Pusă așa, întrebarea pare absurdă și retorică. Dar dacă întrebăm: cine are nevoie de știri cu crime și accidente?
Aici lucrurile se complică.
Știri cu crime și accidente răsar pe micile ecrane la tot pasul, la orice oră. Reglementările actuale ale CNA cer afișarea unor mesaje de avertizare și eliminarea scenelor explicite sau care ar putea crea tulburări emoționale la anumite ore.
Totuși, cu sau fără mesaje pe colțuri pe ecran, cu sau fără avertizări și scene mai mult sau mai puțin blurate, problema rămâne. Violențe de tot felul sunt descrise, expuse, intens și îndelung discutate cam la orice oră te pregătești să afli știrile, cam la orice post de televiziune (la radio totuși rareori apare acest efect de suprasaturare).
Câteodată trec și 30 de minute înainte de a afla știri – spun așa deoarece consider că majoritatea acestor vești violente aruncate peste noi în prime time, sau de-a dreptul din zorii zilei, sunt non-știri, în sensul în care ele sunt irelevante ca informație pentru majoritatea privitorilor.
Cu niște notabile excepții, toate neliniștitoare. Să vedem care sunt acestea!
1. Adepții teoriilor raționaliste asupra lumii consideră că știrile despre crime și accidente sunt avertismente, lecții de viață. Așadar, am afla din ele că nu e bine să fii imprudent, sau am afla din astfel de știri despre noi moduri de acțiune ale răufăcătorilor. Din știrile cu accidente am afla ce reguli de circulație sunt frecvent încălcate, unde se întâmplă cele mai frecvente încălcări ale regulilor circulației. Scopul unor astfel de știri ar fi să ne dea mai multă putere să facem din lume un loc mai sigur.
Realitatea din teren este însă exact ca psihicul omenesc, adică mai puțin rațională. Majoritatea crimelor se petrec din impuls și majoritatea accidentelor prin neglijență. Devin mai prudenți numai cei care sunt deja prudenți, iar cei care au obiceiul de a acționa impulsiv nu țin seama de astfel de “informații”.
Dimpotrivă, prin repetiție obsesivă – pe tonul agresiv și amenințător care deja face școală în majoritatea mediilor populare – aceste știri îi învață pe cei deja prudenți că lumea este un loc foarte periculos. Sunt periculoase străzile, șoselele, străinii, prietenii, chiar propria casă. Cu toate consecințele dezastruoase pe care le are de obicei creșterea nivelului de stres asupra oricărui psihic. Oamenii se tem, se închid în case, închid copiii în case, străzile rămân pustii și abia astfel au șansa să devină cu adevărat periculoase. Cui servește așadar creșterea nivelului de anxietate?
2. Sunt peste 200 de ani de când s-a constatat că anumite știri creează contagiune. Pe primul loc, desigur, știrile cu sinucideri. Vestea despre sinuciderea unei persoane – cu atât mai mult dacă este o persoană publică, celebră, populară – pare să devină declanșator pentru serii de sinucideri în lanț. La fel se petrece și în cazul unor crime violente. Pentru anumite structuri psihice, în special cele psihotice, periculoase, dispuse să treacă la acte violente, știrea că cineva a trecut deja la act (cu cât mai detaliată, cu atât mai periculoasă) este semnalul că “se poate”. Un act violent îl cheamă pe altul. Efectul s-a făcut simțit în ultima vreme și la noi – iar câteodată valul de astfel de știri a fost oprit la solicitarea expresă organelor abilitate.
3. Au existat teorii care susțineau că reprezentarea violenței este de fapt catharctică: se consumă violență ca să nu se producă violență reală. Totuși aceste teorii sunt tot mai puțin acceptate – unii spun că ele ar fi parțial valabile, dar numai în ceea ce privește violența reprezentată în conținut ficțional. Dacă avem de-a face cu un conținut real, raportul se inversează și reprezentările violenței devin incitări mai mult sau mai puțin imperative la agresivitate sau anxietate. Realitatea din teren arată însă că exact la fel stau lucrurile și cu reprezentările zise ˝ficționale˝. Violența, indiferent dacă este etichetată drept reală sau ficțională, nu face decât să incite și mai multă violență.
4. Veștile despre infracțiuni cu violență și accidente nu sunt știri neapărat pentru că ne dau informații relevante, ci ele intră în vasta categorie a info-tainmentului, respectiv sunt consumate ca o formă de divertisment – morbid, dar acceptat, de vreme ce responsabilii televiziunilor invocă mereu creșteri ale audiențelor atunci când difuzează astfel de știri. Foamea de vești despre nenorociri întâmplate altora are menirea să ne hrănească nevoia de a ne simți mai confortabil, nevoia de a ne simți la adăpost în viața noastră, ea are menirea de a ne confirma alegerile proprii și modul de viață, spun unii psihologi. Alții însă ne îndeamnă să vedem un tablou mai larg și să înțelegem că această iluzorie satisfacție nu ne ferește de efectul depresiogen și anxiogen pe termen lung al acestor vești.
Din punct de vedere al relevanței sociale majoritatea știrilor despre crime și accidente se plasează mult în urma altor informații la zi, din politica internă și externă, din viața socială, informații despre lume și modul ei de funcționare care sunt importante pentru toate segmentele sociale.
Desigur, există și infracțiuni care sunt știri relevante pentru un public larg – de exemplu cele în care un infractor periculos este în libertate și este căutat, accidente care dintr-un motiv sau altul implică un corp social lărgit. Există știri cu violențe care se referă la conflicte armate politice, manifestații, războaie, lupte politice cu implicații de anvergură – iar acestea desigur că nu trebuie ocolite.
Însă aceste tipuri de incidente sunt mai rare, majoritatea celor pe care le vedem pe ecran sunt cele din prima grupă, tragedii familiale, dramatice și revoltătoare, e adevărat, dar care ne depășesc atât capacitatea de acțiune cât și cea de reacție.
Ca atare, rațional ar fi ca știrile banale de fapt divers cu infracțiuni violente și accidente fie să lipsească de la ora de știri generale, fie să fie difuzate ultimele. Realitatea este că pe micile ecrane se întâmplă exact pe dos: la orice oră știrile încep cu zeci de minute de orori la care asistăm neputincioși, urmând ca relatările social politice să fie expediate rapid în ultimele 10 minute.
În mai multe state europene există reglementări specifice care restricționează cantitatea de violență reală în buletinele de știri generale. În Statele Unite însă este o tradiție ca astfel de noutăți să fie peste tot, ca prime time news, ca breaking news. Europa este o zonă în care posesia de arme este strâns reglementată, Statele Unite au un regim al armelor liber – iar în ultimii ani anvergura atacurilor armate este în continuă creștere. Nu a fost pusă însă niciodată în evidență o legătură clară între regimul știrilor și regimul infracționalității violente, nici în Europa, nici în America.
În calitate de consumator români de știri, propun să ne întrebăm: ne interesează știrile cu accidente și infracțiuni violente? Vrem să le vedem? Câte și când? Cât de explicit documentate și dezbătute?
Așteptăm răspunsurile voastre!
