Când vrei să-ți oferi o vacanță mai intensă decât un sejur static, când te atrag ținuturi exotice, și din copilărie ți-ai dorit să fii explorator, dar acum nu mai știi de unde să începi, cea mai bună variantă de vacanță este să te alături unui circuit premium organizat de o agenție de turism. Vei avea ocazia să călătorești în siguranță, în cele mai bune condiții, descoperind pas cu pas toate obiectivele de interes ale ținutului ales.
Așa am procedat în aprilie 2025, chiar înaintea Paștelui, când am plecat într-o fascinantă călătorie de descoperire în Nordul Africii, în Tunisia, organizată de Hello Holidays sub forma unui circuit premium.
Am străbătut Tunisia de la nord la sud, de la est la vest și din nou am urcat spre nord, înnoptând în fiecare zi în altă parte – dar mereu în hoteluri și restaurante de cea mai bună calitate. De neuitat hotelul de lux din chiar cetatea Kairouanului – numit chiar Le Kasbah, cu iatacurile sale cu lambriuri și mozaic, demne de 1001 de nopți. De neuitat hotelul Ras El Aim din oaza Tozeur, în mijlocul unei grădini paradisiace aflate la rându-i la mijlocul unui deșert fascinant.
Am străbătut peisaje și zone climatice diferite, de la deșert la ploaie, de la grădini luxuriante la arșită și pietre. O bogăție de peisaje și trăiri, plonjați într-un lume diferită ca istorie, limbă, obiceiuri. Aparent fundamental diferită.
Pe măsură ce doreai și îndrăzneai să cunoști mai mult, începeai să descoperi că tunisienii și românii nu sunt deloc atât de diferiți, ci mai degrabă împărtășesc multe din felul de a fi și din vicisitudinile unei istorii complexe.
Dincolo de farmecul de 1001 de nopți, de succesiunea de șeherezadă a istoriilor și peisajelor trăite, începeai să pricepi treptat, cu un colț de minte, mai mult rezonând decât analizând, ce înseamnă să trăiești pe acest pământ african a cărui forță este nemăsurată și în acest peisaj care probabil nu s-a schimbat radical de vreo 2000 de ani.
Livezi de măslini, turme de oi, nisipul și persistența lui, pietrele și puterile lor: iată care sunt reperele pentru locuitorii acestor pământuri, indiferent de originea lor.
În Tunisia istoria este prezentă la fiecare pas, etapele ei coexistă. O mărturisesc numeroasele situri cu ruine antice într-o stare extraordinar de bună – iar turul nostru a cuprins câteva asemenea situri: Cartagina – Tunis, El Jem și Dougga.
Tunisia se mândrește cu statutul ei de creuzet al artei mozaicului – care s-a dezvoltat masiv în perioada romană, dar a preeexistat acesteia și i-a urmat acesteia, fiind preluată de creștinii bizantini și mai ales de arabi, care au folosit din plin forța evocativă a pietrelor, în strădania lor spre nonfigurativ.
Arta mozaicului se practică și acum în ateliere pe întreg teritoriul Tunisiei. De la capodoperele din Muzeul Le Bardo din Tunis sau din Muzeul Arheologic din Sousse până la atelierele care vând turiștilor mozaicuri suvenir de jur împrejurul impresionantului amfiteatru de la El Jem, într-un astfel de circuit ai răgazul să surprinzi atât complexitatea cât și evoluția unor repere culturale ale locului.
Frumusețea unei asemenea călătorii vine însă exact atunci când te relaxezi și te lași surprins, te lași în voia admirației.
Prima condiție a unui explorator este să aibă un minimum de idei preconcepute – nu este realist să spunem să nu aibă niciuna.
A doua condiție este să citească mult înainte, fără ca prin asta să-și formeze convingeri, ci numai ipoteze de lucru.
Am aterizat deci în Tunis, am petrecut noaptea acolo, apoi am vizitat în timpul primei zile Cartagina antică (Termele antonine sunt cele mai bine păstrate), muzeul Le Bardo și Medina din Tunis, dar și pitorescul Sidi Bou Said, orașul albastru, reper pentru artiști și instagramiști. Seara ne-a găsit în Kairouan. A doua zi am vizitat pe îndelete acest oraș uimitor, care nu are un strop de apă, dar a devenit unul dintre cele mai importante repere ale lumii islamice, al patrulea după Mecca, Medina și Ierusalim. După prânz avem să ne îndreptăm spre lumea deșertului, cu oprire și cazare mai întâi în oaza Tozeur.
În Tunisia te întâlnești cu cel puțin trei tipuri de deșert: mai întâi este deșertul muntos și pietros – cu oazele sale unde apa țâșnește în pâraie și cascade, la Tarmerza și Chebika. Apoi este deșertul de sare, care este de fapt un lac sărat care seacă în timpul verii, creând un peisaj lunar unde s-a născut cunoscutul efect Fata Morgana. Apoi, după o noapte petrecută în Douz, în fața noastră s-a deschis deșertul de nisip fără margini. Experiența deșertului nu are cum să te lase indiferent: așa cum orice om ar trebui să vadă marea o dată în viață, la fel ar trebui să vadă și deșertul.
Am trecut din nou printr-o zonă montană – atât de surprinzător locuită încât a devenit platou de filmare pentru Războiul stelelor. Am luat masa la barul stelar al lui George Lucas din Matmata, apoi am pornit spre sud. Urma să înnoptăm la Sfax – urma să fie noaptea de Înviere când agenția noastră de turism ne-a oferit o excursie-surpriză: la mănăstirea catolică din Sfax unde am participat la slujba de Înviere! A fost un moment extraordinar de emoționant pentru fiecare dintre noi dar și pentru mica comunitate multiculturală de creștini africani.
A doua zi am pornit din nou spre nord de-a lungul coastei mediterane: ne-am oprit la Colosseumul roman din El Jem, poate unul din puținele locuri din lumea noastră contemporană unde simți fiorul a ceea ce va fi însemnat în vremea Imperiului distracție sângeroasă. După o oprire scurtă la Monastir, am savurat orașul – străvechea cetate devenită muzeu arheologic, apoi Medina pitorească.
Seara, la apus, am ajuns la Hammamet, ne-am cazat la resortul Le Sultan. Atunci alergat prin grădină direct pe plaja privată a hotelului, ca să ating în sfârșit apele Mediteranei. Aici aveam să poposim până în dimineața plecării spre București. Am explorat cele 1001 de nuanțe de azuriu ale Mediteranei, am evadat puțin într-o excursie spre fabulosul sit arheologic de la Dougga, apoi am explorat micul oraș-stațiune Hammamet, cu cetatea lui devenită muzeu și Medina – printre cele mai pitorești.
Cum spuneam, este o călătorie intensă care cere puțină pregătire și implicare și în care cu siguranță îți va fi de folos să citești în prealabil despre istoria și cultura locului – deoarece turul nu este un loc în care să poți acumula imensa cantitate de informații și noutăți, ci este momentul de a percepe cu toate simțurile, de a respira în ritmul acestei lumi diferitel. O astfel de călătorie se adresează, cum spuneam, exploratorului din tine.
Exploratorul din tine trebuie însă să știe că Tunisia este o țară aflată oficial în stare de urgență, unde armata este prezentă peste tot. Agenția de turism românească organizează însă turul în parteneriat cu o agenție locală, tunisiană, care asigură călătoria în condiții de securitate. Iar acesta este cel mai important lucru, Pe tot parcursul călătoriei alături de grup ești în siguranță – iar tot ce ține de aranjamente practice, de comunicarea cu responsabilii locali, este asigurat de agenție. Ca turist nu ai de făcut altceva decât să savurezi și te bucuri la maximum de experiență. Cu cât te apropii de Tunisia profundă din ce în ce mai puțini oameni vorbesc engleza, unii vorbesc franceza, alții însă numai araba sau chiar numai dialectul berber.
Ca urmare nu este recomandat să te îndepărtezi de grup. Un circuit premium îți permite să explorezi în siguranță. Un circuit premium înseamnă să poți cunoaște în siguranță ceva care îndeobște nu intră într-o vacanță tipică, ceva care nu se poate face de unul singur și cu atât mai puțin de una singură. Iar explorarea Tunisiei este cu siguranță ceva ce nu poți face singur fără stres. E adevărat că Tunisia nu te pune în pericol nici dacă ești turist singur, dar a fi aici turist singur- și mai ales singură – e o condiție care îți îngreunează viața.
Este bine de știut în prealabil și de observat la fața locului că Tunisia este țara musulmană care se bucură de una dintre cele mai liberale legislații pentru femei. Ele nu sunt obligate să poarte nimic pe cap, nici la școală și nici în altă parte. Dacă poartă hijab (văl) sau eventual burqua, aceasta este decizia familiei sau chiar o decizie personală.
În Tunisia am văzut o singură femeie cu burqa, în schimb în fiecare oraș sau sat, oricât de sudic și aparent tradițional islamic ar părea, puteai vedea și fete care nu poată hijab, fete care, cu sau fără hijab conduc motociclete, fete care merg singure la școală. În souk (bazar) majoritatea copleșitoare a vânzătorilor sunt bărbați, sunt îndrăzneți, te abordează, dar în fiecare souk am văzut măcar o vânzătoare femeie.
Monogamia este legiferată – în cazul în care soțul își ia o a doua soție, el este pasibil de amendă (mare!) și un an de închisoare. Există și o sărbătoare națională aici: Ziua independenței Femeii, care se celebrează pe 13 august. Odată cu revoluția din 1956, femeile tunisiene au dobândit o serie de drepturi.
- dreptul de a-și alege soțul
- dreptul de a-și gestiona banii
- dreptul de a intenta divorț- iar soțul este obligat să plătească pensie alimentară
- dreptul la vot începând cu 1957
Tunisia are deja o bancnotă cu un chip feminin – este bancnota de 10 dinari cu portretul primei femei medic din țară – Tawhida Ben Cheikh (1909–2010)
În Tunisia femeile studiază acum la universitate și au profesii considerate până nu demult tipic masculine: ministru, căpitan de vas, pilot.
Gastronomia tunisiană se joacă pe un cuplu mai puțin obișnuit: iute-dulce. Dacă ai ales stilul picant tradițional, urmează-l până la capăt și încheie masa cu un pahar de ceai de mentă îndulcit.
În Tunisia salatele sunt luate foarte în serios, legumele sunt foarte iubite și considerate mâncare, nu o simplă ˝garnitură˝ ca la noi.
Leguminoasele cum este bobul sunt aliment de bază, ceea ce poate să îi surprindă pe unii dintre noi, obișnuiți să își centreze mesele în jurul cărnii sau măcar proteinelor animale.
Ca turist occidental, vei primi mâncarea proaspătă și bine preparată, dar fără condimente, pe care le poți adăuga la cerere.
Când îți faci bagajele pentru Tunisia, pregătește-ți o garderobă – capsulă cu haine lejere și respirabile. Soarele Africii arde intens, deci nu ai de ce să-ți dorești să ai prea multă piele expusă. La acest lucru se referă recomandările mai degrabă enigmatice din ghidurile turistice, care îți spun întrucâtva conspirativ să te îmbraci ˝modest˝- acest ˝modest˝ nu înseamnă nici șters și nici fără culoare (poate însă să însemne să eviți stilurile flashy). La bază înseamnă ˝cu pielea acoperită˝. Evită țesăturile sintetice și lipite de corp, mai ales în sezonul cald – vei vedea că acolo nimeni nu le poartă. Merită să explorezi și să achiziționezi țesăturile locale, artizanale, sunt neîntrecute.
Și ajungem la delicatul subiect al shoppingului în Medina tunisiană – aproape fiecare oraș are Medina sa, iar Medinele turistice au o potențial atrăgător deosebit. Dacă vrei să fii prudent, cumpără din magazinele Fixed Price. Dacă vrei să faci capturi excepționale, mergi în Medina și musai să te tocmești. Totuși, nu te aventura în Medina fără să fi trecut mai întâi prin magazinul Fixed Price ca să ai o idee despre ordinul de mărime al pieței pentru diferite tipuri de mărfuri care te interesează. Apoi poți încerca aventura tocmitului ca la piață.
Dar :
- nu vei face numai great deals, asta e bine să știi de la început. Acceptă inevitabilul – și anume că vei cumpăra și niște lucruri care te vor încânta la prima vedere, dar apoi se pot dovedi mai puțin bon marche – atenție, asta înseamnă că mai puțin bon marche în raport cu piața tunisiană, deoarece probabil că vor fi oricum sub prețul artizanatului pe o piață europeană și poți fi sigur că nivelul calității este mult mai înalt. Cu alte cuvinte, chiar dacă va fi poate mai scump decât te-ai fi putut tocmi în altă parte, sigur va fi mult sub nivelul unui preț de mall, iar frumusețea, calitatea, elaborarea, finisarea obiectelor de artizanat tunisiene vor fi oricum mult peste nivelul a ceea ce ai putea cumpăra dintr-un mall oarecare, repet, la preturi incomparabil mai mari. Încă altfel spus: în raport calitate preț, aici nu poți face decât great deals
- tocmește-te numai pentru ceea ce îți dorești cu adevărat, așa vei avea mereu senzația că ai obținut un great deal!
- conversațiile cu vânzătorul sunt câteodată mult mai grăitoare și mai plăcute decât negocierea însăși! Punct de plecare: majoritatea vânzătorilor (mai ales în nord) îl cunosc pe Hagi! În negociere fii sincer, exprimă ce anume îți dorești și cu siguranță vei primi acel lucru cu un preț bun. Nu căuta să faci paradă de bani, dar nici nu te comporta ca și cum știi deja că vânzătorul îți va face o ofertă și în niciun caz ca și cum el ar fi obligat să îți facă o ofertă. Cel mai sincer mi s-a părut băiatul care a bătut palma cu mine în Medina din Tunis și mi-a spus că tunisienii și românii sunt frați. A renunțat să mă convingă să cumpăr ceva și pur și simplu s-a mulțumit cu conversația (ca să fiu sinceră, s-a mulțumit să se convingă că nu sunt americană)
- oamenii se ating aici, nu este deloc nepoliticos și nici nu este o ofensă să te vezi bătută pe spate sau să bați palma cu necunoscuți în piață
Oricum și în orice caz, aroganța este cel mai prost sfătuitor când vine vorba de negociere.
Ce să cumperi:
- țesături fine lucrate manual
- covoare
- bijuterii berbere
- marochinărie – pielea este lucrată minunat și toate obiectele sunt de două ori mai ușoare decât echivalentele lor de la noi
- mirodenii, dacă îți plac
Nu te grăbi să spui că știi mirodeniile: amestecurile și gusturile lor sunt diferite aici. De exemplu cunoscutul Ras el Hanout are de obicei 3-4 sau 5 condimente… în Tunisia are 24. Șofranul este aici de calitate minunată și mult mai ieftin decât în Europa. Dacă te pasionează iuțelile, musai să vii cu un suvenir de Harissa.
Nu insista și nu te supăra dacă vezi că localnicii au un mod de lucru și conversații de împărtășit cu turiștii, dar îți dau senzația că profunzimea vieții lor îți scapă. Dreptul de a fi mai mult decât turist se câștigă și nu totdeauna știi regulile jocului. Ca să fim sinceri, rareori le știi.
Ținem minte numai acele călătorii care răspund unei chemări personale. Dacă ești gata să asculți, locul te transformă. Locul te-a chemat ca să te transforme, deci nu-ți rămâne decât să-l asculți și să te lași transformat.
