Petrecem ore, zile, nopți nedormite, luni la rând, studiind asiduu pentru examenele noastre. Ne petrecem astfel ani buni din viață, în așteptarea momentelor critice în care un sistem de notare, de facto, decide viitorul academic pe care îl vom parcurge, și oportunitățile profesionale imediat asociate, sau, dimpotrivă, lipsa acestora.
În sfârșit, ajungem la ziua examenului, ne completăm lucrarea și, inevitabil, așteptăm afișarea rezultatelor.
Ne primim notele, pentru a afla că am trecut cu brio sau că am eșuat.
De ce nu ne primim însă documentele oficiale, lucrările pentru care ne-am pregătit intens, cărora le-am alocat atât de mult timp și energie vitală?
Raționamentul logic din spatele acestei întrebări este că vrem să vedem unde am greșit, astfel încât să ne putem pregăti pentru reevaluare, în cazul în care aceasta este o opțiune.
Este o întrebare ridicată de mulți elevi și studenți care se află în poziția de a avea acces limitat la lucrările lor în urma examinărilor naționale și academice oficiale, în contextul în care, ca și în cazul lucrărilor de licență, elevii sunt autorii de drept al respectivelor documente.
Luând în considerare aceste întrebări, în următoarele rânduri, am investigat mecanismele juridice din învățământul românesc când vine vorba de transparența comunicării cu elevii care participă în examenul de Bacalaureat, cu precădere care dictează restricțiile privind posibilitatea ca aceștia să își vadă sau păstreze lucrările originale.
Alexandru* este unul dintre elevii care, în urma Bacalaureatului din sesiunea de vară a acestui an, a experimentat procedura anevoioasă a cererii de vizualizare a lucrării sale originale, post-examinare. Bacalaureatul s-a desfășurat în 2020 în condiții ridicate de stres, pe fondul existenței unei minime șanse de contaminare cu COVID-19. A fost o perioadă de vulnerabilitate și fragilitate psihică exacerbate de emoțiile firești care înconjoară un astfel de examen, cât și de noul context social: distanțarea socială, presiunea iminentă de a obține note ridicate într-o situație încărcată de anxietate, cât și viitorul imediat incert.
Elevii care au susținut Bacalaureatul în 2020 în contextul impus de COVID-19 au avut responsabilitatea dublă de a performa excelent în condiții incerte și dificile, cât și de a investi mult mai mult timp și energie în pregătirea individuală pentru examene.
Multe meditații, nopți nedormite, efortul de a demonstra responsabilitate și de a marca un scor bun la Bacalaureat, și-au spus cuvântul pentru mulți elevi, inclusiv pentru Alexandru, care, în urma examinării, la Limba și Literatura Română, materia pe care se baza cu precădere, a luat o notă foarte mică în comparație cu rezultatul așteptat după analiza făcută cu profesorul care-l medita. În urma contestației, tânărul nu a primit un scor diferit, drept urmare a cerut să vadă lucrarea.
În 2020, lucrările de la Bacalaureat au putut fi vizualizate la cerere de către candidați în perioada 16-17 iulie, iar înscrierile pentru cei care au dorit să facă acest lucru au avut loc pe 7-8 iulie. Pe modelul de cerere afișat de inspectoratele școlare candidații au trebuit să semneze pentru a avea dreptul să vadă lucrarea, dar nu au avut dreptul să o fotografieze, sau să întrebe profesorul care îi va asista în timpul în care își consultă lucrarea despre punctajul acordat sau corectura făcută.
Procedura de vizualizare a lucrării presupune digitalizarea foii de examen, potrivit calendarului trimis de Ministerul Educației. Lucrările au fost scanate în centrele de evaluare unde au fost corectate, urcate pe un FTP (File Transfer Protocol, adică protocol pentru transferul fişierelor prin internet) și accesate din școala stabilită să fie centru de vizionare în momentul în care ajunge candidatul.
Cererile s-au transmis electronic la centrele de examen unde candidații au susținut probele și au fost înregistrate la secretariatele acestora.
În cererea de vizualizare a lucrării candidatul poate opta pentru a vedea una dintre lucrări sau pe toate. În cerere apar o serie de „luări la cunoștință” urmate de negații:
- Pe lucrare „nu am voie să fac nicio intervenție scrisă” (este un fișier de tip imagine într-un FTP, cum ar putea elevul să scrie pe el?)
- Atribuțiile însoțitorului „nu presupun discuții legate de punctajele obținute”
- Vizualizarea lucrării „nu poate conduce la modificarea punctajului”
Lucrările pot fi ulterior vizualizate de către autorii lor, în centrele de vizionare alocate acestui demers. Elevii majori își pot vedea lucrările neînsoțiți, în proximitatea unei persoane desemnate de centrul de vizionare, însă nu pot contesta sau cere explicații privind reevaluarea lucrării, nota finală fiind cea emisă în urma contestației.
În cazul lui Alexandru, și al multor alți elevi, pentru care experiența vizualizării propriei lucrări în urma contestațiilor, nu oferă răspunsuri privind calitatea corecturii și a sistemului de notare, apare și o altă întrebare. De ce nu pot elevii să rețină copii ale lucrărilor originale, al căror conținut le aparține?
Am întrebat trei profesori din învățământul liceal, care au optat pentru păstrarea anonimatului, care este opinia lor privind sistemul care împiedică elevii să își primească sau păstreze lucrările după încheierea formalităților examenelor.
“Logistic vorbind, este doar o bătaie de cap.
Mai ales acum, deoarece hârtiile originale sunt colectate de la secția de examinare, transportate într-un depozit unde sunt scanate electronic, apoi aceste scanări sunt trimise către instituții spre a fi partajate, în timp ce copiile tipărite sunt doar stocate.
A fi nevoie să îi trimitem înapoi fiecărui elev copia…asta înseamnă să sortăm pachetele și apoi să le transportăm pe toate înapoi la fiecare școală / centru de examen … ceea ce, având în vedere că doar o minoritate de candidați își doresc de fapt lucrările înapoi, nu prea merită.”
“Înafară de coșmarul administrativ, îmi imaginez că pentru materii mai „subiective” precum engleza sau literatura, restituirea documentelor elevilor ar putea deschide un flux mai mare decât de obicei de cereri de observații și pledoarii pentru creșterea notelor. Oricât de corect ar putea părea acest lucru din punctul de vedere al unui student, vă pot spune cum – din punctul de vedere al comisiei de examinare – această permisivitate ar face situația pentru noi total imposibil de gestionat. Și în ceea ce privește argumentul „învățați din greșelile noastre” – de obicei, puteți face acest lucru pe tot parcursul anului școlar care duce la examen, mai ales făcând simulări anterioare / lucrări în clasă etc. Nu sunt de acord cu liberalizarea acestui lucru.”
“Pur și simplu, este o problemă să oferim acest acces.
De asemenea, scopul nu e să înveți iar, dacă nu ai învățat pentru examenul pe care se presupune că era responsabilitatea ta să îl promovezi.
Și nu aș fi surprins dacă lucrările de examen se vor pierde în cele din urmă. Majoritatea unităților utilizează marcaje externe pentru a verifica integritatea propriilor mărci.”
În contextul social impus de COVID-19, experiența vizualizării propriei lucrări este un factor de stres ridicat pentru elevi, care parcurg etapele vizualizării lucrării singuri. Lucrările pot fi vizualizate într-o sală închisă, proiectate pe un perete, alături de singură o persoană din corpul centrului de vizionare, care nu poate vorbi sau indica detalii privind calitatea corecturii sau decizia finală asupra lucrării.
*numele a fost schimbat pentru a proteja identitatea intervievatului
