fbpx
Articole Utile

Meșteșuguri românești de mult uitate

Meșteșuguri românești de mult uitate

România este o țară cu multe tradiții încă vii, dar și cu multe apuse, unele dintre acestea fiind chiar abilități pe care le aveau strămoșii noștri, dar pe care noi le-am pierdut. Deși în teorie astăzi nu ne mai sunt folositoare, meșteșugurile din trecut erau, mai presus de toate, o necesitate pentru a avea un trai decent. În zilele noastre, însă, au devenit atât o raritate, cât și o formă de artă. De aceea, în acest articol, sunt prezentate 6 dintre aceste meserii uimitoare. 

Olăritul

Meșteșugul datează din cele mai vechi timpuri, contribuind în trecut la bunăstarea vieții casnice și a gospodăriei. Astăzi, în schimb, puțini oameni mai sunt familiarizați cu această formă de artă, care, din cauza comodității vieții de zi cu zi, a ajuns să fie considerată o îndeletnicire cu totul specială, primind mai mult un rol estetic. 

Dogăritul 

Dogăritul este, de fapt, prelucrarea lemnului (în special sub forme de butoaie mari). Acest meșteșug a apărut odată cu nevoia oamenilor de a transporta și depozita lichide. Dogăritul este un ritual care se mai întâlnește foarte rar la noi în țară, aproape spre deloc (se mai pot găsi puțini cunoscători în zona Maramureșului). Deși poate părea ca o meserie oarecare, dogăritul necesită multă atenție și pricepere, pentru că nu orice tip de lemn funcționează pentru orice tip de conținut.   

Făuritul

Acest meșteșug care se ocupă cu prelucrarea fierului, și-a făcut apariția odată cu necesitățile oamenilor de a avea unelte pentru o bună desfășurare a muncii agricole sau gospodărești. Cuiul, ciocanul, lopata, grebla sau potcoava sunt doar câteva dintre multele exemple pe care făurarii le proiectau în acele timpuri. 

Încondeierea ouălor 

Această tradiție, apărută în principiu pentru și în timpul sărbătorilor Pascale, provine din cele mai vechi timpuri, reprezentând un obicei străvechi în tradiția românească. Așa cum am spus și mai sus, ouăle încondeiate sunt o mărturie a datinilor, a credințelor și a obiceiurilor pascale, fiind un element de cultură spirituală specific țării noastre. În trecut, acest obicei era practicat exclusiv de femei, cu o săptămână înainte de Paște. Astăzi, ea este o artă știută și practicată de foarte puțini oameni. 

Confecționarea măștilor 

Această tradiție datează încă din timpurile precreștine și era folosită pentru ritualurile păgâne. Însă, în trecutul apropiat, măștile de acest gen au început să fie folosite în timpul sărbătorilor de iarnă, fiind cunoscute și sub denumirea de „urs” sau „capră”. Tradiția îți dădea voie să alegi între diferite forme precum animale, personaje mitice sau monștrii și avea scopul de a distra oamenii. 

Torsul, țesutul, cusutul și bătutul dantelelor

 Fiecare meșteșug dintre cele de mai sus datează din cele mai îndepărtate timpuri, elemente imperial necesare pentru un trai decent. Femeile erau îndatorate cu aceste îndeletniciri acum apuse. Dantela țesută cu bile, împletiturile de pai, broderiile, țesăturile de lână sau mătase sunt doar câteva dintre multiplele metode pe care le practicau străbunicile sau bunicile noastre. Astăzi, aceste datini nu se mai practică sau cel puțin în niciun caz atât de des, iar acest lucru se datorează faptului că putem găsi orice ne dorim la magazinele de lângă noi. 

Back to top button