Anul trecut de 1 mai, Ziua Internațională a celor ce muncesc, tot despre AI vorbeam, despre roboți și despre ce ar fi trebuit să fie robotul atunci când s-a creat cuvantul, respectiv ar fi trebuit să fie muncitorul perfect, indestructibil, infailibil, care poate lucra în condiții inumane.
Încă de anul trecut AI era cea mai vie și mai pătrunzătoare schimbare în câmpul muncii, cea care a pus o mulțime de probleme până atunci nemaiîntâlnite decât în literatura de anticipație. Între timp și literatura de anticipație a fost depășită în acest domeniu, legile roboticii au fost făcute uitate și practic experimentăm un shift de la ideea de robot (cu întreaga sa conotație de muncitor perfect despre care vorbeam) la ideea de inteligență artificială, de gulere albe perfect scrobite. AI iese din campul strict utilitar și ne este servit drept unealtă indispensabilă nu numai muncii, dar și reflecției, precum și ca instrument de cunoaștere, dar și drept divertisment. După ce a devenit evident că AI poate produce în diferite condiții răspunsuri care sunt pur și simplu false, ne confruntăm cu o nouă problemă: cine și cum verifică ceea ce face AI?
Răspunsul acestui an 2025 este deocamdată mai degrabă optimist pentru utilizatorul uman: cu toții avem această datorie. AI a ajuns să ne pună, cumva paradoxal, în postura de a ne reaminti tot ce știm direct, nemijlocit, din străvechea noastra cultură generală dobândită in școli și prin lecturi pentru a gestiona valoarea de adevăr a producțiilor AI. În lipsa acestei componente, orice poate fi adevărat numai pentru ca e scris pe internet si a fost citat de AI.
Ajungem aici la munca noastră cea de toate zilele: fiecare dintre noi, în mod surprinzător ca în Evul Mediu, avem datoria de a fi vigilenți. Ora et labora, spuneau cei vechi. Ca și rugăciunile periodice care presupuneau o disciplină foarte riguroasă, la fel si întreținerea memoriei noastre are nevoie de exercițiu zilnic. Vom fi plătiți pentru asta? Este acesta cel mai sigur viitor pentru cei care nu sunt nativi ai lumii digitale?
În întreprinderile care dezvolta AI se formează comisii de experți plătite. Dar asta nu înseamnă că după ce respectivul produs trece de respectivele comisii utilizatorul simplu poate credita totul fără filtrul propriei rațiuni. S-a demonstrat de nenumărate ori că erori apar. Practic ultima responsabilitate ne aparține fiecăruia dintre noi ca utilizatori – și asta ne face de neînlocuit atâta timp cât ne păstrăm memoria și gândirea critică.
Anul trecut identificam inventivitatea si creativitatea soluțiilor inedite drept principal atu al omului în competiția cu AI pe piața muncii, iar realitatea din teren ne-a dat dreptate: din ce în ce mai mulți dintre cei care se entuziasmaseră de creativitatea AI au revenit la creativitatea echipelor umane.
Anul 2025 ne aduce mai puternic cu picioarele pe pământ: deocamdată fiecăruia dintre noi, utilizatorii umani, ne revine misiunea de a ne aminti ceea ce am aflat, învățat și studiat înainte de era AI, ba chiar înainte de era internetului și de a compara cunoștintele, încă înainte de a formula uman ideile.
Iată deci care poate fi cel mai bine plătit job al viitorului: memorie vie! După cum pe vremuri bătrânii satelor erau întrebați în situațiile de cumpănă, experții de tip memorie vie sunt cei care pot certifica valoarea de adevăr a celor produse sau inferate de AI pe baza experienței personale. Nu e un job pentru tineri, ci mai degrabă pentru acele generații care acum se uită cu oarecare anxietate la apropierea vârstei de pensionare. Totul cu o condiție: să antreneze această memorie, să o mențină activă. Ora et labora, cum spuneam mai sus. Ar fi o binevenită schimbare de paradigmă după ce de ani buni bătrânii nu mai sunt văzuți ca surse sau depozitari de cunoaștere, ci mai degrabă invers. Deci, generație X, pregătește-te pentru o nouă carieră!
scris de Roxana Melnicu
