De la inițiative culturale și artistice la ˝promenada săptămânală de vară˝ ideea de străzi deschise devine din ce în ce mai populară în capitală.
Dublată fiind desigur de discuția despre ˝străzi închise˝ circulației auto, o sursă tradițională de nemulțumire prin bucureșteni.
Lucrurile par a fi ajuns într-un punct de echilibru și de compromis tocmai pentru că străzile care sunt închise sunt strict delimitate, distanțele nu sunt foarte lungi, se pot traversa intersecțiile în automobil și – mai ales – putem ajunge cu automobilul în aceste zone și se poate parca în imediata apropiere (desigur tot ce înseamnă parcare în zonă devine o provocare).
Străzile deschise devin astfel destinații de distracție, locuri cool unde poți ajunge comod cu automobilul, poți sta așezat în cea mai mare parte a timpului, deplasându-te lent în special pentru a vedea și a fi văzut. Desigur, numeroase oportunități pentru comercianții și artiștii locali.
Calea Victoriei a devenit emblematică pentru acest tip de distracție de weekend – într-o aglomerație de nedescris, oameni care în restul săptămânii nu au răbdare să stea nici un minut la semafor devin dispuși să stea câte o oră la coadă la o înghețată sau să se relaxeze cu o friptură și un pahar cu vin în timp ce în jurul lor traficul pedestru este la nivel de metrou Piața Unirii la ore de vârf.
Totul pentru a vedea și a fi văzuți – ceea ce ne arată cât de plastic și de modelabil este de fapt comportamentul uman – dar aceasta este o discuție mult mai largă, pe care o vom amâna pentru un moment ulterior.
Deocamdată ne oprim la constatarea că acest aspect comercial și monden al ideii de străzi deschise a fost îmbrățișat cu entuziasm, iar partea de mobilitate și sustenabilitate a căzut cumva pe planul doi, fiind considerată de la sine înțeleasă.
Totuși, dacă e să privim într-o firească ordine istorică, ideea de străzi deschise a apărut tocmai în favoarea încurajării mobilității și sustenabilității în orașe.
„Străzi Deschise” este o mișcare globală, activă în sute de orașe din întreaga lume. Evenimentele au fost create în scopul de a promova sănătatea comunității, de a îmbunătăți calitatea mediului și de a promova o conexiune mai strânsă cu spațiile publice și mobilitatea urbană durabilă.
Așadar, inițial focusul a fost pe cultivarea unor mijloace alternative de transport, care să nu includă motoarele – respectiv mersul pedestru, biciclete, role etc Dincolo de evidentul beneficiu al reducerii nivelului de poluare urbană, unul dintre obiectivele-cheie al acțiunii este încurajarea activității fizice integrate firesc în cotidian, în sensul unui stil de viață activ despre care vorbeam zilele trecute.
Al doilea obiectiv ține de cultivarea imaginii străzii ca loc al comunității, în care fiecare este bine venit – pe termen lung efectul vizat este crearea unei sentiment de mai mare siguranță în oraș, pentru adulți și copii deopotrivă. Să ne amintim numai că imaginea care era cotidian acum vreo 35 de ani – imaginea unui grup de copii care se joacă în stradă – a devenit acum exotică și pentru uni chiar anxiogenă. Totuși, paradoxal, nu se poate spune că acum străzile sunt mai periculoase decât atunci. Percepția noastră este însă foarte diferită.
Conceptul de străzi deschise își are originea în Bogota, Columbia, unde Ciclovía, care a început la mijlocul anilor 1970, acum închide aproximativ 120 km de străzi în fiecare duminică și zi de sărbătoare, atrăgând peste 1,5 milioane de oameni săptămânal.
Am menționat acest lucru deoarece aici numerele chiar contează – cu cât aria de străzi deschise este mai largă cu atât beneficiul ecologic și pentru nivel de activitate fizică este mai mare. Când sunt mai reduse ariile de străzi închise circulației automobilistice și deschise traficului pietonal avem de-a face cu beneficii comunitare de alt fel – este vorba în special despre încurajarea activităților artistice și comerciale.
Când este vorba despre arii pietonale mai extinse, care pun în pericol posibilitatea de deplasare cu automobilul și pentru cetățeni implică riscul direct de a fi obligați să facă mișcare fizică, ideea de străzi deschise avansează incomparabil mai lent.
Totuși ea avansează și este important să continue să o facă, pentru a ne re-apropia de un nivel firesc de mobilitate și angajament fizic.
În marile orașe ne-am obișnuit să ajungem cu mașina peste tot și evident să parcăm cât se poate de aproape de destinație – pentru unii este pur și simplu reflex, o fac chiar dacă nu se grăbesc și chiar dacă poate ar prefera de fapt să se miște. Observăm cu stupoare cum semeni de-ai noștri aleargă cu mașina, parchează fix în fața sălii de sport, chiar cu riscul de a bloca alți participanți la trafic și… ajunși în sala de sport se urcă tacticoși pe banda de alergare și încep să meargă!!!
Ar fi nostim, dacă nu ar fi de fapt tragic – obișnuințele au ajuns să ne conducă – iar obișnuința de a asculta podcasturi despre mindfulness nu o să ne salveze, ci ne va salva numai un singur lucru: practica mindfulnessului – iar câteodată doar a simplei și străvechii rațiuni a românului de pe urmă.
Dar să nu divagăm. Un exemplu grăitor despre faptul că și la noi este în creștere acceptabilitatea ideii de străzi deschise și mobilitate cu mijloace alternative și sustenabile vine chiar din maratoanele și alte competiții stradale, care se desfășoară în București de cca 17 ani. De atunci frecventez cel puțin una sau doua dintre aceste competiții, în fiecare an.
Așa am avut ocazia să observ direct cum în urmă cu vreo 10 ani să zicem, stârnea destul de mare indignare printre bucureștenii amatori să circule rapid în zile de weekend faptul că traficul era restricționat pe o arie mare în centru, timp de câteva ore, din cauza unor oameni care aleargă.
Cu timpul am constatat că a crescut numărul de alergători bucureșteni la aceste competiții și a scăzut numărul de bucureșteni indignați – astfel de anul trecut am avut bucuria să întâlnesc numai oameni care salutau și aplaudau alergătorii și niciunul care să se plângă!
Este un semn cât se poate de bun despre mobilitate urbană și disponibilitatea de a se mișca, în creștere printre bucureșteni.
Așadar, până când vom primi provocarea un maraton al mersului pe jos sau pe bicicletă pe străzi deschise, vă propun o întrebare mai simplă: Cât de des vă deplasați pe jos între două puncte din oraș? Și de ce alegeți această variantă?
Scris de Roxana Melnicu
