Pentru a evita sporirea emisiilor de carbon și, mai nou, pentru a face față blocajelor din lanțurile de asigurare a furajelor se pune problema din ce în ce mai mult să se reducă consumul de carne… sau să găsim alternative la carne.
Insectele au început să fie privite drept surse viabile și mult mai economice de proteine, venind puternic din spate, în urma unor proiecte mai vechi care vizau replicarea cărnii folosind produse vegetale sau folosind procese de generare în laborator.
Se pare că cel mai greu de înlocuit dintre alimente este carnea – oricine încearcă să fie vegan mai mult de 40 de zile (cât este un post) începe să o simtă acut. Dacă un consumator nu se poate lipsi așa de ușor de carne și ea este extrem de importantă pentru echilibrul nostru nutrițional, responsabilii cu producția încearcă să fie responsabili și cu mediul și resursele. Creșterea animalelor pentru carne devine din ce în ce mai greu sustenabilă: este poluantă, iar furajarea însăși devine o problemă odată cu blocajele în circuitul de producere și transport al cerealelor.
Se caută deci soluții alternative: unii insistă cu inventarea formulei vegetale perfecte pentru a imita toate calitățile cărnii, inclusiv gust și consistență. Companii precum Beyond Meat sau Impossible Foods re-creează carnea vegetală dintr-un amestec de proteine obținute din plante, combinate în texturi și gusturi care încearcă să imite cât mai bine experiența cărnii adevărate.
Scopul Impossibile Foods este chiar de a crea o „carne“ din surse exclusiv vegetale care să fie net superioară la gust cărnii reale – scopul declarat al producătorilor este de a seduce consumatorul carnivor și nu de a apela la bunele lui sentimente ecologice. Patrick O. Brown, CEO Impossible Food declară că astfel până în 2035 consumul de carne reală ar putea fi înlocuit complet și definitiv de consumul de carne vegetală, cu beneficii în sfârșit nete asupra emisiilor de carbon.
Alții trec însă direct la „clonarea“ și „replicarea“ în condiții de laborator a unor țesuturi musculare animale autentice: nu clonăm un porc întreg, dar putem cultiva o ceafă din celule stem prelevate de la un porc real, care va trăi fericit în continuare. Alții „printează“ aceeași ceafă, așa cum se creează și grefe de organe printate, realizate în scop medical.
Cât de etic, cât de realizabil tehnic și cât de eficient este procedeul? Se va bucura vreodată de popularitate la un grătar de 1 mai o ceafă care a luat ființă într-o eprubetă, fără să fi fost vreodată un animal viu? Acceptabilitatea psihologică a unor astfel de produse pune nu numai vechi chestiuni de „obișnuințe“, „mentalități“, „cutume“, care sunt criticate de mulți, puse la zid ca și cum ar fi simple atavisme. Dar chiar în calitate de „atavisme“ ele arată că rareori la om consumul este un simplu consum de nutrienți, iar coordonatele unui consum de semne și semnificații nu se pot schimba decât rareori foarte repede și prin decizii pur raționale, cum este cea de a produce și mânca sustenabil.
Cât despre eficiență, în 2018 profesorul Mark Post spunea că pentru o singură chiftea de burger ai nevoie de nouă săptămâni. În schimb, mult mai recent, Yaakov Nahmias, de la Future Meat, o altă companie producătoare de carne de cultură, susține că folosind un bioreactor de dimensiunea unui frigider poți obține jumătate de tonă de carne de vită în 14 zile.
Este nevoie însă de un mediu de creștere, un soi de lichid amniotic – se folosește cel mai des ser fetal bovin obținut… prin sacrificarea unui animal real. Ca să se dezvolte și să fie sigură pentru consum, carnea de laborator se cultivă în mediu aseptic (dat fiind că, în lipsa unui animal viu, carnea respectivă nu s-a bucurat vreodată de prezența unui sistem imunitar). Mulți au enunțat temeri că soluțiile folosite pentru a păstra carnea imună la agenții patogeni pot afecta consumul uman.
Per ansamblu sunt procedee costisitoare, lente și încă scumpe, deci deocamdată puțin profitabile în comparație cu creșterea directă a animalelor… atâta timp cât aceasta va fi disponiblă totuși pe scară largă. Situația însă se poate schimba, iar marile întreprinderi de creștere a animalelor încep să se confrunte cu dificultăți.
