Când începem să descriem portretul robot sau clișeizat al românului, obligatoriul notăm undeva în capul listei epitetele ˝ospitalier˝și ˝generos˝.
Totuși sunt statistici și studii care încep să ne arate că realitatea din teren nu este chiar așa sau nu e tot timpul așa. Dincolo de reportajele senzaționaliste care se străduiesc să ne demonstreze că cerșetorul din colțul străzii câștigă mai ceva decât medicul de la policlinica din colț, bilanțurile organizațiilor caritabile ne arată un tablou diferit. Românii sunt generoși numa în anumite condiții: se mândresc dacă pot da mult, dar se jenează să dăruiască puțin, așa că preferă să nu dăruiască mai deloc.
Este o situație a ultimilor ani, deoarece preceptele ortodoxe recomandă în mod tradițional să dai, să faci pomană, fără să te gândești neapărat cui dai și ce face omul cu ceea ce ai dăruit. Nu dăruiești ca să valorifici, ci dăruiești pentru Dumnezeu. Învățăturile ortodoxe precizează întocmai: lui Dumnezeu îi dai. Conform învățăturii ortodoxe, actul de a dărui este în sine mântuitor.
Undeva însă în lanțul de transmisie generațională aceste învățături par a se fi pierdut. Sau cel puțin par să fi intrat într-un con de umbră. Majoritatea oamenilor par să fi decretat că sunt prea săraci ca să dăruiască, așa că păstrează banii pentru cadouri pentru care sunt răsplătiți cu un ascendent moral. Preferă deci să adune banii pentru un dar de nuntă care se strigă, impunând celor prezenți un status social special sau pentru donații directe către biserică, unde primesc în schimb pomenire și rugăciuni, menite să le curețe sufletul de păcate.
Apoi, donațiile pentru cauze caritabile omenești sunt mai mereu trecute prin filtrul neîncrederii: cine administrează, unde se duc banii și de ce – de aceea de obicei sunt ultima opțiune atunci când este vorba despre folosirea banilor.
Astfel că din ce în ce mai multe ONG-uri au început diverse campanii pentru educația în spiritul generozității, de la emulația firească născută în timpul Maratonului București, care de mulți ani se mândrește cu inițiativa de pionierat de a adopta câteva cauze caritabile care sunt reprezentate direct și care atrag simpatia crescândă a alergătorilor din toate țările și din toate mediile, până la campaniile de educație financiară pentru copii și adolescenți, de exemplu cele realizate de Finzoom, care includ la opțiuni de folosire a banilor și donațiile către asociațiile caritabile.
Educația pentru comportamentele prosociale în general a devenit o necesitate a ultimilor ani, în care familiile din ce în ce mai atomizate tind să cultive un spirit de clan în care cooperarea și empatia reală devin mai degrabă impedimente – iar copiii sunt primii care observă și absorb atitudinile părinților.
Din ce în ce mai mulți profesori și educatori observă că este nevoie să le explice copiilor cum să coopereze și pur și simplu cum să se vadă, cum să se perceapă unul pe altul în calitate de ființe complete. Empatia trebuie din nou predată – și din fericire există numeroase programe educaționale care o au direct în obiectiv.
Educația pentru generozitate este și ea o formă de educație pentru empatie – dar și pentru încredere (în cei care administrează și folosesc acești bani), pentru implicare și chiar pentru cunoaștere (atât cei mici cât și cei mari au astfel ocazia să afle despre situații de viață la care altminteri nu s-ar fi gândit, să-și formeze inteligența emoțională învățând să se raporteze și să reacționeze la acestea, cunoscând în acest timp oameni noi.
Stând de vorbă în urmă cu vreo lună cu îndrăgita noastră soprană Nelly Miricioiu, sosită din Marea Britanie cu un angajament de binefacere la sediul Fundației Copii în Dificultate, și cu doamna Valentina Smith, președintele CID, ele mi-au vorbit despre necesitatea cultivării generozității de la vârste fragede, poate chiar în cadrul acțiunilor de tip Școala Altfel.
Ce educație anti-bullying mai bună poate exista decât ca un copil dintr-o familie să vină cu școala să viziteze copiii în dificultate, să înțeleagă condiția unui alt copil afectat de o maladie debilitantă? Copilul care va empatiza cu micuțul în nevoie nu va mai râde niciodată de altul și va lua atitudine atunci când va vedea astfel de comportamente în jur.
La fel funcționează și educația pentru voluntariat, care începe timid și la noi, după anii în care mai ales adulții declarau că nu au timp de nimic.
Generozitatea salvează vieți, dar nu numai viețile celor pentru care donăm, ci și pe ale noastre și pe ale celor din anturajul nostru direct. Dăruind cu adevărat vei dobândi, așa cum a spus Nicolae Steinhardt, din experiența închisorii comuniste, în care a dărui ultima firimitură de pâine era un gest curent.
Dăruind bani și timp, vei dobândi empatie, viață, suflet. Unii spun chiar că astfel întorci roata norocului în favoarea ta.
Tu ce ai dobândit când ai dăruit?
Scris de Roxana Melnicu
