Dacă ar fi să îți propui să faci astăzi sport, unde te-ai duce și ce ai face?
Ca să anticipăm, unii – mai ales bărbați – ar spune că merg la sală, alții ar spune că merg să joace fotbal.
Sigur, pentru a putea practica fitnessul în sală sau fotbalul, fie pe teren, fie în sală, avem nevoie de sală, de coechipieri, de teren. Sunt localități în care aceste lucruri nu există sau nu sunt accesibile – fie există baze sportive numai pentru profesioniști, sau pentru copii care fac performanță, fie sunt (și) săli și baze private care admit amatori, dar sunt foarte scumpe. Nu vorbim aici de sate, ci chiar de orașe mai mici și chiar de orașe mai mari.
În schimb, ceea ce oricine poate face – la oraș, la sat, la mare sau la munte – este alergarea. Cam la orice oră, cu sau fără companie. Cam pe orice vreme – alergarea este contraindicată pe viscol, ploaie torențială, polei sau pe caniculă la orele amiezei. Cum este condiții sunt relativ rare, în cea mai mare parte a timpului ne este accesibilă alergarea.
Avem nevoie de echipament specializat, da, dar esențial este să avem pantofi adecvați, restul se poate lejer improviza.
Cele mai sigure și mai protectoare suprafețe de alergat sunt pământul, zgura și mai ales tartanul (suprafață artificială care, spre deosebire de zgură, permite și viteza).
Asfaltul, betonul, pietrele, stâncile montane, potecile montane abrupte sunt solicitante cu articulațiile (nu numai ale piciorului) si de aceea atunci când abordăm asemenea suprafețe ar trebui să alegem încălțăminte specială – o găsim în magazinele de specialitate, fizice și online. Este recomandabil să probăm tot ce ține de încălțămintea de alergare, simpla potrivire a măsurilor online nu este suficientă pentru a asigura tot confortul piciorului și al întregului corp.
Așadar, dacă ingredientul numărul unu pentru a face sport este impulsul, de importanță cel puțin egală sunt posibilitatea de a-l transforma în acțiune și mai ales, apoi, posibilitatea de a transforma această acțiune într-un obicei care îți va deveni pe termen lung sursă de sănătate fizică și psihică.
Oricui i se poate întâmpla să aibă impulsul de a face sport. Primul pas este făcut, dar al doilea e decisiv: este vorba despre a găsi ușor locul și posibilitatea de a trece la acțiune.
După ce am trecut la acțiune, urmează să procesăm feedbackul pe care ni-l trimit corpul și psihicul nostru: mai vrei? mai poți? mai ai cum/unde? Evident aceasta este etapa cea mai importantă, deoarece perseverența și consecvența sunt esențiale pentru a ne forma un obicei de viață sănătos, care ne va proteja inclusiv sănătatea psihică.
De aceea este absolut esențială pentru sănătate, pe termen lung, accesibilitatea unui sport, faptul că putem avea rapid un feedback pozitiv din partea corpului și psihicului care să ne întărească disponibilitatea de a face sport și care să ne îndemne să o transformăm în nevoie și, da, chiar în dependență de a a face sport. În privința aceasta, alergarea este regină, de aceea nu este deloc de mirare că în ultimii ani a luat mare avânt în România.
În acest weekend Bucureștiul întâmpină ediția cu numărul 18 a Maratonului București organizat de Bucharest Running Club. O ediție care exprimă un majorat simbolic și a avut parte de o consacrare incontestabilă și organică prin faptul că pentru prima oară TOATE cursele au fost sold-out cu mult timp înainte de data limită anunțată pentru închiderea înscrierilor. O declarație de popularitate fără echivoc pentru competiția care a inspirat avântul mișcării de alergare de la noi.
Am fost prezentă la Maratonul București încă de la prima ediție, când puțini știau cum este și ce este un maraton stradal și puțini se încumetau să încerce. Nici eu nu știam – și nu o să uit încurajările primite atunci, la înscriere, chiar de la Valeria van Groningen, președinta Bucharest Running Club. În acele vremuri alergam mai mult pe stadion și sporadic în parc. Străzile nu erau prea primitoare cu alergătorii și parțial ostile alergătoarelor. Faptul că maratonul oprea circulația timp de câteva ore pe câteva artere centrale era privit ca un soi de scandal public.
Dar Maratonul și entuziaștii lui au făcut ce face un adevărat sportiv: au persistat! Din ce în ce mai mulți alergători s-au alăturat, plus companii, mai ales multinaționale care încurajează sportul. A crescut de-a lungul anilor participarea internațională, atât la amatori cât și la sportivii de elită. Bucharest Running Club a început să organizeze și alte competiții: Bucharest Half Marathon și curse mai scurte, de 10 km. S-au alăturat cauze sociale, popularitatea competițiilor a avut o creștere constantă. dublată de o creștere constantă a acceptabilității actului de a alerga în mijlocul orașului. Din ce în ce mai mulți amatori și amatoare se antrenau pe străzi și în parcuri – astfel că în momentul de față a alerga este un gest firesc în București, capitală europeană.
Alte orașe au început să organizeze maratoane, au apărut numeroase maratoane montane, astfel că acum putem spune că alergarea a devenit cel mai popular sport de masă la noi.
Pe lângă elementarul confort de a alerga oricând fără griji prin oraș, la cele mai recente ediții ale Maratonului București m-a impresionat faptul că am simțit că bucureștenii au devenit din ce în ce mai organic suportivi cu alergătorii. Din ce în ce mai mulți oameni privesc cu sinceră simpatie și aplaudă din convingere pe TOȚI alergătorii care trec, nu numai pe ruda sau prietenul despre care știu că și-a făcut un titlu de glorie din a termina maratonul.
Această simpatie mi se pare adevăratul început al unei noi atitudini față de mișcare. Interacțiunile publicului cu mine au trecut de la ˝tu de ce mai alergi că doar ești slabă˝ la ˝aș vrea să alerg și eu, spune-mi cum faci˝ – și acesta este semnul că se pregătește o nouă atitudine favorabilă față de wellbeing și sănătate. Aici un merit incontestabil îl are perseverența organizatorilor Bucharest Marathon, devenit cea mai mare competiție de sport de masă de la noi – competiție care în weekend ajunge la majorat și din inimă îi doresc mulți ani înainte!
Așadar, vei alerga în weekend la maraton sau vei încuraja alergătorii care trec?
Scris de Roxana Melnicu
