Crăciunul din nou, deci consumăm din nou. De vreo lună consumăm cu mai multă pasiune, cu determinarea de a ne demonstra unii altora că suntem bine și lumea e previzibilă.
Din ce în ce mai mulți dintre noi se reorientează însă. Unii aleg designul minimalist, dar reușesc să cheltuiască mai mult, pentru că designul minimalist e și mai scump. Alții deja privesc spre trendurile de Crăciun occidentale și se decid să ofere vouchere în loc de diferite obiecte-cadouri de Crăciun, care se pot dovedi inutile, redundante sau chiar o încurcătură în plus pentru primitor, care capătă și sarcina de a le schimba cu ceva compatibil.
Într-un fel sau altul, tot consumatori suntem și de fapt ce-ar mai fi Crăciunul dacă nu ne-am aminti de ce avem și de ce suntem?
Se zice că ideea de a dărui de Crăciun vine de la Dumnezeu care și-a dăruit fiul lumii, pentru mântuirea sa.
Se mai zice că ideea de a primi de Crăciun vine de la oamenii care decid să-l primească pe Dumnezeu în sufletul lor.
Și cam asta e Crăciunul, nu trece prin obiecte.
Dacă alegem să dăruim obiecte fizice este pentru că ele sunt simbol al faptului că recunoaștem darul suprem.
Dacă ne place să primim cadouri este pentru că astfel ne exersăm sufletul să se deschidă spre ceea ce alții au să ne dăruiască.
Dăruim ce putem și primim ceea ce ni se oferă.
Asta ar fi Crăciunul.
Înainte de un Moș Crăciun stacojiu cu un sac mare, simbolul Crăciunului a fost un cuplu sărman și-un măgăruș. Dacă Moș Crăciunul afișează la vedere că are tolba plină de daruri și practic cere să fie rugat să le dea, acest cuplu străvechi și cam zdrențăros nu pare a avea nimic de oferit, la prima vedere. Lor trebuie să le oferi găzduirea ta, înțelegerea ta, credința ta – vei primi în schimb un dar mare cât lumea. Un dar care e deja sufletul tău.
De aceea a ajuns acum să să spună că a dărui e mai valoros decât a primi.
Din ce în ce maj multi psihologi, educatori, specialiști în parenting și alții asemenea spun că ar trebui să ne obișnuim copiii de la vârste mici să dăruiască pentru nu deveni avari, posesivi, atașați de lucruri. Totuși, cel mai important este să ajungem la inima lor astfel încât să dăruiască de plăcere și de plinătatea sufletului, din empatie activă și nu de obligație sau, mai grav, pentru că deja au deprins ideea că lucrurile nu au valoare.
Se mai zice și că în mod tradițional Crăciunul este despre belșug și mese pline (abundă folclorul de colinde pe această temă). Dar să nu uităm că ele totuși sunt colinde, și se referă la mese pline cu lucruri de dăruit. Cu accentul pe dăruit. Nu neapărat pe plin.
Și în ultima vreme putem constata că și folclorul urban tot în această direcție merge.
Așa că, dragii noștri, noi vă dorim chiar să fiți niște consumatori mai buni, de Crăciun, dar și după Crăciun. Cumpărați și dăruiți. Dar totul cu cap. Antrenați-vă în cea mai simplă artă, care este simțul măsurii. Da, e drept că unii spun că asta e cea mai complicată artă. Și ei au dreptate, dar contează de unde te uiți.
Și vă mai propunem ceva: urmăriți în zilele astea de sărbătoare, foarte atent și riguros, cât se consumă, cât să dăruiește, cât se folosește, cât se aruncă într-o singură casă. Dacă aveți răbdare puteți scrie chiar un soi de jurnal de familie. Poate fi instructiv, poate fi distractiv, iar concluziile vă aparțin!
Acum, dacă tot nu ne-am abținut și v-am dat și temă de casă, vă lăsăm sănătoși, căci colindința noastră nu-i mai multă, să consume cine ascultă!
Să consume cu plăcere, să se bucure de mere, și de brad și de friptură, de porc și de-afumătură! Cu măsură și cu vin, precauții se cuvin! Desertul când îl mâncați, ambalajul colectați, corect să îl selectați, ce puteți să reciclați!
Voie bună de Crăciun, ca să fie anul bun!
