Tradițiile spirituale de toate felurile, dar și cunoașterea psihologică din ultima vreme sunt de acord că felul în care ritualizăm și investim cu semnificații mâncarea are legătură cu felul în care aceasta se va integra ființei celor care vor mânca din ea, și deci cu starea lor de bine fizic și psihic.
Tradițiile spirituale din toată lumea cuprind gesturi și incantații de binecuvântare a alimentelor, precum și ritualuri care fac din diverse obiecte comestibile din natură o hrană asimilabilă pentru fizicul și psihicul omenesc.
De la rugăciunea de binecuvântare a mâncării până la gestul de mindful eating, toate aceste acte depun mărturie pentru efectele pe care le are încorporarea gesturilor, sentimentelor și semnelor odată cu hrana corpului.
A mânca este un act cultural
Pe măsură ce copilul crește, el este din ce în ce mai influențat de sistemele de semne și semnificații care înconjoară în fiecare societate actul de a mânca și în același timp are șansa de a deveni din ce în ce mai conștient de influența lor.
Valorile culturale modelează complex felul nostru de a mânca. Astfel, timp de mai multe secole excesele alimentare au trecut drept abateri de la etica sau morală, ba chiar și de la principiile religioase. Păcatul lăcomiei este considerat de biserică drept unul dintre cele șapte păcate de moarte, iar pentru protestanți a mânca frugal trece drept o mare virtute. Ulterior, odată ce idealul științific al sănătății corpului a devenit dominant, preocuparea oamenilor se îndreaptă spre „mâncatul sănătos“, care practic instituie supremația criteriului rațional și cuantificabil asupra plăcerii, imposibil de măsurat și de stăvilit, de a mânca. În societatea comunistă de la noi a fost formulat idealul „mâncatului rațional“ care este o expresie clară a dominației ideologiei asupra actului fiziologic. Conceptul cuprindea atât factori care țineau de sănătate, cât și factori pe care azi i-am numi de „sustenabiliate“, respectiv combaterea risipei alimentare și accesul just la sursele de hrană pentru oamenii de pretutindeni. Boomul consumist postrevoluționar a adus și la noi la iveală numeroase excese.
În rezumat:
Actul a mânca:
- reprezintă o sursă de satisfacție primară universală, deci foarte puternică
- are un potențial de plăcere virtual nelimitat, care a creat mereu tulburare la ideea că ar putea să-i distragă pe membrii societății de la preocupări mai productive
De aceea toate societățile îi contrapun câte un ideal care să contrabalanseze pornirea către satisfacția alimentară nelimitată:
- idealul virtuos ascetic creștin – opus păcatului lăcomiei
- idealul științific al sănătății corpului – opus exceselor care pun în pericol sănătatea
- idealul frumuseții – opus hiperindulgenței cu mâncarea care conduce la deformarea corpului prin obezitate
- idealul actual al resposabilității folosirii resurselor de mediu – opus risipei
