Într-un studiu recent dat publicității de agenția de cercetare MKOR – Market Opportunity Research, intitulat Consumatorul Etic din România anului 2024 s-a evidențiat faptul că și la noi există o categorie din ce în ce mai largă de consumatori care pun pe un loc central valoarea durabilă și sustenabilă a ceea ce cumpără. Mai mult decât atât, ei manifestă un comportament în favoarea sustenabilității, din care face parte și obiceiul de a colecta separat deșeurile, cel de a recicla sau de a repara obiecte, evitând astfel risipa și poluarea mediului.
Conform studiului, 64% dintre acești consumatori etici reciclează, iar 57% dintre ei colectează deșeurile separat. O parte din consumatorii etici sunt cei care au crescut în ultimii ani ai epocii de aur comuniste, alții fac parte din cele mai recente generații. Pentru prima categorie obiceiul de reciclare provine chiar din copilărie, când insă lucrurile arătau diferit în părțile esențiale.
Odinioară, în ultimii ani ai epocii comuniste, puținele panouri publicitare ne îndemnau spre respectarea celor trei R:
Recuperare
Recondiționare
Refolosire
= RECICLARE
Toate stăteau sub semnul celui de-al patrulea R, anume reciclarea. Dincolo de „recuperarea garanției“ pentru fiecare sticlă de bere sau suc consumată la terasă, exista și un mare proces de reciclare la care participa toată lumea din familie. Participa În primul rând copilul, pentru că era nevoit să aducă la școală un anumit număr de kilograme de materiale reciclabile (în special maculatură și sticlă), dar și părinții și bunicii, care ajutau copilul să completeze numărul de kilograme necesar prin regulamente mai multe sau mai puțin oficiale. Era un soi de competiție și de cruciadă, cu absurdul inerent constrângerilor epocii: ceea ce ar fi trebuit să fie un gest civic se transforma într-o corvoadă, iar uniformizarea cerințelor crea ea însăși situații absurde, în care goana după maculatură golea casele de ziare și reviste care și așa erau puține și pe care oamenii și le-ar fi dorit, iar cota de sticlă pe care copilul era obligat să o ducă la școală o lipsea pe bunică de rezerva de borcane pe care le pusese deoparte pentru murăturile de preparat la toamnă. Cu alte cuvinte reciclarea planificată și forțată strangula circuitul firesc de reciclare într-o economie în care nu exista abundență și in care nu se promova consumul.
Apoi a venit influxul abundenței și impulsionarea consumului și prea puțini își mai băteau capul cu reciclarea. Deși existau în continuare instituții care preluau materiale reciclabile în cantități foarte mari, în afară de refolosirea PET-urilor despre care se spunea că ar trebui să fie de unică folosință consumatorii individuali nu făceau mari eforturi pentru reciclare. Ceea ce se oferea spre consum depășea cu mult ceea ce putea absorbi sistemul greoi de reciclare existent.
Noile cerințe de sustenabilitate ale ultimilor ani au culminat cu implementarea la sfârșitul anului trecut în România a sistemului de garanție-returnare aplicat deja în mai multe țări europene și care în prezent vizează reciclarea ambalajelor de unică folosință pentru băuturi. Țări precum Slovacia și Letonia și-au lansat recent propriile sisteme de garanție-returnare, în timp ce Olanda și Germania își extind sistemele existente.
Sistemul de garanție-returnare este menit să motiveze oamenii să recicleze: la prețul băuturilor se adaugă o garanție, ce este rambursată atunci când consumatorii returnează ambalajele pentru reciclare. Modelul „return to retail” implementat la noi face magazinele ce vând băuturi direct responsabile pentru acceptarea ambalajelor folosite.
Concret, toată lumea plătește 50 de bani în plus pentru băuturile ambalate la PET, cu promisiunea de a primi cei 50 de bani înapoi dacă returnează ambalajul în magazin (atenție, numai cele inscripționate special, nu și cele vechi, fabricate în anii trecuți, recuperate din cămara casei).
Ca de obicei, la români lucrurile se complică odată cu meandrele concretului: dacă marii retaileri cu magazine de pe suprafețe mari și parcări proprii iși permit achiziționarea și plasarea imenselor containere de reciclare speciale denumite reverse vending systems – RVS, care acceptă automat ambalajele și returnează bani, nu toate magazinele mai mici au putut găsi soluții pentru o acceptare fluidă a garanțiilor. Insă este un proces in desfășurare și rata de absorbție a ambalajelor crește de la lună la lună, pe măsură ce sistemele se perfecționează și se adaptează. Recent Ministrul Mediului recomanda consumatorului să se adreseze Gărzii de Mediu dacă retailerul nu ii acceptă ambalajul returnat conform legii.
RetuRO Sistem Garanţie Returnare S.A. este o companie ce funcţionează pe principiul „not for profit”. Eventualul profit realizat de companie în urma colectării de ambalaje de băuturi va fi reinvestit, exclusiv, în dezvoltarea SGR. Compania a fost creată de un consorţiu de trei acţionari privaţi: Asociaţia Berarii României pentru Mediu (30%), Asociaţia Producătorilor de Băuturi Răcoritoare pentru Sustenabilitate (30%) şi Asociaţia Retailerilor pentru Mediu (20%) şi un acţionar public, statul român, prin autoritatea centrală de mediu, Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor (20%).
Un recent studiu privind obiceiurile de reciclare ale consumatorilor dat publicității de TOMRA, producător de reverse vending systems – RVS, se arată că in țările in care acest sistem a fost aplicat deja, principala motivație pentru a recicla este recuperarea garanției achitate pentru ambalajele de băuturi (76% dintre respondenți); cu toate acestea, grija față de mediu (59%) este, de asemenea, un factor esențial, urmat de menținerea unei locuințe ordonate (44%) și reducerea deșeurilor în comunitate (42%).
Mai ales persoanele tinere sunt preocupate de problemele de mediu. Tinerii care reciclează afirmă într-o mai mare măsură că respectarea mediului înconjurător este un factor cheie pentru reciclare (62% dintre respondenții tineri, față de 59% în cazul eșantionului total). În medie, 29% dintre consumatori aleg două sau mai multe magazine unde returnează ambalejele de băuturi în vederea reciclării, ceea ce arată că „loialitatea de reciclare” urmează un tipar similar cu loialitatea la cumpărături – clienții își aleg un anumit magazin, în funcție de nevoile lor (de exemplu, cumpărături zilnice, aprovizionarea pentru o perioadă mai lungă, revendicarea garanției pentru ambalaje etc).
Atunci când aleg locația în care preferă să-și returneze ambalajele de băuturi, consumatorii au trei criterii principale de selecție: existența unui sistem automat de preluare care funcționează bine (20% dintre respondenți), posibilitatea de a returna ambalajele în magazinul de la care cumpără în mod uzual (31% dintre respondenți) și proximitatea magazinului față de propria locuință (26% dintre respondenți). Din studiu reiese că 87% dintre respondenți își folosesc suma rambursată pentru a face noi cumpărături în același magazin unde returnează ambalajele. Majoritatea consumatorilor care returnează volume mari de ambalaje (83%), deși revendică sume comparativ mai mari față de restul consumatorilor, aleg să-și cheltuiască suma primită tot la magazinul unde returnează ambalajele respective.
Cu alte cuvinte, peste tot în lume este esențial ca aceste sisteme să fie peste tot accesibile și funcționeze rapid și eficient, pentru a avea o rată bună de absorbție a materialelor reciclabile.
