fbpx
Casă & Familie

Moș Nicolae este adevăratul Moș Crăciun, iar nuielușa nu este pentru copiii răi!

Par niște provocări, dar sunt adevăruri simple istorice. Vă vom demonstra!

Moș Nicolae este varianta populară a Sfântului Nicolae, care desigur a existat, în persoana arhiepiscopului Nicolae din Myra-Lichia (pe meleagurile Turciei de astăzi), un om cu credinţă neţărmurită în Dumnezeu, care a trăit în secolul al IV-lea. Se spune că făcea miracole, vindeca și mai ales că dăruia săracilor tot ce avea. Nu trebuie să înțelegem de aici că era un soi de inimă slabă, dimpotrivă, era neînfricat și numele său înseamnă biruință. În vechime era invocat de soldați, luptători și mai ales de marinari. 

În culturile populare europene, povestea lui începe mai târziu, după ce este canonizat și zugrăvit sau înfățișat sub formă de statuie în biserici. În Europa nordică, figura lui începe să se împletească cu alte figuri ale culturilor păgâne ale locurilor.

Treptat, în Evul Mediu, începe să fie Moș – adică reprezentat mereu ca un bătrân cu barba albă și haine mai degrabă albastre decât roșii. Generozitatea rămâne principala la trăsătură – pretutindeni se povestește cum îmbracă copiii sărmani și mai ales cum ajută fetele sărace fără zestre să nu fie măritate contra voinței lor. Se zice astfel că într-o casă erau două astfel de fete care urmau să fie măritate astfel, fără ca nimeni să le întrene ce le poftește inima. Ele își plângeau soarta și atunci Moș Nicolae, auzindu-le, le-a aruncat prin hornul casei câte o pungă de galbeni, care le-a devenit zestre și cu care ele și-au cumpărat puțină libertate de alegere. Uneia punga de galbeni i-a căzut în ghetele puse la uscat lângă foc, iar celeilalte i-a căzut în ciorap. De aceea copiii așteaptă acum cadourile de la Moș cu ghetele lustruite, și, da, în tradiția catolică Moș Crăciun este cel care pune cadourile în ciorăpei, acum nostim colorați.

Toiagul pe care-l purta Sfântul Nicolae în icoane și statuile din bisericile europene s-a transformat în imaginația populară în nuielușă. Daaaar… mare atenție! Nu era deloc menită pentru a administra corecții corporale, ci era de fapt o crenguță dintr-un copac fructifer, care în aceste zile era adusă în casă, pentru a înflori. Cu adevărat aceste crenguțe, cel mai adesea de măr, înfloreau până  la Crăciun, de aceea colindul vorbește „flori dalbe, flori de măr“ și practic este semnul vieții care va renaște primăvara. Ideea cu nuielușa pentru a „croi“ copiii neascultători este un fel de fabulă moralizatoare care nu are nicio legătură cu vreo tradiție mitică, ci folosește numai scopurilor disciplinare ale părinților. 

Această punte mitică și mistică până la Crăciun a ajuns treptat să-l ducă până la Crăciun pe însuși Moș Nicolae – de aceea Moș Crăciun se numește în tradiițe occidentale Santa Claus, de la Saint Nicholas! Ajuns în spațiul Crăciunului, Moșul cel bun scapă totuși de nuielușă, dar se va înveșmânta în roșu odată cu începutul secolului XX – se spune că de vină ar fi primele reclame la Coca Cola, însă se pare că totuși tradiția mantiei roșii de Crăciun este de fapt cu mult mai veche, fiind doar redescoperită de publicitarii respectivi.

Gata, am povestit destule amănunte, și ele de fapt nu fac decât să ne îndepărteze de lucrul esențial, care este generozitatea, care stă la baza întregii idei de sărbători de iarnă. Luna cadourilor este luna în care dăruim și abia în al doilea rând luna în care primim. Așa cum trebuie mai întâi să-i dăruim pământului o sămânță pentru ca el să rodească o recoltă. Tu ce daruri ai împărțit azi?

Back to top button