Mulți antropologi au constatat, mulți oameni se plâng: Crăciunul nu mai e ce-a fost! Odată contaminat de obiceiurile profane ale lumii contemporane, mai întâi comuniste, dar acum și libere „de piață“, tradițiile de Crăciun, aduse la oraș de cei care au părăsit satele în căutarea unei vieți mai bune pentru ei și copiii lor, au suferit procese de degradare și unele s-au pierdut cu desăvârșire, fiind înlocuite de comportamente de consum desacralizate.
Tradițiile care au semnificații pentru procesul de evoluție și autocunoaștere al inconștientului colectiv sunt menite să se păstreze, adică să-și păstreze valențele în toate condițiile, indiferent de contextele istorice. Așa se întâmplă și cu semnificațiile adânci ale momentului Crăciunului.
Că lucrurile stau chiar așa, o putem constata cu ochiul liber în fiecare zi în această perioadă. Ceea ce este însă mai puțin evident ochiului liber este că suportul psihologic și mistic străvechi al acestor tradiții are proprietatea enigmatică de a se reface. Pentru a evolua pe traiectoria de care are nevoie, inconștientul colectiv se va folosi de orice forme culturale are la îndemână – da – inclusiv de cele contemporane.
Iată numai câteva exemple
1 Da, prin suprapunerea exigențelor tradiționale peste cele capitaliste, încărcătura cu sarcini, presiunea asupra noastră în vreme de Crăciun practic s-a dublat. Decembrie înseamnă perioade de bilanț de sfârșit de an, înseamnă mai puține zile libere lucrătoare, înseamnă îndatoriri peste îndatoriri – care trebuie musai respectate.
În plus tradițiile vechi și noi adaugă: pregătiri pentru mese speciale, alegerea și cumpărarea cadourilor, diverse petreceri și reuniuni pentru care se cere un look deosebit. Pentru o femeie în special, toate acestea se traduc în cel puțin dublarea orelor de activiate în detrimentul odihnei – și anume exact atunci când organismul nostru conectat neurohomonal la ritmurile naturii ne cere să stăm mai liniștiți, mai la căldură și hibernare și să nu alergăm toatâ ziua.
Hopa, dar atunci ce se întâmplă cu tihna Crăciunului de care ne povestesc colindele? Unde e tihna atunci când orice drum dintr-o parte în alta a orașului durează de trei ori mai mult și costă de vreo două ori mai mult? Se mimează, în general! Sau se obține cu mare cheltuială, înlocuind tot ce ține de gospodăreala tradițiională cu servicii plătite. Consumul câștigă, toată lumea căștigă. Câștigă și liniștea noastră, deci, da, este o cale de urmat, mai ales că sacrul începe să aibă loc să se desfășoare.
Deci, să nu culpabilizăm pe cei care preferă să rezolve unele sarcini rituale strict cu ajutorul banilor. Și să nu uităm că multe din aceste sarcini derivă dintr-o lume agrară care în oraș nu are sens: la țară gospodinele puteau face zile de curățenia, sarmale și cozonaci pentru că iarna tot ce ține de munca câmpului se suspendă natural și îndatoritile lor se înjumpătățesc în această perioadă – și nu se dublează, ca la oraș!
Poate bunica sau străbunica puneau dragoste și meditau când frământau cozonacul, dar asta fără îndoială pentru că frământaseră mii de cozonaci în viața lor – iar în camera cealaltă probabil că nu le aștepta bilanțul finaciar-contabil! Nu este deci nimic contrar spiritului sărbătorii în a comanda cozonacii și a câștiga astfel câteva ore de somn și seninătate.
2 Da, obsesia cadourilor, listele pentru Moș Crăciun, ascensiunea schimburilor de daruri are mai mult de-a face cu imperativele consumului capitalist decât cu dăruirea ca virtute creștină. Totuși, gestul de a te gândi la fiecare și de a investi ceva timp și bani pentru a păstra o legătură are o funcție de purificare și de conexiune de care ar trebui să ținem seama. Poate că uneori voluntariarul și darurile făcute celor defavorizați în perioada asta are o componentă publicitară asumată, dar gestul lasă urme în inconștientul colectiv, deoarece rareori se întâmplă să nu declașeze și un buton afectiv.
3 Da, petrecerile de Crăciun pot fi excesive și pentru un ochi mai strict pot părea chiar blasfematoare. Totuși aspectul și succesiunea lor amintesc profund de saturnaliile romane și de toate petrecerile legate de când lumea de solstițiul de iarnă, în emisfera nordică la fel ca și în emisfera sudicâ.
Sunt ritualuri care amestecă întunericul și lumina, pregătind sau chiar forțând renașterea luminii. Rostul lor mistic se păstrează indiferent de implicarea fizică și psihică a celor care participă.
În concluzie, să nu-l respingem pe Moș Crăciun când vine în oraș! Putem râde de sania care i s-a transformat în cai putere, putem dezavua cârnații în membrană de plastic în loc de maț de oaie, dar să ne gândim că deja sensul sărbătorii curge oricum și se desfășoară în inconștientul colectiv. Nouă ne ajunge doar să participăm, să nu o respigem. De Crăciun fii mai bun, lasă-te în voia sărbătorii și trăiește-o cum ți se oferă, simțind ceea ce ea are să îți spună!