Ziua în care se întâlnește etica muncii cu forța spiritului naturii
Întâi de mai este un reper pentru toți de la noi, tineri și mai puțin tineri. Unii, cei mai puțin tineri, țin minte defilările minuțios pregătite de autoritățile comuniste, dar și petrecerile câmpenești cu mici și bere de după, iar cei mai tineri s-au bucurat mereu de ceea ce trecea drept prima zi de vacanță văratică, fie că se petrecea câmpenește, fie pe litoral, fie în locuri și mai luxoase. Și adevărul este că lucrurile au stat așa dintotdeauna, din adâncurile istoriei: 1 mai a reprezentat ziua în care rigoarea ordinii umane lăsa loc de înțelegere cu ritmurile și soliditatea naturii. Dar să o luăm cumsecade pe firul istoriei, adică înapoi.
În anul 1889, Congresul Internaționalei Socialiste a decretat ziua de 1 mai ca Ziua Internațională a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago, ziua fiind comemorată prin manifestații muncitorești. Data de 1 mai apare pentru prima dată în legătură cu întrunirea din anul 1886 a Federației Sindicatelor din Statele Unite și Canadei. Atunci s-a introdus o rezoluție care stipula ca: „8 ore să constituie ziua legală de muncă de la, și după 1 mai 1886”.
La 1 mai 1890 au avut loc demonstrații în SUA, în majoritatea țărilor europene, în Chile, Peru și Cuba. După aceasta, 1 mai a devenit un eveniment anual. Până în 1904, Internaționala a ll-a a chemat toți sindicaliștii și socialiștii să demonstreze energic pentru „stabilirea prin lege a zilei de muncă de 8 ore, cererile de clasă ale proletariatului și pace universală”.
La scurt timp, Federația Americană a Muncii s-a dezis cu totul de 1 mai, celebrând în schimb Labor Day („Ziua Muncii”) anual, în prima zi de luni a lui septembrie. Ziua Muncii în SUA este asimilată grătarelor, autostrăzilor aglomerate, ca ultimul week-end lung al verii.
1 mai a devenit, în aproape tot restul lumii, Ziua Internațională a Muncii. În majoritatea țărilor vest europene, ziua de 1 mai este zi liberă. În România această zi a fost sărbătorită pentru prima dată de către mișcarea socialistă în 1890.
Totuși, de ce au ales muncitorii americani data de 1 mai pentru greva lor în favoarea unei munci rezonabile, care să permită odihna și refacerea? Ei bine, nu se știe cu exactitate, poate au fost considerente practice la mijloc, dar ne putem gândi și la alte motive. Majoritatea acestor muncitori proveneau din Europa de vest, unde ziua de 1 mai era acea sărbătoare care celebra ritmul firesc al vegetației, cu etapele sale firești de activitate și pauză. În mod tradițional, în tot spațiul european 1 mai era de când lumea o festivitate a vegetației, cu dans frenetic în jurul unui copac ridicat special și împodobit cu panglici, cu veselie, alcool și moravuri expansive. Se pare că acest ritual era răspândit în toată Europa arhaică, inclusiv la noi.
Unii spun că acest copac împodobit, denumit arbore de mai, sau may la waloni, mai la francezi, may pole la englezi, sau may stanger in Suedia, nu este altceva decât o reprezentare a copacului lumii din mitologia nordică, Yggdrasil. Îl găsim totuși și la noi, sub forma unui brad, fag sau mesteacăn adus de feciori din pădure până în sat, în ziua de Armindeni, care se sărbătoreşte în Transilvania, Banat, Bucovina şi Moldova la 1 mai, în Ţara Lăpuşului de Rusalii, în Muntenia şi Oltenia pe 23 aprilie, de Sângiorz. I se zice Arminden de la Ieremii nidini (ziua lui Ieremia în slavonă). Acesta este numele creștinat, dar în sine este ziua unui zeu străvechi al vegetației, sărbătorit cu petreceri cu bucate alese și vin și bineînțeles cu pauză de la muncă, tocmai pentru a-i feri pe cei ce munceau de furia zeilor manifestată sub formă de dezastre naturale, de trăznet și grindină.
Literatura americană consemnează conflicte concrete între patronii preocupați numai și numai de muncă și lucrătorii care se pregăteau de sărbătoarea de mai. Etica umană a muncii s-a confruntat de numeroase cu stălpul de mai, simbol al copacului primordial, deci al înțelepciunii eterne a naturii. Odată cu admiterea sărbătorii de 1 mai, cele două ordini, cea uman-rațională și cea natural-spirituală s-au reconciliat într-o zi pe care toată lumea o iubește, indiferent dacă este „de stânga“ „de dreapta“ sau „de centru“.
La noi, Armindeni este cunoscută în popor și drept ziua pelinului, sau ziua bețivului. Era celebrat pelinul, plantă amară de leac, care, cules în ziua aceasta, capătă proprietăți magice… printre altele face și delicioase magie de a transforma vinul de anul trecut într-o licoare cu adevărat divină! Veselia să umple deci țara, c-a venit întâi de mai!
