Mai mult decât cunoștințe și mai mult decât atitudine învățată!
De când mediul a început să aibă ceva mai puțină răbdare cu oamenii, discursul despre ecologie a devenit din ce în ce mai popular și a ajuns și în manualele școlare. Cu toții am învățat despre natură, mulți copii sunt pasionați de natură, însă din păcate din ce în ce mai puțini copii ajung să o cunoască direct și în profunzime.
Contactul cu mediul
Dincolo de manuale, realitatea statistică arată că din ce în ce mai puțini copii din mediul rural petrec timp în aer liber și au început să capete metehnele și dependențele de ecrane care altădată erau specifice numai copiilor din mediul urban. În plus, din ce în ce mai puțini copii din mediul urban ajung să petreacă vacanța mare în aer liber, în tabere sau aliminteri în natură.
În mod surprinzător, pandemia a mai deschis, vrând-nevrând, gustul familiilor urbane pentru vacanțele în natură și potecile montane rămase de vreo două decenii aproape pustii au devenit pe alocuri chiar neîncăpătoare. Așteptăm cu nerăbdare statisticile de anul acesta, ca să vedem dacă ele vor fi abandonate din nou în favoarea resorturilor all inclusive unde copiiii se delectează cu farmecele nepieritoare ale jocurilor video….
Revenind la tema ecologică, cunoștințele despre natură și definițiile învățate pe dinafară și încununate cu note și diplome nu sunt cele care creează conștiința ecologică. Premisa ei în copilărie este experimentarea naturii, a ecosistemelor diverse, apoi înțelegerea complexității interacțiunilor în cadrul acestor ecosisteme. Este ceea ce se poate deprinde de la cele mai mici vârste prin contactul nemijlocit cu natura și fenomenele naturale. Este esențial ca acest contact să fie nemijlocit de cărți sau ecrane.
Nu reflexul de a colecta separat gunoiul este cel care creează cetățeni responsabili, ci înțelegerea de la vârste fragede a faptului că deșeurile aruncate de noi exercită efecte multiple asupra mediului imediat și îndepărtat și că putem face ceva pentru a le reduce. Indiferent dacă trăim în mediul urban sau rural, mai departe sau mai aproape de natura vie, cu toții trebuie să știm că facem parte dintr-un ecosistem și ca atare exercităm multiple influențe asupra acestuia. Oricât de puțin evident ne-ar fi asta, trebuie să fim conștienți de faptul că facem parte din natură, că nu suntem separați de ea.
Ce sunt ecosistemele
Ecosistemele sunt comunități de organisme vii care trăiesc împreună în mediul lor fizic. Ecosistemul include partea vie, comunitatea organismelor care viețuiesc (animale, plante, microorganisme) și partea abiotică, și anume mediul fizic în care viețuiesc (stâncile, temperatura, umiditatea). Fiecare factor dintr-un ecosistem depinde de toți ceilalți factori, direct sau indirect. Schimbarea temperaturii va afecta deseori ce plante vor crește acolo. Animalele care depind de plante și de adăpost vor trebui să se adapteze acestor schimbări, să se mute în alt ecosistem sau să dispară. Întreaga suprafață a pământului este o serie interconectată de ecosisteme.
Conștiința ecologică
Conștiința ecologică apare atunci când ne simțim și ne concepem ca parte a ecosistemului nostru. Putem să ne poziționăm astfel în special atunci când îi cunoaștem într-o măsură semnificativă funcționarea și mai ales când îi recunoaștem funcția emergentă, respectiv faptul că efectul acțiunii asupra unui element din ecosistem poate depăși suma efectelor care se înregistrează asupra părților și când recunoaștem că ecosistemul are „inteligența“ lui proprie, respectiv capacitatea de a găsi soluții pe care mintea noastră nu le poate nici prevedea și nici imagina.
Unii ar spune că echivalează cu conștiința unei inteligențe divine care se manifestă în natură și la care omul trebuie să se alinieze în calitate de păstrator al naturii și nu ca „stăpân“ cu drept de viață și de moarte asupra celorlalte viețuitoare din natură, așa cum greșit pare să fi interpretat el până acum.