fbpx
ABC financiarAlimentațieCasă & FamilieDigital & TehnologieEducatieTimp liber
În tendințe

Chibzuința este o cale spre sustenabilitate

cum să citești corect etichetele, cum se pot asigura autoritățile că etichetele sunt corecte și cum putem minimiza risipa


Urmăriți concluziile dialogului din cadrul ediței a treia (2024) a Conferinței anuale Fii un consumator informat! E important! la care au participat Lidia Nica, director executiv Romalimenta, Federația Națională a Producătorilor de Alimente și Horia Constantinescu, președintele ANPC

Minimizarea risipei și sustenabilitatea au fost subiectele primului panel de discuții de la cea de-a treia ediție a Conferinței anuale care marchează Ziua Mondială a Drepturilor Consumatorilor, manifestare organizată de Asociația Sută la Sută Românesc și Tribuna Consumatorilor, în parteneriat cu Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor.

În cadrul acestei discuții, invitați principali au fost doamna Lidia Nica, director executiv Romalimenta, Federația Națională a Producătorilor de Alimente și domnul Horia Constantinescu, președintele ANPC.

Fondată în 1994, ROMALIMENTA este organizația reprezentativă a industriei alimentare; ea reunește atât asociații/ patronate din diferite sub-sectoare, cât și mari procesatori, firme individuale cu capital românesc, mixt sau străin. ROMALIMENTA menține contactul cu diferite instituții/organizații guvernamentale sau non-guvernamentale din România, stabilește poziții cheie pe diferite subiecte de interes din domeniul industriei alimentare, dezvoltă acțiuni ce contribuie la consolidarea, dezvoltarea și sustenabilitatea membrilor săi și, nu in ultimul rând, este furnizor de formare profesională. ROMALIMENTA este membru deplin al Confederaţiei industriei alimentare UE “FoodDrinkEurope”.

Dorin Chioțea (moderator):

Ce măsuri se iau în domeniul alimentar pentru a se preveni risipa alimentară, știind câtă mâncare aruncăm, nu numai noi ca popor, dar, în general, planeta, la gunoi, în timp ce semeni de ai noștri mor de foame prin foarte multe țări?

Lidia Nica: Sustenabilitatea nu este un concept nou, ci întotdeauna oamenii chibzuiți au fost preocupați de acest aspect. Ca urmare, și industria alimentară este permanent preocupată de acest lucru. De ce? Pentru că nimeni nu este fericit să risipească resursele. Iar, în cazul industriei alimentare, deja sunt bine cunoscute toate parteneriatele pe care membrii noștri le au cu ONG-urile care activează în zona sprijinirii persoanelor cu nevoi, cum sunt băncile pentru alimente și alte asociații de acest gen, pentru a evita orice risipă alimentară, pe de o parte, iar pe de altă parte, începând de la materiile prime utilizate, resursele și tehnicile utilizate în procesare, permanent se caută soluții sustenabile. Într-adevăr, vis-a-vis de cât se aruncă, din păcate, cu tristețe, trebuie să recunoaștem cam o tremie din ce se produce ajunge la coșul de gunoi.

Dorin Chioțea: Unii încearcă să mai recupereze sub formă de compost, de pildă. Cred că ar fi bine să ne explicați acum care-i diferența între a expira un produs, o cutie cu iaurt, de exemplu, și „a se consuma de preferință înainte de“.

Lidia Nica: În primul rând, este știut că mare parte din risipă alimentară provin din gospodăriile noastre. Pentru că, trebuie să recunoaștem, noi toți suntem consumatori. Și unul din factorii care contribuie la această risipă este neînțelegerea semnificației datei care apare pe ambalaj. Din perspectiva produsului alimentar, noi avem două tipuri de produse alimentare, în funcție de specific. Avem produsele perisabile, care sunt sensibile din punct de vedere microbiologic – aici vorbim de data limită de consum, care se regăsește pe ambalaj, precedată de expresia „expiră la“. Ce înseamnă pentru un consumator acest lucru? Înseamnă că produsul, după această dată, poate să prezinte risc de siguranță alimentară și nu este recomandat să mai fie consumat. În cazul produselor neperisabile, vorbim de data durabilității minimale. Și în acest caz, putem să găsim pe ambalaj două expresii. „A se consuma de preferință înainte de“, sau „a se consuma de preferință până la sfârșitul“. Diferența o face modul de exprimarea datei, adică zi, lună, an, sau lună, an, sau doar an. Și inclusiv expresia ne induce modul de abordare. „A se consuma de preferință“ inseamnă că este de preferat să-l consumăm până la data respectivă, dar dacă l-am găsit în cămară, după această dată, și nu prezintă nici o modificare a caracteristicilor, nu e absolut nici o problemă să-l consumăm. Și asta este foarte important, că atunci când suntem în fața raftului, să ne cumpărăm atât cât avem nevoie, și acasă în fața frigiderului sau în cămară, să fim responsabili și să vedem ce putem să facem cu produsele înainte de a le arunca, pentru că, de fapt, nu aruncăm doar banii pe care i-am dat noi pe aceste produse, ci aruncăm toate resursele investite în producția acestora.

Dorin Chioțea: De ce avem această tendință de a cumpăra alimente în exces? Din lăcomie, din dorința de a te asigura că n-ai pierdut șansa de a avea alimentul respectiv pus deoparte?

Lidia Nica: Cred că este un cumul de factori. În primul rând, trebuie să ne planificăm necesarul casei, să nu ne apucăm să umplem coșul fără să avem o planificare. Știm bine că atunci când mergem înfometați la cumpărături o să vrem de toate și o să punem de toate în coș, dar după ce ajungem acasă o să constatăm că le împingem din ce in ce mai in spate în frigider și după aceea o să începem să ne uităm la datele de pe ambalaj ca să știm cum și ce aruncăm. Trebuie să fim responsabili și acum vă spun din perspectiva mea personală, am lansat la mine în familie moda rețetelor anti-risipă. Deci nu aruncăm nici fructele, nici legumele care s-au veștejit, nici resturile de produse gătite, ci le folosim. Pentru că se poate evita risipa și se poate aborda un mod responsabil de a consuma.

Dorin Chioțea: Sunt etichete legate de produse românești pe care scrie: „susțineți producătorii locali“, „drag de România“, „made in România“, „fabricat în România“ și, așa mai departe, au apărut și tot felul de sloganuri. Cât de locali sunt cu adevărat producătorii români? Cine verifică, cine garantează dacă declarațiile astea de sustenabilitate sunt reale cu adevărat? 

 Horia Constantinescu:  De la nivelul cabinetului primului ministru am primit o informare și o solicitare de opinii în legătură cu un act normativ ce ar trebui să stabilească care sunt exigențele clare pentru a numi un produs „românesc“, „boieresc“ sau „cămara bunicii“ etc. La un moment dat, verificând un producător de siropuri ce livra pentru aceste mărci, am constatat că singurul ingredient românesc era apa cu care se dilua produsul venit din alte țări – chiar și zahărul era din afară, nu numai din afara României, ci și din afara spațiului european. Și așa cum spuneam, de la nivelul guvernului există o evaluare clară a acestor situații, pentru a nu mai putea numi un produs ca fiind românesc în condițiile în care cel mult cartonul în care este ambalat este de origine românească.

Dorin Chioțea: Este și moda produselor bio acum, care sunt mult mai scumpe. Ce garanție avem, domnule președinte, că produsele care poartă mențiunea „bio“, sau „fără hormoni“, „fără antibiotic“, „fără e-uri“ sunt chiar așa? Care sunt autoritățile care ar trebui să garanteze autenticitatea?

Horia Constantinescu: Inclusiv colegii de la structurile sanitar-veterinare  – depinde de categoria produselor. Suntem mai multe autorități care veghează la întreg lanțul alimentar. Din păcate, unii dintre colegii din alte instituții au impresia că tot terenul le aparține și își doresc cumva eliminarea altor autorități. Eu cred că ar trebui să învățăm de la latini, quis custodiet ipsos custodes: cine-i păzește pe paznici? Cred că niciodată nu suntem prea mulți pentru a păzi siguranța cetățeanului. Inclusiv la nivelul Comisiei Europene, cel puțin autoritatea noastră a atras atenția că, de exemplu, semaforizarea Nutriscore, care recomandă că un aliment este sau nu sănătos prin inscripționarea acestuia cu un semafor pe verde, în opinia noastră nu reprezintă o indicație de sănătate absolut deloc. Poate că alimentul respectiv are intr-adevăr puține zaharuri și puține grăsimi, dar conține  tot tabelul lui Mendeleev și vom reuși în felul acesta să mâncăm și lucruri pe care nu credeam că le vom înghiți vreodată. Avem nevoie de opinii care să nu fie neapărat ale specialiștilor, avem nevoie inclusiv de opinia cetățeanului, în raport cu așteptările acestuia. Cred că, la un moment dat, inclusiv Comisia Europeană ar trebui să ia decizia sănătoasă de a nu ne mai învăța că noi putem înghiți chimicale, dar numai o linguriță în fiecare zi, ca să luminăm, dar să nu murim și plimbându-ne prin cameră chiar să economisim curent electric.

Ingrid Târziu de la Observator:  Conform datelor pe care le avem de anul trecut, principala sursă de risipă alimentară este consumul casnic. Clar, nu putem să impunem o lege pentru consumatorul casnic, dar ce am putea să facem pentru a determina consumatorul casnic să facă mai puțină risipă acasă?

Horia Constantinescu:  Am fost contemporan, ca probabil mulți dintre cei aflați în prezidiul acestei întâlniri, cu raționalizarea alimentelor, cu acele cote de zahăr, ulei și ce își mai imagina partidul înainte de 1989. Nu cred că ne-ar plăcea dacă ne-am reîntoarce la ceva ce iată, s-ar putea dovedi util – să nu poți să-ți cumperi mai mult de un număr de kilograme dintr-un produs pentru a nu le arunca. Există o nevoie de limitare a risipei alimentare, dar acest lucru cu siguranță ține de educarea consumatorului și nicidecum de înfrânare. Nu aș vrea să ne întoarcem la momentul cartelelor de zahăr sau ulei sau oricare dintre alimente. Trebuie să admitem că la momentul la care statul și partidul ne puneau în galantare salam din soia sau cu foarte multă soia ni se părea că o ducem foarte rău deși acum, iată, acesta este unul dintre cele mai vânate alimente.

Este adevărat că nu se mai desfășoară acțiuni la care să fie implicați tinerii în colectarea materialor reciclabile. Din păcate, încercând să lansez un astfel de proiect în altă zonă, nu cea a Bucureștiului, mi s-a spus că seamănă foarte tare cu noțiunea de muncă patriotică, dându-mi seama eu cumva că deși munca patriotică, patria insăși, ar trebui să fie în sufletul și în mintea fiecăruia dintre noi, se pare că munca patriotică ar trebui cumva scoasă în afară a legii exact așa cum a fost scos și Partidul Comunist. Este total greșit. Copiii au nevoie să socializeze, copiii au nevoie să muncească, copiii au nevoie să înțeleagă că mediul trebuie respectat. Acest lucru îl vor căpăta, să spunem, ca deprindere numai după ce vor curăța ei, atunci probabil vor înțelege să nu fie cei care nu aruncă pe jos.


Conferința a tratat subiecte de actualitate și au orientat atenția consumatorilor către subiecte relevante precum sustenabilitatea, evitarea risipei alimentare, importanța digitalizării în era e-commerce, dar și beneficiile și pericolele pe care le aduce folosirea inteligenței artificiale. Invitați au fost secretarul de stat în Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării, dl. Bogdan Dumea, președintele ANPC, dl. Horia Constantinescu, doamna Lidia Nica– director executiv Romalimenta și invitați din sectorul privat.


Organizată de: Asociația Sută la Sută Românesc.

Eveniment susținut de Romalimenta, cu sprijinul Mondelez International,  eMAGCatenaAltex.

Back to top button