fbpx
ABC financiarCasă & FamilieDigital & Tehnologie
În tendințe

Ce este sustenabilitatea?

Fii un consumator informat! E important!

Auzim din ce în ce mai mult vorbindu-se despre sustenabilitate, într-un context ecologic. Într-adevăr, la scară mondială sustenabilitatea înseamnă gândire ecologică. Adică ea se referă la știința prezenței armonioase a omului în lume: ca societate, ca prezenta spirituală, ca prezență economică. Pe termen scurt și pe termen lung deopotrivă, în același timp.

Sustenabilitate înseamnă să nu sacrificăm viitorul de dragul lăcomiei noastre prezente, dar nici să nu sacrificăm prezentul, bunăstarea tuturor trăitorilor care se află acum pe întregul pământ, de dragul unor teorii/proiecții/idei despre viitor. Pentru a exista un viitor comun al omenirii trebuie să ne construim mai întâi un prezent pentru toți – și asta pentru că depindem unii de alții, lumea este unică și din ea nimic și nimeni nu se poate izola, nici cu ziduri concrete și nici cu ziduri informaționale.

Unii s-au obișnuit să pună abuziv semne de egalitate între „sustenabilitate“ și „ecologie“ și între „ecologie“ și „conservarea mediului“. Numai că nici în natură nu există de fapt „conservare“ – natura se definește prin faptul că este intr-un continuu dinamism, intr-o continuă evoluție. „Conservarea“ mediului și „adaptarea“ omului la mediul său sunt privite în ecologia actuală ca niște procese. Mediul se „conservă“ reechilibrându-se continuu, iar omul se „adaptează“ evoluând cu și în mediul său. Iar mediul antropic nu este numai „natură“ ci este impregnat de spiritualitate, moralitate, de valorile umane. Mediul antropic înseamnă în egală măsură natură, societate și valori.

Sustenabilitatea este departe de a fi un concept nou, ci este mai degrabă unul care ține de societățile tradiționale – de altfel a și fost adus în atenția publică pornind de la experiențele și înțelepciunea popoarelor indigene. Însă este în egală măsură prezentă în ceea ce se numește chibzuință a oamenilor care trăiesc de generații la sat.

Primele dificultăți legate de sustenabilitate apar odată cu primele generatii care se separă de natură și încep să trăiască în medii antropice, respectiv la orașe. Aici indiviziii pierd treptat contactul cu ritmurile naturii și mai ales cu procesele biologice. Nu mai înțeleg organic nici creșterea și nici moartea, care pentru omul citadin au nevoie să fie delimitate abstract, mediat mai mult de știință și tehnologie și mai puțin de spiritualitate.

Acești locuitori citadini descoperă acum cu uimire popoarele indigene care au practicat elemente de viață durabilă de-a lungul generațiilor, fiind în acord cu mediul natural și cu limitele, ciclurile și schimbările. Descoperă la aceste popoare cunoștințe profunde și convingeri despre relațiile dintre oameni, plante, animale, fenomene naturale, peisajele și calendarul evenimentelor dintr-un ecosistem specific.

În octombrie 1987, Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare publică raportul numit Viitorul nostru comun sau Brundtland Report. Aici, termenul „dezvoltare sustenabilă“ este definit oficial ca: satisfacerea nevoilor prezentului fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi.”

1. ecologică – sustenabilitatea ecologică ne cere să nu consumăm mai mult decât poate natura regenera, să nu emitem mai multe noxe decât pot metaboliza plămânii planetei

2. socială – sustenabilitatea socială ne cere să respectăm drepturile egale ale tuturor ființelor umane, de oriunde și să asigurăm necesitățile de bază pentru toate ființele umane (sănătate, educație, transport)

3. economică – sustenabilitate economică cere comunităților umane să-și poată menține independența și să aibă acces la resurse potrivit nevoilor lor

Iată de ce sustenabilitatea nu este neapărat un lucru simplu, pe măsură ce intervențiile omului asupra naturii devin din ce în ce mai vaste, iar impactul lor este, evident, fără precedent.

  • Evoluează oare știința noastră pe măsura tehnologiei noastre?
  • Evoluează oare morala noastră pe măsura lăcomiei de cunoaștere și putere?

Sunt întrebări care încă își așteaptă răspunsuri de la lumea contemporană; deocamdată lumea le întâmpină cu măsuri și deziderate, iar unele se impun deja ca legislație internațională.

Un cadru pentru încorporarea durabilității în acțiunile zilnice este reprezentat de cele 11 Obiective de dezvoltare durabilă (ODD), adoptate în unanimitate de către toate statele membre ale Națiunilor Unite în 2015. Legat de aceste obiective a fost stabilit și plan de acțiune pentru a obține o lume mai verde, mai prosperă și mai echitabilă până în 2030.

ODD-urile sunt însoțite de un ghid practic de implementare pentru durabilitate, constând din 169 de obiective specifice și 231 de indicatori măsurabili. Deși această abordare nu este perfectă, poate fi o modalitate utilă de a concepe durabilitatea.

Iată cele 17 ODD:

1. Fără sărăcie: eradicarea sărăciei în toate formele sale și în orice context

2. Foamete „zero” – Eradicarea foametei, asigurarea securității alimentare, îmbunătățirea nutriției și promovarea unei agriculturi durabile.

3. Sănătate și bunăstare – Asigurarea unei vieți sănătoase și promovarea bunăstării tuturor la orice vârstă. Acest obiectiv se  concentrează pe creșterea speranței de viață, reducerea mortalității infantile și a maladiilor grave (precum HIV/SIDA, malarie, TBC, poliomielită etc.), în special în statele în curs de dezvoltare.

4. Educație de calitate – Garantarea unei educații de calitate și promovarea oportunităților de învățare de-a lungul vieții pentru toți.

5. Egalitate de gen

6. Apă curată și sanitație.

7. Energie curată și la prețuri accesibile 

8. Muncă decentă și creștere economică – Promovarea unei creșteri economice susținute, deschise tuturor și durabile, a ocupării depline și productive a forței de muncă și a unei munci decente pentru toți. Industrie, inovație și infrastructură – Construirea unor infrastructuri rezistente, promovarea industrializării durabile și încurajarea inovației.

9. Inegalități reduse – Reducerea inegalităților în interiorul țârilor și de la o țară la alta.

10. Orașe și comunități durabile – Dezvoltarea orașelor și a așezărilor umane pentru ca ele să fie deschise tuturor, sigure, reziliente și durabile.

11. Consum și producție responsabile – Asigurarea unor tipare de consum și producție durabile.

12. Acțiune climatică– Luarea unor măsuri urgente de combatere a schimbărilor climatice și a impactului lor.

13. Viața acvatică – Conservarea și utilizarea durabilă a oceanelor, mărilor și a resurselor marine pentru o dezvoltare durabilă. Oceanele lumii reprezintă 97% din apele lumii și absorb cca. 30% din emisiile de CO2, preîntâmpinând astfel efectele dezastruoase ale încălzirii globale.

14. Viața terestră – Protejarea, restaurarea și promovarea utilizării durabile a ecosistemelor terestre, gestionarea durabilă a pădurilor, combaterea deșertificării, stoparea și repararea degradării solului  și stoparea pierderilor de biodiversitate.

15. Pace, justiție și instituții eficiente – Promovarea unor societăți pașnice și incluzive pentru o dezvoltare durabilă, a accesului la justiție pentru toți și crearea unor instituții eficiente, responsabile și incluzive la toate nivelurile.

17. Parteneriate pentru realizarea obiectivelor – Consolidarea mijloacelor de implementare și revitalizarea parteneriatului global pentru dezvoltare durabilă.

Sustenabilitatea este un proces care trebuie gândit pe termen lung, deoarece ecosistemele și culturile evoluează împreună și consecintele apar pe termen lung și nu sunt neaparat evidente pe termen scurt.

Dacă în condiții de criză a petrolului și în campania împotriva emisiei de carbon înlocuirea rapidă a motoarele cu combustie cu motoare electrice este o măsură pentru sustenabilitate, trebuie să ne gândim și că folosirea autovehiculelor electrice pe scala largă impune găsirea unor soluții eficiente pentru reciclarea sustenabilă a bateriilor, care se pot transforma în agenti poluanți și perturbatori pentru mediu.

Aceste soluții deja se cercetează – trebuie să urmeze și implementarea lor pe scară largă.

Back to top button