Protecția animalelor are adepți fervenți și absolut pasionați, militanți, dar și sceptici de profesie, care ridică din umeri și spun: altele sunt prioritățile noastre acum, statul nici de oameni nu se ocupă cum trebuie. Argumentul sentimental al primului grup este contracarat cu argumentul aparent rațional al celui de-al doilea grup: mai întăi oamenii, pe urmă animalele
Totuși, dacă judecăm adânc psihologic, vedem că a te ocupa de a animale, mai ales de tratamentul bun aplicat animalelor din arealul direct al omului, este de fapt și în primul rând o preocupare pentru umanitate. A lăsa animalele în urmă nu înseamnă a prioritiza umanul, ci a da frâu liber manifestării unei frustrări care nu are sfârșit.
Educația pentru un tratament “uman” adresat animalelor este în primul rând educație pentru empatie, care se va exercita și la nivelul interuman.
A închide ochii în fața comportamentelor de cruzime împotriva animalelor poate e un gest comod și care ne eliberează de disonanța cognitiv-afectivă pe care o trăim: știm că X este om dar felul în care se comporta cu propriul câine nu este uman. Nu știm cum să reacționăm la asta, așa că ne prefacem că nu s-a întâmplat. Sau “ne distanțăm cu oroare”. Totuși faptul nu numai că s-a întâmplat, dar este foarte susceptibil să se mai întâmple și în viitor, iar comportamentul să fie luat de alți membri ai societății drept “acceptabil” și să se răspândească. De altfel știm prea bine că așa se întâmplă.
Ce înseamnă de fapt un astfel de gest de cruzime? Un astfel de gest semnalează că persoana are un potențial de cruzime pe care ar putea-o manifesta față de oameni, dar o manifestă deocamdată față de animale pentru că ele sunt fără apărare sau pentru că se simte îndreptățit în calitate de cea mai desăvârșită ființă din lume, omul.
Dacă sancționăm astfel de gesturi
- le rărim frecvența
- arătăm că astfel de manifestări sunt inacceptabile
- stopăm contagiunea lor și extrem de nociva educație pentru cruzime
Cu alte cuvinte, protejăm umanitatea.
Desigur, avem deja legislație pentru protecția animalelor. În practică, presa semnalează nenumărate cazuri în care ea pur și simplu nu se aplică.
De ce? Dincolo de motivele circumstanțiale pentru fiecare caz, reglementările legale nu se aplică în litera lor pentru că gesturile de cruzime față de animale nu sunt considerate cu adevărat grave, ci ele sunt parte a unei cutume bazate pe supremația omului față de orice ființă vie.
Dar în realitate semnificația actelor de cruzime față de animale și a înmulțirii lor indică spre o lacună a umanității iar a proteja animalele în acest caz ajunge să devină exact calea prin care protejam umanitatea. O lume în care actele de cruzime față de animale se înmulțesc fără consecințe este un semnal că este tolerat și permis să coborâm din umanitate, din diferite motive. Că empatia nu numai că ia pauză câteodată, dar se transformă în opusul ei.
Nu, sub niciu motiv nu este permis să coborâm din umanitate și acest lucru ar trebui să fie clar semnalizat fiecărui membru al societății.
Închizând ochii la ascensiunea violenței asupra animalelor, lăsam violența să se impună cu încă un pas în acea lume în care vrem să ne creștem copiii și în care cheltuim bani și eforturi creative ca să îi educăm împotriva bullyingului.
Adesea însă bullying-ul oamenilor fără apărare (copii, dar nu numai) începe acolo unde abuzarea animalelor devine regulă.
Când legea curentă începe să nu mai fie aplicată, apar propuneri pentru legi mai noi și mai cuprinzătoare, cum este cea lansată de curând pe platforma www.respectpentruanimale.ro
Noile propuneri vizează măsuri clare, precum interzicerea eutanasiei câinilor sănătoşi sau recunoaşterea animalelor în calitate de fiinţe, cu drepturi şi libertăţi, nu ca obiecte, precum şi permisiunea intervenţiei rapide a poliţiei fără mandat în cazuri grave de violenţă şi cruzime faţă de animale
Propunerile mai cuprind:
- Tranziția de la eutanasierea în masă la sterilizări și microcipări
- Îmbunătățirea legislației pentru instituțîi mai eficiente și colaborare profesionistă pe teren.
- Modificarea legislației pentru promovarea mesajelor de interes public la TV.
- Îmbunătățirea legislației pentru medicina veterinară
- Protejarea faunei sălbatice prin metode umane și eficiente
- Politică națională de promovare a unui comportament echilibrat cu toate ființele, oameni și animale
Totul bazat pe axioma: animalele sunt ființe simțitoare, cu drepturi și libertăți, capabile să simtă durere, suferință și emoțîi și au dreptul la un tratament uman, care să țînă cont de nevoile lor, inclusiv cele sociale, emoționale, cognitive, și care să le asigure îngrijire și protecție. Această definiție include toate speciile de vertebrate, precum și cefalopodele și custraceele decapode, în conformitate cu legislația europeană.
Prin rău tratament se înțelege comportamentul brutal, abuzul în utilizarea animalelor, supunerea animalelor la eforturi inutile, precum și neasigurarea condițiilor de viață corespunzătoare.
Propunerea definește și actele de cruzime față de animale:
- a) omorârea animalelor, cu intenție;
- b) practicarea tirului pe animale domestice sau captive;
- c) organizarea de lupte între animale sau cu animale;
- d) folosirea de animale vii pentru dresajul animalelor sau pentru a le controla agresivitatea;
- e) folosirea de animale pentru expozițîi, spectacole, publicitate, realizare de filme și în scopuri
- asemănătoare, dacă aceste activități le provoacă suferințe fizice și psihice, afecțiuni sau răniri;
- f) abandonarea și/sau alungarea unui animal a cărui existență depinde de îngrijirea omului.
- Abandonul constă în lăsarea pe domeniul public sau pe proprietatea privată a unei persoane fizice/juridice sau instituțîi publice a unui animal fără hrană, apă, adăpost și tratament medical.
- g) administrarea de substanțe destinate stimulării capacităților fizice ale animalelor în timpul
- competițiilor sportive, sub forma dopajului;
- h) maltratarea și schingiuirea animalelor;
- i) intervențiile chirurgicale destinate modificării aspectului unui animal sau altor scopuri
- necurative, cum ar fi codomia, cuparea urechilor, secționarea corzilor vocale, ablația ghearelor,
- coltilotul ciocului și dinților;
- j) provocarea de suferințe fizice și psihice prin orice mijloace, altele decât cele prevăzute că
- infracțiuni sau care nu întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni;
- k) despărțirea puilor de mamă până la vârsta de minimum opt săptămâni de viață;
- l) capturarea animalelor prin alte metode decât cele prevăzute de lege;
- m) folosirea armelor cu tranchilizant în alte situațîi decât pentru imobilizarea animalelor;
- n) zoofilia;
Dincolo de ceea ce se poate face concret – și depinde de bugete și finanțări – credeți că este oportun să se discute acum despre o lege care să definească ce înseamnă un tratament uman aplicat animalelor și să sancționeze tot ceea ce se abate de la umanitate în tratamentul aplicat animalelor?
