Entitatea numită Halloween a intrat în viața noastră relativ recent, practic în ultimele două decenii, mai întâi sub forma unui reper din filmele americane, apoi sub forma unui reper de consum: magazinele aveau oferte, diverși actori economici, angajatori, organizau evenimente. La un moment dat instituțiile de învățământ au început și ele să organizeze evenimente pentru elevi, ocazie de consum și cheltuieli pentru părinți.
În fiecare an însă, discuțiile sunt aceleași, în fiecare an apar amatori, adepți și detractori ai ideii de a sărbători Halloweenul la noi.
Până la urmă, cel mai de mirare lucru este că am ajuns să discutăm o… sărbătoare. Deci ceea ce sare în ochi imediat este că nu ne vine deloc natural, nu înțelegem ce este și de ce ar trebui să sărbătorim.
Aproape niciodată nu e limpede cine vorbește despre Halloweenul cui. Adică ce înțelege fiecare prin Halloween și ce anume crede fiecare că poate fi admis sau respins.
Unii vorbesc despre Halloween ca un truc comercial, la fel ca și Valentine Day. O ocazie inventată pentru a îndemna oamenii să facă niște cheltuieli din obligație socială. Dacă Valentine a devenit obligație cel puțin pentru oricine face parte sau aspiră să facă parte dintr-un cuplu, Halloween s-a transformat în obligație cel puțin pentru oricine are copii. Dacă adulții pot decide dacă să facă sau nu ceva special de Halloween, copiii și adolescenții sunt angrenați în grupuri unde ajung să creadă că trebuie să facă ceva de Halloween – și anume să ceară bani părinților pentru a celebra împreună consumul.
E greu de oprit un astfel de trend, odată pornit – în sensul în care nimeni – și în niciun caz un copil sau adolescent – nu este cu adevărat dispus să renunțe de bună voie la o petrecere.
Ceea ce însă ne aduce la al doilea subiect de discuție: tematica petrecerii. Majoritatea celor care se scandalizează de Halloween nu sunt indignați de ideea de carnaval, ci de tipul de măști. De ce petrecerea să aibă componenta dark și demonică? De ce ar trebui copiii să se obișnuiască cu ea? Este desigur o temă pentru adulți, deoarece copiii rareori își pun așa problema. Majoritatea nu văd nicio contradicție între pioșenia lor la ora de religie și carnavalul cu masca lui Dracula. Pentru copii masca e o mască, un joc, o convenție. Adulții însă o iau în serios și se gândesc la semnificații. Astfel că unii devin adversari neîmpăcați ai fenomenului, le interzic copiilor fie și numai să se apropie de sărbători de acest fel. La rândul lor, unii copii se simt ostracizați, excluși, persecutați, neînțeleși în dorința lor de integrare și socializare de acești părinți care, în opinia lor, supra-interpretează.
Cum părinții formează cea mai mare parte a publicului care va citi articolul de față, pentru ei voi vorbi mai departe.
Așadar, un AI mediu și nepretențios ne va spune tuturor că Halloweenul s-a născut ca sărbătoare celtică a trecerii de la anotimpul luminii și căldurii la cel al întunericului și frigului.
Numele originar al sărbătorii era Simchain sau Samhain și semnificația sa era de perioadă de trecere, poartă a anului, în care lumile comunică – ca atare spirite de tot felul cutreieră pământul, viii vorbesc cu morții și animalele vorbesc cu toți. Datoria oamenilor este să facă ofrandă, să mulțumească lumilor pentru tot ce au primit – în primul rând hrană din pământ și de la soare.
Așa formulat, nu e nimic neobișnuit – majoritatea sărbătorilor sunt pe acest tipic și inclusiv la noi sunt numeroase sărbători în care lumile comunică – să ne amintim de Rusalii, Sânziene, Sfântul Andrei, Sfântul Gheorghe, Sfântul Dumitru și alte asemenea – inclusiv Anul Nou!
Toate acestea sunt sărbători păgâne făcute să coincidă cu cele acceptate de creștinism – și asta s-a întâmplat și cu Simchain sau Samhain, care a ajuns să coincidă cu All Hallows’ Eve – adică noaptea de dinainte de Ziua tuturor sfinților – sărbătoare catolică celebrată pe 1 noiembrie. Sărbătoarea există și la ortodocși, dar a fost mutată în vară, în duminica de după Rusalii – adică tot într-un sezon cu iele și bântuiri!
În Irlanda medievală s-au adăugat tradițiile despre Jack cel care rătăcește între lumi cu un felinar din dovleac – iar acest Jack este un mucalit al lumilor, unul care-și bate joc și de diavoli și din cauza aceasta nu are niciun loc pe lume. La noi, îl avem sub forma lui Ivan Turbincă cel povestit de Ion Creangă.
Așadar, apare ideea de carnaval, de păcăleală a morții, de apotropaic – gestul de a mima damnarea și moartea pentru a înșela vigilența demonilor. Oamenii se deghizează în duhuri necurate pentru a trece neobservați și a scăpa de prigoana necuraților. Mai mult, este un gest de libertate: oamenii își râd de moarte și damnare. Ne speriem moartea ca să ne moară moartea.
În această formă obiceiul este dus de emigranții irlandezi în Statele Unite, unde devine Halloweenul de azi. Un obicei asemănător este dus de conchistadori în Mexic, se pliază pe credințele locale în lumea de dincolo și dă naștere straniilor manifestări prilejuite de Dia de Los Muertos.
La noi, lucrurile au stat puțin altfel: în comunitățile catolice există Luminația: Ziua Morților când viii merg la morminte și le aduc lumină. În cele comunitățile ortodoxe este tot o zi a morților, Sâmbăta morților, care adesea coincide cu Halloweenul (cum este în acest an). Se înțelege de ce mulți oameni nu privesc cu plăcere cum trec pâlcuri de vrăjitoare și vârcolaci mici, pe când ei pun coliva la fiert.
Asta deoarece în ultimele sute de ani la noi comunicarea lumilor nu a fost privită cu prea mult umor, iar strigoii erau tratați cu maximă seriozitate. Avem și noi un Halloween românesc, noaptea de Sfântul Andrei, când sufletele mai rătăcesc între tărâmuri, dar recomandarea expresă este să nu ieși pe afară și să ungi tot ce apuci cu usturoi, ca să ții duhurile departe. Nimeni nu recomandă să te amesteci între ele, fie și deghizat sau în glumă.
Da, și la noi există măști de duhuri înspăimântătoare sau grotești, ele sunt dedicate în general ritualurilor de Anul Nou – cu specificația că aceste jocuri nu mai sunt cu adevărat active și fertile mitologic de câteva sute bune de ani.
Așadar, pe acest fond mitic, comportamentul de tip Halloween pare fie iresponsabil, fie infantil, fie ambele.
Ceea ce se poate însă aduce drept replică celor care judecă așa e faptul că nu avem de fapt de-a face cu un ritual și vreo intenționalitate, ci de cele mai multe ori este numai și numai carnaval tematic, ca o petrece cu dress code impus.
Ar trebui însă să fim conștienți fiecare că un fond de superstiții bogat, serios, străvechi, ancestral, inconștient este pus astfel în mișcare.
Așa că mai degrabă privilegiază manifestările nostime și benigne (de exemplu sărbătoarea recoltei, sculptatul dovlecilor etc) și evită în comportament și în alegerea măștilor acele conotații și simboluri care te fac să te simți inconfortabil – pe tine sau pe cei din jur.
La urma urmei, dacă ne propunem să avem o sărbătoare, este musai să sărbătorim ceea ce ne unește, cu lucruri care ne unesc și ne fac pe toți să ne simțim bine.
Înainte de a respinge, reflectează! Înainte de a permite, reflectează! Scrie-ne ce o să faci de Halloween!
Scris de Roxana Melnicu
