Anul acesta, pe 10 mai, Ziua Regalității, Trenul Regal pornea din București cu destinația Galați, cu oprire în gările Ploiești și Brăila.
Am mers la Galați să-i întâmpin la gară pe Majestatea Sa Margareta Custodele Coroanei, Alteța Sa Regală Principele Radu și Alteța Sa Regală Principesa Sofia. Spre uimirea mea, peronul era plin-ochi. Oficialități în frunte cu primarul Ionuț Pucheanu și familia lui, costume de epocă (soldați și surori de caritate din primul război mondial), costume populare, copii gătiți și emoționați, flori peste tot. Mulți oameni și mai multă nerăbdare și emoție. O sărbătoare! Un domn puțin neliniștit ar fi vrut să ajungă la trenul lui, un personal care pleca, desigur de la altă linie… a renunțat, l-a pierdut și a rămas să vadă sărbătoarea. S-a auzit fanfara și m-am gândit că așa trebuie să fi arătat 10 mai și acum 100 de ani.
Puțină istorie
La 10 mai, în 1866, prinţul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen depunea jurământul ca domnitor. În 1877 Carol proclama Independenţa României, după secole de stăpânire otomană, şi în 1881, domnitorul Carol I era încoronat ca prim rege al noului Regat al României. Din 1866 până în 1947, 10 mai nu a fost doar Ziua Regalităţii şi a Independenţei, ci şi Ziua naţională a României. Din 2015, ziua de 10 mai este din nou sărbătoare naţională.
O vizită memorabilă
Am trăit pe 10 mai 2022 momente semnificative printre gălățeni, care mi-au aratat – cu o claritate la care nu m-am așteptat – cât de mare este dorința oamenilor, inclusiv a oamenilor de acum, secolul XXI, să trăiască simboluri vii ale transcendenței, cum este regalitatea. Nu pot să uit entuziasmul din glasul femeii care abia atunci sosise la poartă și m-a întrebat: „A venit Regina?“.
Am trăit momente emoționante privind-o pe Principesă și amintindu-mi de data trecută când ne-am încrucișat privirile, când alergasem pe străzile Bucureștiului sperând să o zăresc undeva pe traseu, în mulțimea pe care, la fel, nu o mai văzusem niciodată la fel de numeroasă și de însuflețită, dar atunci era însuflețită de regret urmând cortegiul Regelui Mihai. Ca și cum, cu o tristețe profundă, cei mai mulți descopereau abia atunci ce pierduseră… Am zărit cortegiul atunci și Principesa m-a privit cu toată tristețea unei fiice, dar și cu toată încărcătura unei istorii în care tragismul și speranța conviețuiau periculos. Pe 10 mai am reîntâlnit-o, mai senină, primind mii de flori, și pâine și sare, și am putut vizita și Trenul Regal, plin și el de amintiri, de flashbackuri, de istorii zbuciumate, de povești controversate, dar și de simplitate și un bun gust cu adevărat regale. Mirosul discret de mobilă veche și radiourile de epocă mi-au adus în memorie istorisile bunicilor.
A urmat vizita la primărie, după care delegația regală avea să viziteze mai multe repere ale Galațiului, legate de regalitate, dar și de acțiunile caritabile ale Crucii Roșii. Pe 11 mai delegația regală însoțită de Primarul Ionuț Pecheanu au vizitat sediul organizației locale Crucea Roșie, dar și Combinatul Siderurgic Liberty Galați și, la final, la Centrul de zi pentru copii Sf. Spiridon. Anul acesta, scopul călătoriei simbolice efectuate de Familia Regală a fost acela de a recunoaște eforturile făcute de comunitățile locale în ultimii doi ani, pe durata crizei sanitare și în contextul conflictului armat de la granițele României.
Despre Galați
Nu cunoșteam Galațiul și am dat o raită prin oraș, care avea și el un aer de vacanță și sărbătoare. Galațiul este unul dintre cele mai vechi orașe cosmopolite, nu numai de la noi, ci și din lume. Din 1829 Galați este portofranco, port și centru comercial european în care se întâlneau toate limbile și națiunile. Crearea Comisiei Europene a Dunării, prin tratatul de pace de la Paris, în 1856, pentru reglementarea navigatiei pe fluviu, a stimulat dezvoltarea orașului și portului, proces amplificat de Unirea Moldovei cu Muntenia, 24 ianuarie 1859, și de proclamarea Independentei României, 10 mai 1877. Prosperitatea orașului a fost în continuă creștere apoi, multe repere ale Galațiului din acea vreme fiind strâns legate de Casa Regală. După al doilea război mondial destinul Galațiului a fost schimbat către siderurgie.
Pentru călătorul de acum, Galațiul este un oraș de descoperit la pas, de pe fermecătoarea faleză a Dunării și până în centrul plin de clădiri surprinzătoare, un oraș animat de elan și naturalețe, decis sa-si regaseasca strălucirea sau să cucerească una nouă.
