Tot mai mulți oameni vor să renunțe la consumul de zahăr, găsit vinovat pentru apariția tot mai multor boli. Puțini știu însă care sunt substitutele corecte. Suntem tentați să alegem produse cu etichetă ”fără zahăr” fiindcă ni se par mai sănătoase, dar unii îndulcitori sunt la fel sau chiar mai nocivi decât zahărul. Unica recomandare lipsită de riscuri este să consumați cât mai puține alimente îndulcite.
Principalii îndulcitori naturali:
Stevia (Stevia rebaudiana) este un îndulcitor natural care se extrage din frunzele unui arbore din America de Sud. Are 0 calorii și o putere de îndulcire de 350 de ori mai mare decât a zahărului. În funcție de producător, poate să aibă un gust ușor metalic, însă în general se comportă bine atât folosită ca atare, cât și după tratament termic.
Xylitolul este un alcool de zahăr care are o structură cristalină, granulară, cu o putere de îndulcire comparabilă cu a zahărului. Se găsește în mod natural în multe fructe și legume și este produs și de corpul uman. Are 2,4 calorii/gram și nu crește nivelul insulinei. Deși nu este asociat cu probleme de sănătate pe termen lung, este indicat să fie consumat cu moderație.
Eritritolul este un compus chimic, tot un alcool din zahăr, folosit ca aditiv alimentar. Se produce în mod natural și este obținut din porumb, folosind enzime și fermentație. Are doar 0,24 calorii/gram și un gust la fel ca zahărul. Potrivit studiilor, nu crește nivelul insulinei, colesterolului și trigliceridelor. Deși nu are multe calorii, eritriolul a fost asociat cu acumularea de grăsime în organism și cu creșterea în greutate, așa că trebuie consumat cu moderație.
Zahărul de cocos este un îndulcitor natural extras din palmierul de cocos. Are un index glicemic mai scăzut decât zahărul, dar calorii la fel ca zahărul clasic. Totuși, ca puncte pozitive, are în compoziție fier, zinc, calciu, potasiu și antioxidanți.
Mierea este folosită cel mai des drept înlocuitor sănătos al zahărului, mai ales pentru cantitatea mare de vitamine și minerale pe care le aduce în organism. Este folosită încă din antichitate nu doar ca aliment, ci și în produse de frumusețe sau pentru ritualuri religioase. Mierea are același aport caloric ca zahărul și nu este recomandată celor care au probleme cu greutatea, diabet sau alergie la compușii săi.
Siropul de arțar este originar din Canada, unde a fost descoperit din greșeală de o femeie din tribul indian Iroquois; femeia l-a confundat cu apa și l-a adăugat în mâncare, după care și-a dat seama că este foarte dulce. Siropul de arţar are gust de caramel și este clasificat în patru categorii: A, B, C şi D. Ultimul este cel mai închis la culoare şi singurul 100% natural. Conţine foarte mult mangan şi zinc, are efect antioxidant și poate fi consumat inclusiv de diabetici sau cardiaci.
Melasa rămâne în urma extragerii zahărului din sfeclă de zahăr sau din trestie de zahăr. Cea obținută din trestie este utilizată pentru gătit și a fost foarte populară pe continentul american. Consumul trebuie limitat pentru că este tot o formă de zahăr.
Îndulcitorii chimici de sinteză:
Acesulfam- K este un aditiv alimentar sintetic, de circa 200 de ori mai dulce decât zahărul. Este foarte folosit pentru că este stabil la temperaturi înalte, motiv pentru care îl vei găsi în orice fel de produs alimentar. Pe etichetă e trecut fie ca acesulfam K, fie ca E950. Nu conține calorii, dar declanşează brusc activitatea pancreasului. Cantitatea maximă zilnica permisa este de 15mg/kg corp. Studiile au arătat că are o mulțime de efecte negative asupra organismului, așa încât încearcă pe cât posibil să îl eviți.
Aspartamul a fost descoperit din greșeală de medicul american James M. Schlatter, care căuta un medicament împotriva ulcerului. Aspartamul este de până la 200 de ori mai dulce decât zahărul, dar nu este rezistent la tratament termic, așa că nu este folosit în patiserie sau brutărie. În schimb, e utilizat pentru sucuri, gumă de mestecat, deserturi înghețate sau gelatine. Îl găsești pe etichetă ca E951. Numeroase studii au arătat că aspartamul este responsabil pentru declanșarea cancerului și a altor boli.
Ciclamatul de sodiu (E952) este de până la 50 de ori mai dulce decât zahărul, este stabil la temperaturi înalte și de multe ori este folosit în combinație cu zaharina sau alți îndulcitori. Doza zilnică admisă, exprimată în acid ciclamic, este de 11 mg/kg corp. În SUA este interzis pentru că este asociat cu apariția cancerului de vezică urinară.
Zaharina este poate cel mai cunoscut îndulcitor chimic de sinteză și e utilizată de majoritatea celor care vor să renunțe la zahăr. Pe eticheta alimentelor o găsești sub denumirea E954. Este de 300 de ori mai dulce decât zahărul și este folosită inclusiv în pasta de dinți, deși are un gust metalic. Și zaharina e considerată responsabilă pentru declanșarea unui număr mare de afecțiuni, inclusiv cancer.
