afectează modalitatea aceasta discutabilă de creditare, cred că cei care au de luat măsuri sunt cei din sistemul bancar. Iar acelea să fie altele decât a ne transmite amenințări voalate legate de anvergura fiecăruia dintre aceștia.
T.C.: Ați avut întâlniri cu reprezentanții sistemului bancar pe tema respectării drepturilor consumatorilor de produse financiare?
H.C.: Da. Și nu o să spun nici când, nici unde, nici de ce, dar au existat aceste întâlniri. Am sperat la un moment dat că vedem licărind luminița de la capătul tunelului, dar această luminiță s-a dovedit a fi un bec, iar noi ne-am trezit izbindu-ne cu trenulețul în peretele de care era agățat becul. Am rămas singuri în tunel și a trebuit -pentru a ieși din această situație ingrată în raport cu așteptările consumatorilor– să dăm foc -metaforic vorbind- unor procese verbale și unor situații pentru a găsi ieșirea din tunelul în care ne afundasem.
Astăzi stăm în fața acestuia pentru a stabili nu cine-i de vină și cine a greșit -pentru că noi nu suntem într-un skandenberg administrativ cu sistemul bancar- ci încercăm în felul acesta să comunicăm băncilor că există situații (fie și singulare) ce trebuie tratate cu mult mai multă seriozitate.
Pentru noi o sesizare a unui consumator înseamnă un pas în a apăra la un moment dat și drepturile altor consumatori care în felul acesta nu vor mai ajunge în situația pe care noi tocmai am sancționat-o.
T.C.: Care sunt pe termen scurt obiectivele dumneavoastră ca președinte ANPC?
H.C.: Eu tratez fiecare zi ca pe ultima de când am fost numit în acest al doilea mandat. De ce? Am o funcție de demnitar public și oricând se poate lua decizia schimbării mele, pe care nu o voi contesta cum n-am făcut-o nici în primul mandat. Cred cu tărie, că suntem ca într-un joc de echipă în care oricare dintre noi poate ajunge rezervă sau titular pe teren. Mi-am dorit foarte mult să schimb mentalitatea instituției pe fiecare termen scurt despre care vă vorbesc, în fiecare zi. Aceasta este o prioritate. Mă bucur să văd uitându-mă pe cifre că astăzi, mai puțin de ⅓ din comisariatele din țară se află sub gradul de performanță pe care îl au celelalte. Vorbim de a da un statut vertical, ferm și respectabil fiecăruia dintre colegii mei comisari. Astăzi, de exemplu, 85% dintre colegi au calculatoare noi pe birou; se termină renovarea a zece sedii după 30 de ani în care acest lucru nu a fost o prioritate; arhivăm documente păstrate pe holuri împovărând activitatea colegilor mei, tot după 30 de ani.
Altă prioritate este aducerea acestei instituții în top 3 instituții cu atribuții de control, nu din perspectiva rezultatelor ci din prisma încrederii pe care consumatorii o au în statul român prin intermediul acestei autorități (ANPC).
T.C.: Verificați prețurile la energie? Ce urmăriți?
H.C.: Se verifică și se cercetează periodic toate sesizările. În același timp trebuie să nu transmitem mesaje pompieristice și populiste – așa cum s-a întâmplat la începutul anului trecut în care consumatorii erau avizați că furnizorii de energie fură. Unii dintre furnizorii de energie care furau la momentul acela, incredibil, erau furnizorii de energie ai statului român.
Nu s-a întâmplat acest lucru. Au fost altele conjuncturile care au dus la situații: pe lângă pandemie și situația din Ucraina și faptul că țara noastră poate producea mai mult decât avea nevoie să consume, o parte din energie a fost vândută. Or la momentul în care a fost nevoită piața energetică să reachiziționeze, lucrurile s-au întâmplat în vâltoarea evenimentelor de atunci. Verificăm oricare din aceste sesizări. Nu vorbim de o creștere exclusiv în raport cu consumatorul român – știți foarte bine că prețul la energie electrică a crescut la nivel mondial iar noi suntem parte din piața energetică la nivel mondial. Am sancționat operatorii furnizori de energie pentru practici comerciale înșelătoare pentru multe dintre abateri. Nu vom putea lua aceleași măsuri draconice așa cum ne sugerează unii dintre consumatori pentru că vorbim de abateri de câteva sute de persoane ce au fost remediate la momentul la care a intervenit ANPC, în raport cu milioane de consumatori a căror drepturi nu puteau să fie în niciun fel nerecunoscute. Deci, da, cu siguranță v-aduceți aminte, ANPC a sancționat și furnizorii de combustibili la momentul la care părea că prețul la combustibili părea desprins din activitatea jocurilor de noroc.
T.C.: ANPC a dispus încetarea scumpirilor abonamentelor Vodafone fiind considerată o practică incorectă. Continuați verificările privind scumpirea abonamentelor companiilor de telefonie?
H.C.: Vom continua și vom extinde cercetările sub alte aspecte decât acesta. Din păcate, numărul colegilor noștri ce pot desfășura acțiuni de amploare a celor despre care vorbim este în scădere. Au plecat profesioniști la binemeritata pensie și am trecut dintr-o sincopă în alta; n-am putut angaja; pe urmă a trebuit să reorganizăm instituția și acum când ne pregăteam să ocupăm posturile, din nou, pare-se că este o măsură ce trebuie respectată de noi toți – aceea de a bloca angajările. Sperăm să deblocăm această situație.
Avem comisariate în care nici nu pot fi cercetate lucrurile despre care vorbim, pentru că avem un comisar sau doi, iar aceștia au de cercetat cu prioritate situațiile ce pun în pericol sănătatea, chiar viața consumatorilor. Dar am convingerea că vom putea sub coordonarea direcției generale de control, în speță a directorului general Paul Anghel, vom putea duce lucrurile acestea la bun sfârșit, pentru că autoritatea noastră verifică un spectru foarte larg de situații și ne dorim ca documentele pe care le încheiem să fie bine încheiate pentru a nu fi ulterior câștigate la nivel de contestație în instanță.
T.C.: Suntem la început de sezon turistic. Faceți controale pe litoral și în stațiunile de la munte? După controalele ANPC de anul trecut, s-au conformat comercianții? În fiecare an vedem că apar tot felul de probleme în unitățile de cazare, în restaurante.
H.C.: Comandamentul pe litoral va începe pe 12 iunie și vom termina undeva la începutul lui septembrie. Vor fi acolo prezenți comisari din mai multe județe, privind aceste comandamente și ca pe o școală de vară în sensul unei abordări unitare, unde colegii mai bine pregătiți ce vor fi desemnați coordonatori să poată discuta cu colegii lor din țară iar la plecarea acestora înapoi la comisariatele din care fac parte să se întoarcă cu o cu totul altă abordare.
Vom avea cu siguranță și la munte comandamente și încercăm să devenim mult mai operativi. Avem deja un an de când cazierul comercial este obligatoriu prin lege. Știm ce am sancționat anul trecut – pentru că păstrăm aceste evidențe- iar acolo unde situațiile au caracter repetitiv vom lua măsuri mult mai dure. Este adevărat că, în același timp, încurajați fie de către alte autorități nu lafel de ferme ca ANPC, sunt încurajați de o abordare superficială și atunci și ei iau decizii nu foarte bine elaborate. Suntem aici să atragem atenția asupra acestor aspecte și să luăm măsuri (fie și aparent draconice) care se impun.
T.C.: Consiliul Concurenței a lansat monitorul prețurilor carburanților de unde consumatorii pot afla prețurile practicate de principalele rețele de distribuție a carburanților auto. Aveți în vedere controale comune cu consiliul concurenței în acest domeniu.
H.C.: Cred că palierele de competență sunt comune numai sub anumite aspecte. Suntem aici să fim o mare familie, nu văd de ce ar trebui să-i invităm și pe dânșii la acțiunile noastre. Dar în schimb putem strânge informații pe care ulterior să le punem la dispoziție acestora. Cred că tocmai această abordare este una corectă. Cei care desfășoară activități pe teren și pot strânge informații de pe un anumit palier al activității să-l pună la dispoziția celor ce poată să-l gestioneze conform pârghiilor pe care au. Ar trebui să înțelegem că toate autoritățile funcționează ca una singură, pentru că nu avem alt obiectiv mai important decât acela de a proteja interesele cetățeanului.
T.C.: Cum vi se par amenzile aplicate de ANPC? Sunt ele prea mici ca să schimbe niște practici comerciale dăunătoare?
H.C.: Practicile comerciale incorecte/înșelătoare fac obiectul transmiterii Directivei Omnibus și se raportează la cifra de afaceri a operatorului economic. Mi se pare total neprincipial și discriminatoriu ca unei băcănii din colțul străzii să aplicăm o sancțiune de 500 ron – ce poate reprezenta profitul acelei structuri pe o săptămână, iar când trecem pragul unui mare retailer sancțiunea să fie tot de 500 ron – echivalentul mărunțișului dintr-o casă de marcat.
Credem că oricare din aceste situații trebuie evaluate din punct de vedere al anvergurii și al impactului social. Una este ca o băcănie să fi prejudiciat 2-3 consumatori și alta este să vorbim de o structură de mare anvergură care poate vătăma interesele mai multora. Fiecare dintre situații va fi privită corespunzător, dar da, avem nevoie să modificăm cuantumul amenzilor, pentru că altfel sunt situații ce ne prezintă în fața operatorilor economici ca pe o poveste total neimportantă și ce poate fi tratată chiar și cu lipsă de respect.
Mulțumim!
