Când oceanul de plastic pătrunde în noi
Până de curând discuțiile referitoare la impactul asupra sănătății umane era la nivelul consumatorului de pește și fructe de mare: consumatorul de pește se credea mai la adăpost, dacă microplasticele sunt în intestinele de pește și nu existau studii care să arate că ajunge și în mușchi. Însă consumatorii de fructe de mare riscau mai mult având în vedere că multe din aceste animale se consumă cu totul. În 2017, oamenii de știință belgieni au anunțat că iubitorii de fructe de mare ar putea consuma până la 11 000 de particule de plastic pe an pur și simplu delectându-se cu preparatul național, midii fripte!
Cercetătorii lucizi însă avertizau de la nivelul lui 2017 că nu ar trebui să așteptăm studii amănunțite și longidinale despre impactul plasticului asupra sănătății umane, deoarece între timp problema nu face decât să crească, exponențial.
O echipă de la Universitatea din Plymouth din Marea Britanie a decis să compare amenințarea reprezentată de consumul de midii sălbatice contaminate din Scoția cu cea de a respira aer într-o casă tipică. Concluzia lor: Oamenii vor consuma mai mult plastic în timpul cinei cu scoici, inhalând sau ingerând fibre de plastic minuscule, invizibile, care plutesc în aer în jurul lor, fibre furnizate de propriile haine, covoare și tapițerie, decât din midii însele.
Trezirea publicului a venit la începutul acestui an, când au fost date publicității studii din Olanda și Marea Britanie care au găsit microplastic în organistemele oamenilor vii, în două locuri în care nu mai fusese găsit până acum: în profunzime plămânilor pacienților și în sângele donatorilor anonimi. Niciunul dintre aceste studii însă nu a răspuns la întrebarea: prezintă acest lucru un pericol real și care ar fi acesta.
Nu este deloc de mirare, cercetătorii începuseră să avertizeze de mult timp: ne scăldăm în oceanul de plastic fără încetare – de la aerul respirat la apa băută, fie ea de la robinet sau îmbuteliată, de la mâncarea consumată la hainele de pe noi.
Ce impact direct are microplasticul asupra sănătății?
Încă neclar, dar perspectivele sunt sumbre.
Încă din 2018 oamenii de științâ au devenit îngrijorați de impactul pe care îl poate avea asupra sănătății umane plasticul marin – deoarece realmente este peste tot și se va degraga până la urmă fragmentându-se în nanoplastic, care măsoară mai puțin de 100 de miliardimi de metru – cu alte cuvinte e invizibil, are capacitatea alarmantă de a penetra celulele și de a trece în țesuturi și organe. Dar, pentru că cercetătorii nu au nicio metodă analitică de a identifica nanoplasticul în alimente, ei nu posedă date despre prezența lui sau despre consumul uman.
Mai mult, plasticul nu vine niciodată singur, Are multe forme și conține o gamă largă de aditivi – pigmenți, stabilizatori anti-ultraviolete, substanțe hidrofuge, ignifuge, rigidizante, ca bisfenolul, sau aditivi de înmuiere ca ftalații – care pot contamina mediul.
Unii dintre acești compuși chimici sunt considerați disruptori endocrini – afectează funcționalitatea hormonilor și chiar contribuie la creșterea în greutate. Studiile referitoare la potențialul adipogen al bisfenolului A sunt în plină desfășurare la nivelul organismului de cercetare pentru securitate alimentară al Uniunii Europene.
Substanțele ignifuge pot afecta dezvoltarea creierului la făt și la copil; alți compuși care se atașează de plastic pot cauza cancer sau defecte congenitale.
Multe astfel de substanțe chimice (BPA și rudele sale apropiate, de exemplu) par să afecteze animalele de laborator în cantități considerate sigure pentru om în unele țări.
Dacă la nivelul anului 2018 era încă loc pentru teoria conform căreia microplasticul este ceva ce rămâne în intestinele peștilor și nu migrează în țesutul muscular, pe care îl mâncăm noi, anul 2022 a revelat studii care au arătat cum plasticul se regăsește în săngele uman, în făt, placentă și în profunzimea plămânilor umani. Și asta fără nicio legătură cu vreun consum de pește sau fructe de mare.
În decembrie 2021 The Guardian scria despre un studiu care a arătat că, în concentrațiile asimilate de obicei de oameni din alimentație, microplasticul a atacat celule umane în laborator. Printre efecte: moartea celulară și reacții alergice severe. Este prima cercetare care arată că acest lucru se întâmplă la niveluri relevante pentru expunerea umană. Cu toate acestea, impactul asupra sănătății asupra corpului uman este incert, deoarece nu se știe cât timp rămân microplasticele în organism înainte de a fi excretate.
Cercetarea a analizat 17 studii anterioare care au analizat impactul toxicologic al microplasticelor asupra liniilor celulare umane. Oamenii de știință au comparat nivelul de microplastice la care au fost cauzate daune celulelor cu nivelurile consumate de oameni prin apă potabilă contaminată, fructe de mare și sare de masă.
„Efectele nocive asupra celulelor sunt în multe cazuri evenimentul inițial pentru efectele asupra sănătății”, a spus Evangelos Danopoulos, de la Hull York Medical School, Marea Britanie, și care a condus cercetarea publicată în Journal of Hazardous Materials. „Ar trebui să fim îngrijorați. În acest moment, nu există cu adevărat o modalitate de a ne proteja.”
De asemenea, cercetările au arătat că microplasticele cu formă neregulată riscau să producă efect de moarte celulară într-o măsură mai mare decât cele sferice. Acest lucru este important pentru studiile viitoare, deoarece multe microplastice cumpărate pentru a fi utilizate în experimentele de laborator sunt sferice și, prin urmare, pot să nu fie reprezentative pentru particulele pe care oamenii le ingerează. Acest lucru confirmă ceea ce mulți cercetători în poluarea cu plastic credeau că se va întâmpla – că sferele curate folosite în experimentele de laborator ar putea să nu arate efectele din lumea reală.
Danopoulos a spus că următorul pas pentru cercetători a fost să analizeze studiile asupra daunelor microplasticului la animale de laborator – experimentele pe subiecți umani nu ar fi etice. În martie, un studiu a arătat că particule minuscule de plastic din plămânii șobolanilor gestante trec rapid în inimile, creierul și alte organe ale fătului lor.
În decembrie, microplasticele au fost descoperite în placentele bebelușilor nenăscuți, despre care cercetătorii au spus că este „o chestiune de mare îngrijorare”. În octombrie, oamenii de știință au arătat că bebelușii hrăniți cu lapte praf preparat în sticle de plastic înghit milioane de particule de plastic pe zi.
