Este ora 2 noaptea când scriu acest articol, din bucătărie. Sunt o mamă care se împarte între munca remote și școala online din ziua de 11 martie 2020. Probabil voi continua să fac acest lucru și în mare parte din anul viitor. Coafura pare să reziste 😊…
Suntem 6 suflete într-un apartament de trei camere, într-unul dintre cartierele-dormitor ale Bucureștiului care s-a legat de curând de lume printr-o linie de metrou: doi adulți cu joburi full-time, un elev în clasa I și un altul în clasa a VI-a plus două pisici. În contextul actual, chiar contează cele două blănoase!
Oricâte sfaturi de la psihologi am citit, oricâte îndrumări ale specialiștilor în resurse umane am încercat să urmez, oricât de mult am vrut să văd ce spun experții în educație, cel mai mult m-a ajutat în această perioadă strategia românescă ”văzând și făcând”.
Am pornit cu planuri mari în ziua în care am aflat că voi lucra de acasă pe termen nedefinit și voi avea drept colegi de birou doi copii și două pisici. Mă vedeam lucrând în liniște, cu o cafea cu lapte pe masă, alături de copiii care își vedeau de temele lor, cu pisicile torcând pline de lene pe canapea. Aveam în minte scene idilice din filme americane, în care am văzut mame care lucrează de acasă, se implică total în viața copiilor lor, se ocupă și de casă și reușesc și să avanseze în carieră.
Filmul s-a tăiat brusc și ireversibil în momentul în care m-a izbit realitatea dintre pereții apartamentului nostru. Noi nu eram actori și nu aveam niciun regizor care să ne dea indicații, astfel încât scenele să iasă perfect. Am hotărât să ne scriem propriul scenariu și să încercăm să rezistăm întregi la cap…
Un părinte acasă, unul la birou
Am decis de la început ca unul dintre părinți să meargă la birou, iar celălalt să rămână să lucreze remote. Nu am fi putut să lucrăm eficient, într-un spațiu atât de mic, toți. Aveam amândoi această posibilitate, dar am ales în funcție de modul în care se desfășoară transportul fiecăruia, de capacitatea de a lucra în condiții de stres, de numărul de colegi de la birou. În final, eu am tras bățul scurt și am rămas acasă.
Fiecare cu spațiul lui
Deși pare idilic, lucratul într-un spațiu comun nu a funcționat la noi. Probabil că atunci când copiii sunt mici și au nevoie de supraveghere continuă este o soluție bună, dar, cu niște copii deja mari, lucrurile nu păreau să se îndrepte într-o direcție bună. Am transformat camera copiilor în sală de clasă: dimineața, acolo funcționează clasa I, iar de la 12, clasa a VI-a. Sufrageria este cameră pentru teme, iar bucătăria este biroul meu. Un dormitor a rămas spațiu de relaxare, iar baia – refugiul suprem! Seara, fiecare dintre camere revine la rolul din releveu.
Prioritizarea
Încă de la început, am purtat o discuție serioasă cu noii mei colegi de birou pe timp de pandemie (aka copiii …și pisicile, deși ele s-au dovedit mult mai înțelegătoare) și le-am spus că îndatoririle mele de serviciu sunt prioritare oricărei pofte de orez cu lapte, oricărui chef de joacă și chiar și temelor.
La începutul fiecărei zile îi anunț câte ședințe urmează să am și între ce ore, câte taskuri aveam de îndeplinit și care sunt orele la care pot fi disponibilă pentru ei. Am stabilit la ce oră vom mânca de prânz, la ce oră ne apucăm de teme (cu cel mic), la ce oră pot ajuta la teme (pe cel mare). Rar s-a întâmplat să existe incidente care să ne dea ordinea peste cap, deci lucrurile au mers relativ bine.
Echipamente tehnice
Unul dintre primele lucruri pe care le-am făcut a fost să ne asigurăm că avem echipamentele tehnice necesare să ne desfășurăm atât orele online, cât și taskurile mele de la birou. De asemenea, am luat în calcul că internetul poate ”să cadă” când ți-e lumea mai dragă, așa că ne-am cumpărat un router portabil, pe care să îl folosim în cazuri de urgență.
S-a întâmplat de câteva ori ca ambii copii să aibă ore, iar eu, ședințe și a fost nevoie să legăm unul dintre laptopuri la routerul de rezervă. Am apelat, firește, și la hotspotul de pe telefon atunci când conexiunea era slabă, din motive pe care nu am reușit să le înțeleg.
Sarcinile de la birou
Am încercat de multe ori să rezolv în avans trebuirle de birou – adică noaptea – astfel încât să îi pot ajuta pe copii în zilele lor grele: înaintea unui test, atunci când aveau lecții pe care nu le înțelegeau sau când pur și simplu simțeau nevoia să stea mai mult cu mine.
Au fost zile când am muncit și 16 ore, altele în care nu am lucrat mai mult de 3 ore. Pentru mine, a fost important să-mi îndeplinitesc toate sarcinile, indiferent când și cum lucram.
Relația cu colegii
Pe parcursul acestor luni am avut cel puțin o ședință video pe săptămână cu colegii lucru, care ne-a ajutat să păstrăm unitatea echipei, să ne menținem interesul și focusul. În plus, avem un grup pe messenger unde vorbim zilnic, ne consultăm, dar ne și plângem, ne descărcăm.
Ședințele de lucru au și ele o componentă personală, pentru că am înțeles cu toții că avem nevoie să ne susținem psihologic unii pe alții, nu doar să implementăm proiecte și idei.
Fără așteptări nerealiste
După 9 luni de lucru remote în tandem cu școala online, sfatul pe care pot să îl dau este să nu aveți așteptări prea mari.
Vor fi zile în care copiii vor mânca doar sandvișuri pentru că tu ai foarte-foarte mult de lucru și doar atât vei putea ”găti”; vor fi zile în care vor avea la o masă aperitiv, felul unu, felul doi și desert. Asta nu te face o mamă rea!
Vor fi zile în care vei munci 12-14 ore, la fel cum vor fi zile în care vei lucra efectiv 3-4 ore. Dacă sarcinile sunt îndeplinită cu profesionalism ești un angajat bun, nu-ți mai face atâtea probleme. Cel mai probabil la fel fac și colegii tăi.
Vor fi zile în care vei ieși la prânz să te plimbi cu copiii și zile în care poate de-abia îi vei vedea seara, o oră, deși stați 24/24 împreună, în același apartament.
Vor fi zile în care vei fi cu moralul la pământ și zile în care vei fi exaltată.
Este o perioadă diferită și grea, dar trebuie să luăm din ea tot ce este mai bun, pentru că pare să nu se termine prea curând. Mai mult, vom avea nevoie de energie să ne readaptăm la mersul la birou și la școală, atunci când acest lucru se va întâmpla.
