fbpx
Casă & Familie
În tendințe

Horia M. Constantinescu, Președintele ANPC, despre siguranța alimentelor

Suntem într-un punct în care decisivă este educația, atât la nivelul consumatorilor cât și al producătorilor și agenților economici!

  • „Din păcate, în ultimii ani s-a demonstrat că este obligatorie prezența în număr cât mai mare a noastră pe litoral, tocmai pantru a fi siguri că operatorii economici care își încearcă norocul în domeniu fie vor ști foarte bine cum să facă acest lucru, fie vor fi într-un termen rezonabil eliminați de pe piață”
  • Însă mai importantă decât sancționarea însăși este educarea producătorului și agentului economic: prioritatea ANPC este elaborarea unor ghiduri de bune practici care să aducă la nivelul înțelegerii fiecărui producător și agent economic multiplexe exigențe pe care trebuie să le respecte. Elaborarea acestor ghiduri trebuie să implice și să integreze exigențe care emană de la nivelul mai multor autorități, dar care să fie adunate într-un singur document, ușor de urmărit
  • La nivelul consumatorului, educația implică pe de o parte formularea unor cerințe rezonabile și pe de altă parte evitarea comportamentului de risipă alimentară
  • România nu este în pericol să cadă pradă unei crize alimentare, dar este important ca prin educație să menținem echilibrul între capacitatea noastră mare de producție alimentară și impulsul mare către risipă

Roxana Melnicu: Ce măsuri ați întreprins în ultima vreme pentru a pregăti sezonul turistic de vară din perspectiva siguranței alimentare?

Horia Constantinescu, președintele ANPC:

Cred că faceți referire la unitările de alimentație publică. În fiecare an, cel puțin în ultimii 5 ani de cănd am făcut parte din conducerea comisariatului pentru protecția consumatorilor Constanța am avut întâlniri frecvente cu operatorii economici înaintea începerii fiecărui sezon. Am stabilit criteriile fundamentale ce trebuie respectate în această activitate. Am făcut vizite prin sondaj în locațiile cu această destinație comercială, transmițând încă o dată operatorilor economici ceea ce au de respectat în ceea ce înseamnă nu numai flux tehnologic, ci și depozitare, achiziționarea alimentelor, schimbarea stării termince și în ce condiții se pot face aceste lucruri. Șii anul acesta înțelegem să demarăm Comandamentul Litoral undeva la jumătatea lunii iunie, cu o desfășurare de cel puțin 2 luni. Din păcate, în ultimii ani s-a demonstrat că este obligatorie prezența în număr cât mai mare a noastră pe litoral, tocmai pantru a fi siguri că operatorii economici care își încearcă norocul în domeniu fie vor ști foarte bine cum să facă acest lucru, fie vor fi într-un termen rezonabil eliminați de pe piață, pentru că gestul de a comercializa alimente în condiții de căldură, de praf, în condiițile de pe litoral poate pune în pericol sănătatea. De câtva timp funcționează ceea ce noi numim „cazier comercial“ – și iată că în directiva europeană Omnibus a și căpătat sens o astfel de noțiune – adică avem înregistrate documentele întocmite în fiecare an fiecăruia dintre operatorii controlați și putem verifica de la an la an dacă operatorul economic respectiv înțelege să respecte sau să devină el însuși mai exigent. Va trebui să înțelegem că acest segment de activitate este în directă legătură cu sănătatea și, de ce nu, cu viața consumatorului – ca urmare este unul dintre capitolele cele mai importante. Avem în discuție și avem deja o colaborare din ce în ce mai bună cu colegii de la Autoritatea Sanitar-Veterinară. Elaborăm în această perioadă un prim ghid de bune practici tocmai pentru a ne asigura că îi și îmvățăm pe operatorii economici respectivi ce au de  făcut. Ghidul va deveni între timp obligatoriu și agenții economici nu vor mai avea nicio scuză dacă nu respectă exigențele transmise.

Dana Verescu: Care ar fi cele mai frecvente abateri ale agenților comerciali în ceea ce privește păstrarea corectă a alimentelor?

Horia Constantinescu, președintele ANPC:

Chiar în această dimineață demaram evaluarea tuturor actelor normative care transmit acest tip de informație operatorilor economici și mi-am dat seama că multe dintre ele trebuie foarte bine precizate. De exemplu, nu putem prepara într-un spațiu foarte mic o sumă de alimente destul de mare, nu putem procesa în același loc în care gătim materiile prime. Încercăm să educăm puțin consumatorii. De exemplu, acești agenți economici invocă mereu scuza că „li se cere ciorbă“. Totuși, în calitate de consumatori, e greu să ne imaginăm că putem găsi ciorbă într-o dugheană sau cașcarabetă de 2 metri pătrați! Trebuie să învățăm că, indiferent de ce așteptări financiare avem, lucrurile trrebuie să respecte anumite exigențe legale și de bun simț în această nișă comercială. În lipsa unor zone de procesare distincte a alimentelor, schimbarea stării termice pare deja sport național: sub pretextul „vreau să ofer consumatorului ceva proaspăt“, agentul economic cumpără carne proaspătă, dar aceasta nu se consumă în ritmul sperat și atunci carnea neconsumată se duce în congelatorul din locație. unde urmează un proces lent de congelare, ceea ce dăunează substanțial calității ei – sunt cursuri în acest sens pe care operatorii comerciali din domeniu ar trebui să le urmeze măcar din bun simț. Iată că astfel lucrurile apararent proaspete devin de o calitate cel puțin discutabilă. Mare parte dintre acești agenți economici nu înțeleg că ar fi mai bine să cumpere marfă congelată în sisteme legale, industriale, autorizate, care este o marfă la fel de bună calitativ ca și una proaspătă, pentru că trece printr-un proces de congelare rapidă, spre deosebire de congelarea lentă, singura care se poate realiza la locație, dar care dăunează mult calității, chiar dacă la început mărfurile erau proaspete. Nu reușim să îi convingem pe o mare parte din acești operatori comerciali și reiau teza pe care am enunțat-o la început, că ei ar trebui să știe că în funcție de dimensiunea spațiului pot produce mai multe sau mai puține alimente, că ar trebui să ia în calcul întregul flux tehnologic și să respecte fiecare din pașii acestui flux. Lipsa de personal naște moștri, iar a nu procesa corespunător înseamnă un pericol.

Altă problemă apărută de multe ori este gătirea necorespunzătoare a produselor aflate în meniu, de exemplu carnea păstrată lângă cioba de legume. E ca în povestea celui care ar fi vrut să facă gogoși cu prune, dar când avea făină nu avea prune, iar când erau prune nu mai era făină. În cazul nostru, lucrurile se petrec cam așa: se fierbe undeva la începutul săptămânii o zeamă lungă de legume și se adaugă în ea când perișoare, când carne de văcuță, când carne de pui, schimbându-se numai titulatura preparatului. Este o practică pe care noi o considerăm înșelătoare, deoarece atunci când se tranzacționează comanda consumatorul crede că ciorbița este făcută atunci, ca ciorbița despre care știa el că i-o servea mămica, soția sau o făcea el înșuși. Mergând pe aceeași rută operațională avem punguțele cu spaghete din frigider, că poate vor veni cândva 10 000 de clienți odată și atunci am un avantaj, că nu mă vor suprinde nepregătit. Este tot o practică comercială înșelătoare, cel puțin în opinia mea – știți că fiecare comisar este suveran atunci când întocmește actele de control. Pe cutia produsului respectiv apare că se fierb un număr de x minute, se strecoară și se servesc, dar nu apare nimic despre păstrarea la frigider, după care din spaghete ele devin în cel mai fericit caz macaroane – dar de cele mai multe ori devin un amestec de apă, făină și ce s-o mai pune în ele,. Vorbim de un lucru lipsit de calitate, lipsit de șansa de a fi consumat așa cum și-a imaginat producătorul sau inventatorul unui asemenea tip de mâncare – și aceasta e o practică înșelătoare, pentru că de asemenea consumatorul ia decizia achiziționării unei porții de paste presupunând că acestea vor fi gătite corespunzător.

Ca să facem un bilanț al celor două răspunsuri, turismul pe litoral are nevoie de educație în primul rând: nu degeaba marea majoritate a turiștilor cu posibilități financiare mai mari aleg să-și petreacă vacațele în alte țări și nu în România, unde acest tip de încercare a norocului în alimentația publică în turism încă există. Chiar o să facem un top, împreună cu Comandamentul Litoralului, la sfârșitul acestui sezon: oare sunt mai multe farmacii, săli de jocuri de noroc sau dughene de alimentație publică? Dar nu o să dăm niciun premiu în acest sens. Din păcate practica de a pune o roată de shaorma pe o măsuță, poate-poate vindem ceva, încă funcționează. Suntem aici să combatem.

R.M.: Și acum la nivelul consumatorului de produse din piață: ce măsuri de verificare ar trebui el să ia în timpul cumpărării sau imediat după, pentru a se asigura că alimentul cumpărat a fost păstrat și etichetat corespunzător? Se întâmplă să cumperi, e înghesuială în piață, pleci repede, ai ajuns acasă, carnea nu prea e regulă. Etichetă nu este, pentru că sunt mărfuri cumpărate din piață, sunt mulți producători mici individuali care nu au ambalaje proprii – dar cumperi de la ei ca să fie produse tradiționale. Sunt situații în care oamenii nu știu ce să facă: să se ducă la ANPC, să se ducă înapoi la vânzător? De obicei nu mai fac nimic.

Horia Constantinescu, președintele ANPC:

Primul pas este de a se duce înapoi la vânzător, apoi de a atenționa colegii de la structurile sanitar-veterinare obligatoriu prezente în piață. Bineînțeles, dacă niciunul dintre aceste demersuri nu aduce o lămurire și o remediere dorite, consumatorul se poate adresa autorității noastre. Se pare că în piață într-adevăr lucrurile au rămas încremenite în timp. Am avut acțiuni de control în regiunile Prahova, Iași, Cluj, Brașov – în toate aceste regiuni am constatat că în piețe încă nu a apărut un comerț așa cum ne așteptam. Producătorii însă trebuie însă încurajați –  ca să intorducem mai stabil pe piață măcelarul, brutarul, producătorii de care este nevoie mai ales în această perioadă când fiecare dintre țările care au avut de suferit în urma pandemiei și războiului are nevoie să păstreze banii în interiorul țării. Recomand consumatorilor să cumpere de la producătorii locali – acolo unde au de făcut observații cum sunt cele despre care ați vorbit, sunt rugați să le transmită. Am convingerea că mulți producători doresc remedierea. Nu știu dacă neapărat sancționarea lor este ceea ce ar putea aduce lămuriri. Cred că foarte important este să lucrăm la ghiduri de bune practici – am început să vorbesc și în somn despre acestea, deoarece este mare nevoie să îi îndrumăm.     

Întorcându-ne la alimentația publică – sunt multe exigențe, dar nu există un îndrumar comun al tuturor autorităților, unde producătorului să îi apară clar: uite, direcția sanitar-veterinară îți spune asta, ANPC asta etc. Să elaborăm un document, chiar și într-un stadiu de schiță, pentru a-l putea pune la dispoziția agenților economici și producătorilor, ca ei să știe exact ce au de respectat și în ce manieră. E greu să-mi imaginez că un producător de brânză de Sibiu, duminică dimineața, după ce a dat mâncare animalelor, se așază picior peste picior și-și ia la studiu o suită de legi în vederea implementării prevederilor lor la stâna pe care o coordoneazâ. E jenant și să ne imaginăm așa cva. Avem nevoie de îndrumare mult simplificate, mai ales în funcție de categoria și calificarea agenților economici.

D.V.: Se vorbeste în ultima vreme pe plan internațional de o posibilă criză alimentară în urma pandemiei și războiului. Ce se întreprinde la noi? Ce știm despre România? Ne paște o astfel de criză aici? Avem previziuni despre recolta de anul acesta?

Horia Constantinescu, președintele ANPC:

Din informațiile pe care le avem noi la nivelul Autorității, cu siguranță nu. Deja Ministerul Agriculturii a dezmințit aceste zvonuri. Suntem o țară cu potențial de mare producătoare de alimente. Dacă putem pune în echilibru șansa pe care o avem de a produce foarte mult (și pe care o putem regăsi) cu neșansa de a risipi foarte multe alimente, cred că aceste două lucruri, dacă sunt puse în echilibru, ne vor aduce o stare de normalitate. Este suficient ca mamele și soacrele noastre să pregătească numai câte o porție de sarmale pentru fiecare membru al familiei, nu 150 de sarmale obligatoriu, că poate trece prin curte vreun contingent militar și ar fi păcat să nu avem ce să le oferim… La nivelul familei mele ne luptăm pe oalele mari, pe care eu încerc să le arunc, deoarece sfârșesc mereu prin a fi umplute până la buză cu mâncare. Câinele e în grevă, nici el nu mai poate mânca toate câte i se servesc „să nu rămână“. O salată de boef nu poate avea sub 5 kg. etc. Nu cred că ne vom confrunta cu crize alimentare, dar sper să ne confruntăm cu recalcularea obligatorie a cât și cum consumăm, ca să aducem lucrurile la normalitate.

R.M.: Cum s-ar putea obține acest efect? Care ar fi eforturile educative cele mai eficiente?

Horia Constantinescu, președinte ANPC:

Poate prin incriminarea persoanelor de care vă vorbeam, mămici sau soacre: să fie obligate să consume tot ce au produs – în trei-cinci zile obiceiul risipei ar dispărea, căci sigur nu ar putea metaboliza tot! Dincolo de glumă, suntem ca într-o luptă de tip șoarecele și pisica: marii retaileri vor să vândă, să facă profit. Producătorii vor să pună pe piață cantități foarte mari pentru a-și putea întreține afacerea. Dacă în partea cealaltă demarăm o acțiune de educare a consumatorilor: nu mai cumpărați pachete familiale, deaorece acestea par a se referi la familii din Pakistan cu sute de membri în aceeași locuință. Astfel, în fuga după prețul cel mai mic la smântână, o să ajungem să cumpărăm găleți din ce în ce mai mari. Dar nu și dacă îl vom educa pe consumator să vadă că aruncând jumătate din conținutul găleții, pentru că nu are nevoie de atâta smântână și s-a stricat, de fapt el a plătit mai mult și a făcut și risipă. Sincer, nu este nici creștinește – sunt multe locuri în care oamenii nu reușesc să pună pe masă mâncare îndestulată și e ciudat ca la câțiva km distanță alții să arunce la groapa de gunoi cantități imense de mâncare. Am aflat că undeva peste 80% din cantitatea de deșeuri depozitată pe rampele de gunoi este reprezentată de mâncare. Ar trebui să găsim un mod rațional de achiziție și să îi convingem și pe consumatori și pe producători și pe retaileri că dacă este să muritm de foame, murim toți împreună.

Back to top button