*Băiete, de azi ești concediat!* Episodul 3 din 13
Salut, prieteni! Cuvintele din titlu, au fost vorbele rostite de tatăl meu, ca un împărat față de supușii lui, atunci când a instalat în casă primul TV color și (mai ales!) cu telecomandă, adus cu autobuzul 13 barat și cărat cu fermitate și multă atenție în cârcă alte câteva zeci de metri; stropit în fugă cu niște bere la halbă la mortu vesel (cârciuma din colț) cu băieții de la bloc și urcat cu grija ce le-a mai rămas alte patru etaje, noul televizor m-a făcut să simt -pentru prima dată- cum o latură a serviciilor mele (cea de telecomandă TV), devine obsoletă. (Revin cu detalii la final.)
Dar ce este obsolescența? Căci despre ea am tocmit această poveste.
La modul general, aș putea pune lejer semnul egal între obsolescență și învechire, degradare, demodare.
Ah, obsolescența! Acel fenomen care ne face acum să ne schimbăm telefoanele mobile la fiecare doi ani (cel puțin) și să ne întrebăm dacă acele casete VHS vechi din pod mai au vreo valoare. Dar, știați că există mai multe tipuri de învechire? În această eră a celei de-a treia revoluții industriale, obsolescența devine o situație din ce în ce mai complexă și interesantă. Am analizat cele mai relevante informații și am creat acest ghid detaliat pentru a vă ajuta să înțelegeți diferitele tipuri de obsolescență și cum ne influențează viața. Să începem!
Oficial, prima dezbatere -cu iz de scandal- care a făcut popular la nivel internațional acest termen/fenomen, a fost întâlnirea Phoebus cartel, numită popular și conspirația becurilor -născută cu Soarele în Vărsător în anul de grație1925. Cum nu prea pun botul la conspirații, iată că după câteva zile bune de urmărit materiale (video, audio, script) pe internet și alte multe(!) ore petrecute cu nasul printre cărți la BNR (a se citi: Biblioteca Națională a României), vin la servă cu oarece detalii.
Iată ce s-a întâmplat pe-atunci: Niște oameni – reprezentanți a mai multor companii internaționale care produceau becuri, s-au întâlnit la drum de seară undeva prin Geneva, să facă în așa fel încât să mai reducă din orele de funcționare a becurilor pe care le produceau, pentru a mai stoarce niște profit de pe urma consumatorilor. Așa s-a ajuns la concluzia că omul de rând (consumatorul) se poate mulțumi (chiar!) și cu jumătate din timp (aproximativ 1000 de ore – de la un maxim de 2500H) pentru aceeași sumă pe care o plătește pentru a-și lumina fizic orizontul apropiat.
Motivul, este simplu: Profitul! Ce sens are să faci o afacere fără profit, nu?
Așadar, pe vremea când pe meleagurile țării noastre Ferdinand I se juca la cârma țării alături de I.I.C. Brătianu & company, tot atunci începea să înflorească și obsolescența (mai ales cea programată).
Deși termenul poate fi împărțit într-o mare varietate de contexte (obsolescența tehnică, psihologică, estetică, profesională, (mai nou) umană, ș.a.), actualmente, termenul este utilizat adesea pentru a descrie produsele electronice sau tehnologice care sunt înlocuite cu versiuni mai noi și mai performante.
Vă invit să le luăm pe rând într-o ordine oarecum firească a desfășurării lor temporale..
Primul caz de obsolescență pare să se fi produs atunci când Adam și Eva au trecut de la frunza cu care iși acopereau partea mediană a trupului, la materiale textile (croșetate, împletite, tricotate ș.a.m.d…) făcând frunza obsoletă. Tot de atunci, pare că moda țoalelor nu și-a mai luat pauză.
Pe urmă, industrializarea a venit la pachet cu celelalte palete de culori ale obsolescenței. Un prim exemplu de învechire tehnică ne duce cu mintea la transformările produse la scară globală odată cu apariția electricității.
Câți dintre voi mai poartă la îndemâna lor o făclie, seu de oaie și cremene, pregătiți oricând să țină la distanță întunericul nopții în caz că întârziați la un cico prin Dorobanți capitale sau Floreasca? Probabil că niciunul.
Altfel, vă bucurați de iluminat stradal? Cel mai probabil, da.
Vă puteți folosi de lumina unei lanterne/telefon în drum spre o varză murată și-o carafă de moare de la beci, ori pe un culoar mai întunecat pentru a vedea în ce călcați , pardon, unde călcați? Sigur că da. Eh, asta înseamnă că făclia a devenit obsoletă fiind înlocuită cu alte metode de a vă lumina calea: moduri noi mai facile, mai performante, mai cu moț, care vă ușurează efortul, ba, uneori, chiar îl anulează.
Din aceeași categorie, mai vine un exemplu cu o întrebare ajutătoare: Câți se mai duc astăzi călare (pe un singur cal(!) la babacii ei sa le fure odrasla de sub nas? Presupun că acum -cei care încă îndrăznesc să o facă- pornesc la drum încălecând doar de la câteva zeci, la câteva sute odată. De ce? De cai.
În completarea pomelnicului de exemple la capitolul obsolescență tehnică mai vin cu o întrebare ajutătoare: Mai poartă cineva echipament militar după el ca să fie sigur că-i poate transmite persoanei iubite sau oricărui prieten de oriunde s-ar afla, mesaje ca: teiu, CFB, BRB, TTYL, ISTG, BBF… and so on…plm? Te mai numeri printre cei care își trimit mesaje criptate din bucium, sau semnale cu fum să te vezi de departe? Foarte probabil, nu.
Un alt exemplu clasic este trecerea de la casetele VHS la DVD-uri și apoi la Blu-ray, 4k, 8k… și, în cele din urmă, la streaming online. Același fenomen îl vedem și în trecerea de la telefoanele cu taste la smartphone-uri.
Întorcându-ne la obsolescența planificată, observăm aici o îndeletnicire a producătorilor de a-și concepe produsele pentru a avea o durată de viață (cât mai) limitată, pentru a determina consumatorii să cumpere produse noi după un anumit interval de timp (de obicei, foarte scurt). Acest lucru este adesea o strategie de marketing pentru a menține vânzările și profiturile ridicate.
La capitolul obsolescență estetică, ar intra schimbarea stilurilor de mobilier. De exemplu, mobilierul din anii ’70, cu designul său retro și culorile vii, poate fi considerat acum învechit în comparație cu stilurile minimaliste și moderne de astăzi.
Dacă nu mai folosești același set de cuvinte care intrau în vocabularul lui Creangă, Eminescu ori Caragiale, însemnează că ai trecut modul lor de exprimare la capitolul obsolescență morală. Așișderea, dacă nu-ți mai începi speech-ul cu dragi tovarăși, oștenii mei, lume, lume!… ș.a.m.d.
Închei această poveste cu exemplul personal cu care am început articolul și care pare desprins din categoria obsolescență umană.
Un exemplu din setul propriu de trăiri care vine din perioada copilăriei desfășurate în anii 80-90, perioadă în care -atât eu cât și mulți alții de-o seamă- eram instruiți și folosiți ocazional pe post de telecomandă tv. Dar, iată că veni și ziua cu motiv de mare sărbătoare (pentru atunci), când tata a adus acasă primul tv cu telecomandă și ecran color. Imediat după ce l-am mufat bine și i-am oferit hrană din priza de 220, am făcut doi pași în spate și urmăream scena cu nerăbdare. Serios! Atât de grandios îmi părea momentul, încât aveam senzația că totul se desfășoară la ralanti în fața ochilor. Parcă-l și văd pe tata cum se îndreaptă cu pieptul în față, semeț și cu iz de victorie, spre fotoliul ce-i păstra urma, se aruncă în el, își așază un taburet sub picioare, mă fixează cu privirea și-mi aduce la cunoștință pe un ton dramatic și cu un zâmbet ștrengar, că tocmai am devenit obsolet în fața telecomenzii… Mă rog, exprimarea a fost mult mai simplă: Bă, ești concediat! Am început să țopăi de bucurie. După cele trei sărituri, am fost anunțat că pot merge după ceva de ronțăit, un suc de porto de la tec și alte d-ale gurii ca să sărbătorim… Mă rog, de fapt, îmi schimbase funcțiile telecomenzii, dar ideea este că acel serviciu pe care-l ofeream a devenit obsolet. 🙂
Altfel, dacă întrebi marile companii înfipte regulamentar în acest sistem îți vor spune că toată lumea are de câștigat de pe urma acestor tehnici și strategii: Tu faci ca economia să înflorească, Tu creezi locuri noi de muncă și, în plus, Tu te bucuri de cel mai recent produs. Oare? Tu ce crezi?
Credeți că înțelegerea acestui fenomen și a impactului pe care îl are asupra ființei umane și a naturii ne poate ajuta să ne adaptăm la schimbări și să luăm decizii mai informate și mai responsabile ca și consumatori?
Dragilor, tura viitoare promit răsfăț cu și despre calitate.
Până atunci, sunteți ca și pupați!
Cu mulțumiri, pace și bucurie,
He_mes.
Nota redacției:
Adresăm public multe mulțumiri cu respect domnului prof.univ.dr.ing. Nicolae-George DRĂGULĂNESCU– www.ndragulanescu.ro, pentru materiale, pentru sfaturi, pentru informații.
