fbpx
Casă & Familie

Dobândirea dreptului de folosință a unei proprietăți pe durată limitată: timeshare & co.

Timeshare sau contractele pentru produse de vacanță pe termen lung sunt de obicei de natură transfrontalieră

Aceste produse de vacanță de natură transfrontalieră cer atenție specială încă de la încheierea contractului, care se desfășoară adesea într-o țară diferită de reședința consumatorului. Sunt contracte complexe din punct de vedere legal. Din plângerile consumatorilor, se pare că împărțirea responsabilității  între diferite părți nu este întotdeauna clară. Cei mai mulți se plâng că unele din serviciile promise în timpul prezentării nu sunt disponibile: furnizorii de servicii declară că nu pot fi traşi la răspundere pentru astfel de promisiuni, deoarece nu există legătură directă dintre ei și marketer.

Timeshare

De obicei, consumatorul cumpără dreptul de utilizare a unui spațiu de cazare într-o stațiune de vacanță, fie în regim „fix” (perioadă determinată neschimbată în cursul anului) fie în regim „fluid“ (săptămânile pot fi rezervate de-a lungul unei perioadă a anului specificată, în funcție de disponibilitatea unităților). Aceste oferte sunt adesea clasificate în categorii, în funcție atractivitatea perioadelor.

Acordurile de timeshare sunt reglementate de directiva 2008/122/CE, transpusă în legislația națională a statelor membre. Această directivă stabilește reguli stricte privind informațiile precontractuale și contractuale pe care le comerciantul trebuie să ofere, precum și dreptul consumatorului de a anula contractul în termen de 14 zile, ca și interdicția plăților în avans în perioada de anulare.

Astfel de contracte sunt semnate pentru perioade lungi (decenii mai degrabă decât ani) – ceea ce poate deveni la un moment dat o povară financiară pentru consumator. În prezent nu există nicio prevedere legală directă care să permită clienților care au cumpărat un astfel de produs pentru perioadă determinată să solicite companiilor să rezilieze contractul înainte de sfârşitul duratei sale. Rămâne complet la latitudinea companiilor să ofere consumatorului o posibilitate de a rezilia contractul înainte de încheierea duratei acestuia. Poate fi dificil să ieși dintr-un astfel de acord, cu sau fără necesitatea de a compensa comerciantul pentru profiturile pierdute. În privința produselor de vacanţă pe termen lung (cum este de exemplu participarea la cluburile de vacanță), rezilierea contractelor este posibilă, reglementată de Directiva 2008/122/CE

Cluburi de vacanță

Clienților unui club de vacanță au, contra cost, posibilitatea de a face rezervări de vacanță (cazare, zboruri etc.) cu reduceri semnificative față de prețurile de la nivelul pieței. Consumatorilor li se solicită să plătească o taxă considerabilă de aderare, care urmează să fie compensată prin obținerea reducerilor menționate pentru viitoarele rezervări. Unele cluburi de vacanță limitează numărul de rezervări care se pot face anual, unele nu impun astfel de limite.

Dacă durata unui astfel de acord depăşeşte un an, ar fi în mod normal reglementat de directiva

2008/122/CE transpusă în legislația națională a statelor membre. Printre altele, aceasta înseamnă

obligația de a oferi drepturi de anulare în interval de cel puțin 14 zile și notificarea acestor drepturi.

Problemele cu acest tip de acorduri rezultă din incapacitatea comercianților de a livra serviciile promise de reprezentanții de vânzări sau chiar pe cele reflectate în documentele proprii. Plângerile primite de Centrul European al Consumatorilor indică faptul că mulți clienți nu se bucură de reduceri la tarifele promise inițial și nu pot face rezervări în perioadele alese. Comercianții tind să admită cererile de cazare ale clienților „în funcție de disponibilitate” – ceea ce funcționează ca o clauză de retragere atunci când nu sunt în măsură să ofere reducerile promise sau nu pot oferi nicio cazare la datele solicitate.

În cazurile în care serviciile reduse nu sunt de fapt disponibile, unele cluburi de vacanță oferă pur și simplu rezervări la prețuri mari (de multe ori cu taxe supraadăugate). Trebuie subliniat că aici au dreptul la prioritate cei care cotizează anual la un astfel de club.

Alte produse de vacanță de același fel sunt creditele pentru petrecerea timpului liber și proprietățile fracționate. Organizațiile europene pentru protecția consumatorilor subliniază că achiziționarea proprietăților fracționate nu este considerată un contract de consum, ci echivalează cu un acord de cumpărare a unor bunuri imobiliare. Organizațiile pentru protecția consumatorilor oferă cu plăcere sfaturi limitate cu privire la aceste contracte, dar nu sunt în măsură să ofere asistență în mediere, recomandând consumatorilor să recurgă la un avocat.

Back to top button