Pornind de la recentul caz – infracțional – al portocalelor tratate cu pesticide care au pătruns în hypermarketurile din țară sub etichete false, Paul Anghel, specialist în protecția consumatorilor atrage atenția asupra deosebitei importanțe de a cunoaște proveniența produselor alimentare care se vând la raft.
Să recapitulăm faptele, descrise potrivit articolului de azi 12 februarie din Buletin de București:
˝Polițiștii din cadrul Serviciului de Investigare a Criminalității Economice a Poliției Capitalei au descins, în dimineața zilei de 12 februarie 2026, la opt adrese din București, Ilfov și Ialomița. Ancheta vizează o rețea de distribuție care a introdus pe rafturile unui lanț de hypermarketuri din Capitală peste 12 tone de „fructe false”, importate din Egipt și etichetate fictiv ca fiind produse în Grecia. Potrivit comunicatului Poliției Capitalei, marfa ar conține reziduuri de pesticide care depășesc grav limitele legale admise pentru consumul uman.
Potrivit Poliției Capitalei, reprezentanții unei societăți comerciale au pus la punct un mecanism elaborat de fraudă. Schema infracțională descrisă de anchetatori este una clasică pentru piața neagră, dar executată la o scară industrială în acest caz.
Suspecții au achiziționat o cantitate impresionantă de 12.400 de kilograme de fructe din Egipt. Această zonă are reglementări privind utilizarea substanțelor chimice în agricultură mult mai permisive decât normele stricte din Uniunea Europeană.
Pentru a evita controalele riguroase și a putea comercializa marfa, aceștia au recurs la o operațiune de falsificare totală. Într-un depozit clandestin, membrii rețelei au înlocuit ambalajele originale și au aplicat etichete noi. Acestea „atestau” că fructele provin din Grecia. ˝˝
Cu alte cuvinte, consumatorii care cumpărau respectivele portocale plăteau ca pentru o marfă europeană și erau încredințați că fructele sunt sigure deoarece respectă standardele europene.
Potrivit aceluiași ziar: ˝Anchetatorii încearcă să stabilească dacă reprezentanții lanțului de magazine au avut cunoștință de falsul grosolan sau au fost, la rândul lor, victime ale înșelăciunii.˝
Dincolo de aspectul direct infracțional acest caz ne arată cât de multe concluzii despre siguranța și calitatea unui produs putem trage pornind numai de la o singură informație: țara de proveniență.
Toate studiile de piață, sondajele și anchetele au constatat că în general consumatorii preferă eticheta Made in Romania, de aceea foarte multe produse pe care le găsim la raft sunt etichetate ca românești.
Simpla etichetare însă nu ține loc de trasabilitate – adică de condiția de a ști exact de unde provine produsul respectiv și care a fost traseul pe care l-a parcurs din momentul producerii (recoltării sau ambalarii) până pe raftul de pe care l-am cumpărat.
Paul Anghel a postat azi un mesaj în care arată:
Instituțiile statului încep, să înțeleagă că există o problemă serioasă legată de proveniența(țara de origine). Este un fenomen pe care l-am observat de multe ori, atât în marile magazine, cât și în comerțul tradițional: amestecarea cărnii din România cu cea provenită din alte state europene, cu scopul de a induce în eroare consumatorii atrăgând atenția de nenumărate ori sau/și sancționând acest lucru.
Este bine cunoscut faptul că românii sunt dispuși să plătească mai mult pentru un produs românesc autentic. Motivele sunt simple și firești: prospețimea, gustul autentic și încrederea în producătorii locali.
Consider că instituțiile precum SICE,Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ANPC – Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor și ANSVSA ar trebui să inițieze acțiuni comune și controale mai riguroase, pentru că aceste situații pot scăpa ușor de sub control. De exemplu, dacă mergem la vitrinele cu carne vrac, rareori vedem etichete care să indice clar proveniența din țări precum Spania sau Danemarca, deși România importă aproximativ 60% din carnea de porc aflată la raft. În același timp, deși producția internă a crescut în ultimii ani, importurile continuă să depășească semnificativ producția locală.
Nu sunt împotriva cărnii din alte țări. Sunt împotriva fraudei și a lipsei de transparență. Consumatorii au dreptul să știe exact ce cumpără. În plus, este firesc să ne întrebăm dacă un produs care parcurge mii de kilometri până ajunge pe raft poate avea aceeași prospețime precum unul provenit din fermele din România.
Transparența și corectitudinea trebuie să fie priorități reale, nu doar declarații.˝
