fbpx
WELLBEING
În tendințe

Un pic despre longevitate

Scris de Dana Dobrescu


Un pic despre longevitate. Calitatea și durata vieții noastre sunt determinate în mod direct de ce mâncăm, de cum ne mișcăm, dar și de cum ne simțim, de modul în care percepem starea noastră de wellbeing și fericire. Studiile asociază inclusiv curiozitatea cu longevitatea.

Suntem ca într-un lanț: avem un scop în viață, ne simțim mai bine și pare că avem o stare fizică mai bună. Când ne simțim (repet, ne simțim) mai sănătoși, ne creștem șansele de a trăi mai mult (studiu: PMC10298417).


Numărătoarea inversă

Există o carte, 4.000 de săptămâni, a lui Oliver Burkeman, care introduce ideea că trăim, în medie, puțin peste 4.000 de săptămâni în 80 de ani, presupunând că ajungem acolo. Dacă ai 38 de ani, deja au trecut 2.000 de săptămâni. Când conștientizăm că sunt doar 4.000 de săptămâni, viața e deodată prea scurtă. Ne trece un fior și… ne întoarcem la rutina noastră. Am putea, în schimb, să ne facem o promisiune și să schimbăm ceva. Confucius spunea (prin 550 î. Hr.) că avem două vieți. A doua începe când realizăm că avem o singură viață.

Ce e de făcut? Psihiatrul și scriitorul Yrvin D. Yalom consideră că putem face pace cu ideea morții dacă trăim o viață aliniată la valorile și dorințele noastre autentice. Eu am fost mult timp frământată și terifiată de moarte și când l-am citit pe Yalom nu am simțit că soluția lui mă ajută foarte mult. Îmi părea o teorie frumoasă, ca atunci când spui cuiva care plânge să treacă peste moment și să zâmbească. Acum știu că îmi lipseau instrumentele. După ce am învățat cum să fac ceva concret pentru mine, pentru sufletul meu, consecvent și nu sporadic, am realizat câtă dreptate are Yalom. Cel mai important pas pe care îl putem face e să ne autoanalizăm cu sinceritate: facem, cu adevărat, ce ne dorim? După ce ne definim ce vrem, să începem să și facem consecvent. Să bifăm săptămânile alea care trec, din cele 4.000, nu cu regret, ci cu satisfacție.

Am auzit ideea de a pune, la finalul unei săptămâni, câte o pietricică într-un borcan dacă săptămâna respectivă am făcut ceva util, remarcabil, ceva aliniat la valori, la obiective personale. Sau un bilețel în care să descriem concret ce am făcut și contează; la final de an chiar vom putea face un inventar, eventual să sărbătorim. No matter what, cu pietricele sau calendar sau bilețele sau fără, e important să simțim zi de zi că am făcut mai mult decât că am mers la job, am făcut curat, cumpărături, am gătit pe pilot automat, i-am comentat sau analizat pe alții, ne-am uitat la Netflix sau la TV.

Aici îți poți calcula numărul de săptămâni trăite și estimatul celor rămase.

Între egoism și a dărui

Am stat mult în dilema asta: dacă eu contez cel mai mult pentru mine, nu înseamnă că risc să mă port egoist? Când decid să stau acasă în loc să ies cu o prietenă, când aleg să fac sport în loc să mă uit cu familia la un film, când spun nu deși știu că alții s-ar bucura de un da, dar atunci chiar simt că nu prea…

Cum păstrezi echilibrul? Cum am mai zis cu alte ocazii, de când prioritizez ce vreau și ce simt, sunt mult mai liniștită și mai calmă. Când uit să o fac, devin irascibilă cu ceilalți și anxioasă – încep să mă gândesc la tot felul de frici, văd riscuri, mă simt people pleaser. Atunci mă recentrez, mă reprioritizez și constat că începe să îmi fie mai bine cu mine și cu alții.

În plus, echilibrez această direcție, orientată către propria persoană, prin modul în care contribui în jurul meu. Mi-am făcut o listă cu ce aș putea contribui, ca să îmi clarific această zonă. Contribuția nu trebuie să fie neapărat financiară. Contribui cu timp de care are nevoie fata mea, nu de care cred eu că are nevoie – o ascult vorbind despre jocurile ei din care înțeleg jumătate, mă uit cu ea la filmulețe de youtube pe zona ei de interes. Contribui cu cunoștințele mele, fac coaching pro bono, sunt mentor, țin sesiuni în care împart din experiența și cunoștințele mele, încerc să inspir cât mai mulți oameni cu site-ul meu, cu newsletterul acesta.

Fă-ți și tu o listă cu ce ai putea să contribui. Nu trebuie să fie voluntariat, poate fi și contra cost. Poate fi timp sau un cadou frumos. Poate fi și ceva legat de job, care te inspiră și se aliniază la valorile și scopul tău. Sumarizând, contribuim cu talentele, cunoștințele noastre, cu timp, cu bani. Contribuția este unul dintre factorii primoridali care determină fericirea. Și, nu-i așa, posibil și durata vieții.

Am scris pe site despre tehnica de relaxare practicată de soldații din Navy Seals, box breathing. O putem practica zilnic, pentru a ne elibera de stres și pentru a ne păstra mintea focusată.

Kilogramul este o unitate de măsură

Una dintre temele recurente cu clientele mele este legată de ce ne spune cântarul. Câți și câte dintre noi nu s-au suit dimineața pe cântar dorind să nu fi văzut ce au văzut, de câte ori nu am mai dat o haină jos, sau ne-am mai cântărit o dată în speranța că arată mai bine, de câte ori am refuzat să ne urcăm pe cântar știind că am mâncat mai mult în ziua sau zilele precedente… Cântarul doar ne prezintă o situație, la fel cum am citi eticheta unui produs. Dacă nu ne deprimăm sau nu ne înfuriem pe ce ne spune, constatăm că, de fapt, ne poate ajuta.

Cum să privesc ce îmi spune cântarul? Cu un pic de detașare. Să-l luăm cum e: un instrument de măsură. Cântarul nu este un critic, nu se răzbună pe tine dacă ai mâncat prea mult sau prea sărat. Îți dă doar o informație care te ajută să vezi cum reacționează corpul tău în funcție de context. Mai departe, depinde de tine cum reacționezi și ce faci cu informația. Dacă vezi că numărul crește și iar crește timp de 2-3 săptămâni, poți decide să te enervezi și să nu te mai cântărești o perioadă sau, din contră, poți să faci un plan să îți disciplinezi un pic alimentația.

De cele mai multe ori, poți să și înțelegi contextul, mai ales că știi cam ce obiceiuri ai avut în ultima perioadă. Dar uneori e posibil să nu aibă nicio logică, pentru că în spate sunt numeroase procese metabolice, pe care nu le putem descifra ușor. Ce e sigur e că nu avem cum să punem 1 kg sau două de grăsime peste noapte, la fel cum nici nu putem da jos. De cele mai multe ori, variația imediată vine din apă și glicogen (depozitat, în principal, în mușchi și, mai puțin, în ficat).

De exemplu, dacă nu ne-am odihnit suficient în ultima perioadă e posibil să vedem o greutate mai mare pe cântar. La fel, dacă am făcut un antrenament mai intens. Dacă am consumat mai mulți carbohidrați decât de obicei. Dacă am început să luăm supliment de creatină. Dacă tranzitul e mai lent. Dacă trecem printr-o perioadă stresantă. Dacă în câteva zile apare menstruația. Sunt nenumărate motive pentru care cântarul poate arăta mai mult sau, din contră, mai puțin. De exemplu, dacă începi o dietă și reduci carbohidrații și începi să te hidratezi bine, vei vedea o scădere accelerată în primele zile. Pierzi apă din organism, scad rezervele de glicogen. Important e să te gândești ce comportamente ai avut recent și să interpretezi informația din această perspectivă.

Astfel, cântarul devine un instrument care te ajută să te cunoști mai bine și să iei decizii mai bune pentru tine.

Către wellbeingcircle.ro

Articole similare

Back to top button