De câte ori ai citit toate paragrafele din lista de termeni și condiții a unui contract?
Vei spune, probabil: depinde de contract! Poate ai luat acasă și ai examinat împreună cu un avocat sau notar contractul de vânzare-cumpărare al unei case. Poate ai avut răbdarea să citești primul și ultimul paragraf din contractul de împrumut pe care l-ai semnat cu banca, bucurându-te de ajutorul funcționarului din bancă, suficient de amabil ca să îți atragă atenția asupra celor mai importante aspecte.
Dar când ai semnat rapid, că te grăbeai să treci mai departe? Dar când funcționarul nu era prea amabil, ci mai degrabă absent, și nu ți-a atras atenția asupra niciunui paragraf?
Dar când te-ai precipitat să descarci cutare sau cutare aplicație online, de care aveai nevoie urgent și oricum nu te descurcai fără ea, deci nu aveai încotro decât să bifezi căsuța de acceptare?
Este posibil că prin acest gest care pe moment a părut comod, la îndemână, avantajos, eficient, de fapt să vă fi deschis o serie de probleme care vor cauza mult mai mari neplăceri și inconveninte decât plicticoasa acțiune de a citi rapid niște condiții, plus timpul necesar pentru a găsi ochelarii sau lupa adecvate pentru a citi litere atât de mici.
Aceste condiții vă pot angaja să vă cedați anumite date personale, să întreprindeți anumite acțiuni. Puteți semna implicit că sunteți de acord cu măsuri și tratamente care vă pot fi aplicate. Ușor de zis, greu de făcut, poate spune oricare dintre noi a încercat vreodată să rezolve rapid o situație.
Adesea nu avem jumătate de oră ca să analizăm dacă numitele condiții – extrem de numeroase și de mărunt scrise – ne convin cu adevărat. Este mai important să acționăm repede.
Și atunci este firesc să ne întrebăm cât este de corect să ni se dea să citim toate aceste lucruri atunci când avem de luat o decizie rapidă.
Pe de altă parte, nu ar fi corect nici să ni se dea la semnat procese verbale și contracte din care lipsesc puncte esențiale. Datoria impune celui care oferă un serviciu să prezinte beneficiarului/consumatorului toate aspectele care îl privesc. Desigur, accentul cade pe „să prezinte”. Respectiv să prezinte informațiile astfel încât să poată fi asimilate, iar acordul beneficiarului să fie cu adevărat informat.
Aici este momentul în care intervin bunele practici.
Exemplul clar de bune practici este acel funcționar din bancă despre care am vorbit mai sus, care explica pe scurt consumatorului care sunt punctele nevralgice care îl privesc direct. Bunele practici nu pot fi obligatorii, dar sunt recomandate.
Invers, ceea ce trebuie să știe orice consumator, al oricărui produs sau serviciu, este că în momentul în care ai senzația de urgență – pentru că ți se prezintă „ultima ofertă” exclusivă și de nerefuzat – atunci ar trebui să fii de două ori mai prudent.
Tot ce vine cu grabă sau presiune emoțională de orice fel (personală, indusă de circumstanțe sau de caracteristicile ofertei) ar trebui să ne îndemne să chibzuim de două ori mai încet sau profund.
Să fim onești: de câte ori senzația noastră de grabă era cu adevărat adecvată? Era cu adevărat urgent să semnăm repede? Sau mai degrabă am preferat să scăpăm de corvoada de a citi un ocean de fraze plicticoase, care oricum ne adorm vigilența? Ei bine, acesta este unul dintre exemplele paradoxale care arată ca un timp care pare pierdut poate fi un timp mai prețios câștigat!
Așadar, vi s-a întâmplat să vă treziți că ați pierdut bani sau timp prețios pentru că nu ați examinat toate detaliile unui contract sau tranzacții?
