Piaţa muncii devine tot mai flexibilă şi din ce în ce mai multe persoane lucrează în străinătate, într-una sau în mai multe ţări. Astfel, pensia obţinută pentru anii de muncă din alte ţări ar putea fi soluţia pentru o bătrâneţe liniştită.
Ce drepturi avem?
Ce acte sunt necesare
Cum se calculează pensia
Dacă am lucrat în mai multe ţări din UE, este posibil să fi dobândit drepturi de pensie în fiecare dintre ele. Sigur, sunt reguli clare care se aplică în fiecare ţară în ceea ce priveşte numărul minim de ani lucraţi, cu acte, pentru a putea beneficia de pensie.
Un român poate încasa pensie comunitară dacă a lucrat cel puţin un an în următoarele ţări: Austria, Belgia, Bulgaria, Cehia, Cipru, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Olanda, Polonia, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Ungaria, Islanda, Norvegia, Liechstenstein sau Elveţia.
Cererea de pensionare trebuie depusă la casa de pensii din ţara în care locuim sau la cea din ultima ţară în care am lucrat. Dacă nu am lucrat niciodată în ţara în care locuim, cererea va fi trimisă către ţara în care am lucrat ultima dată.
ATENŢIE: Este important să ne informăm în legătură cu procedura de pensionare cu cel puţin şase luni înainte de pensionare, pentru că demersurile pot dura mult, mai ales în cazul în care am lucrat în mai multe ţări.
Ce acte sunt necesare şi unde trebuie depuse? Documentele necesare pentru acordarea pensiei pot fi diferite de la o ţară la alta, dar, ca regulă generală, va trebui să furnizăm datele bancare (contul în care trebuie virată pensia), precum şi un document de identificare (de exemplu, carte de identitate, buletin, paşaport).
Un alt lucru foarte important de luat în considerare este vârsta legală de pensionare, care diferă de la o ţară UE la alta. În România, vârsta legală de pensionare pentru femei este de 60 de ani şi 6 luni, iar pentru bărbaţi este de 65 de ani, pe când în Danemarca este de 65 de ani atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei. Dacă am lucrat în ambele ţări, vom primi pensia din România după 60 de ani, apoi şi pe cea din Danemarca, după 65 de ani, în cazul femeilor.
RECOMANDARE: Este bine să ştim din timp care sunt regulile de pensionare în fiecare ţară în care am lucrat.
Pensia se calculează în funcţie de contribuţiile pe care le-am plătit la fondul de pensii din toate statele în care am lucrat. Pentru aceasta, sunt cumulate perioadele în care am lucrat în toate ţările din UE şi se stabileşte pensia teoretică, adică pensia care ar trebui să ne fie plătită dacă toate contribuţiile ar fi fost vărsate în fondul nostru de pensii, pe toată durata.
Apoi, valoarea rezultată se ajustează pentru a reflecta durata efectivă a perioadelor de cotizare din ţara respectivă (aşa-numita prestaţie pro-rată).
Dacă îndeplinim criteriile de eligibilitate pentru a primi o pensie de stat într-o anumită ţară, indiferent de perioadele în care am cotizat la fondurile de pensii din alte ţări, casa de pensii calculează şi pensia naţională, cunoscută drept „prestaţie autonomă”. Autoritatea naţională compară apoi prestaţia pro-rată şi prestaţia autonomă şi ne oferă prestaţia care are valoarea mai mare în ţara respectivă.
EXEMPLU CONCRET: Dacă Ilie lucrează 20 de ani în Franţa şi 10 ani în Spania, iar în ambele ţări o persoană dobândeşte dreptul la pensie doar dacă a lucrat cel puţin 15 ani pe teritoriul său, atunci fiecare ţară va calcula pensia persoanei în felul următor:
1. Franţa ia în calcul valoarea pensiei naţionale pentru cei 20 de ani, de pildă 800 de euro.
2. Franţa va calcula valoarea teoretică a pensiei pe care Ilie ar fi primit-o dacă ar fi lucrat în ţară timp de 30 de ani – de pildă 1.500 de euro.
3. Franţa stabileşte pensia pro-rată astfel: 1500×20/30=1.000 euro pe lună
4. Casa de pensii din Spania nu va calcula pensia naţională, pentru că Ilie a lucrat acolo mai puţin de 15 ani. Drept urmare, se va calcula doar cuantumul la nivel european, pornind de la valoarea teoretică a pensiei pe care ar fi primit-o Ilie dacă ar fi lucrat în Spania 30 de ani – de pildă 1.200 de euro.
5. Spania calculează pensia pro-rată, adică suma cuvenită proporţional pentru perioada de lucru în Spania astfel: 1200×10/30=400 de euro.
6. Pensia totală=1.000 euro (Franţa) + 400 euro (Spania) = 1.400 de euro.
Plata pensiei se efectuează într-un cont bancar din ţara noastră de reşedinţă din UE, iar dacă locuim în afara Uniunii Europene, este posibil să fie nevoie să deschidem un cont bancar în fiecare ţară în care ne este plătită pensia.